Compartimentul de Incendiu – Definiție și Stabilire

1. Definiție

Compartimentul de incendiu este o parte a unei clădiri (sau o clădire în întregime) separată de restul construcției prin elemente de construcție rezistente la foc (pereți, planșee, uși rezistente la foc), astfel încât un incendiu izbucnit în interior să fie limitat/conținut pentru o perioadă de timp determinată, fără a se propaga la celelalte compartimente sau clădiri învecinate.

Notă: Această definiție reprezintă cunoștințe tehnice generale din domeniul securității la incendiu — normativul de referință principal este P 118/1999 și P 118/2-2013 (Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor). Contextul furnizat nu conține definiția explicită a compartimentului de incendiu.

2. Scopul compartimentării

• Limitarea propagării focului și fumului în clădire
• Asigurarea timpului necesar evacuării ocupanților
• Protejarea structurii pentru a nu se produce prăbușiri generalizate
• Facilitarea intervenției echipelor de stingere

3. Cum se stabilește compartimentul de incendiu

Stabilirea se face în funcție de mai mulți parametri corelați:

a) Aria maximă admisă a compartimentului de incendiu

Depinde de:

• Destinația/funcțiunea clădirii (locuințe, birouri, industrie, depozite, spitale etc.)
• Gradul de rezistență la foc al clădirii (I–V)
• Numărul de niveluri (P, P+n etaje, subteran)
• Prezența/absența instalațiilor de stingere automată (sprinklere) — prezența acestora permite majorarea ariei compartimentului

b) Elementele de separare a compartimentelor

Pereții și planșeele de compartimentare trebuie să aibă:

• Rezistența la foc corespunzătoare (exprimată în minute: EI 60, EI 90, EI 120, REI 120 etc.)
• Continuitate pe toată înălțimea/lățimea, fără goluri neprotejate
• Golurile (uși, ferestre, treceri de instalații) protejate cu elemente certificate la foc (uși EI, obloane, clape antifoc)

c) Clasificarea reacției la foc a materialelor utilizate

Conform SR EN 13501-1, materialele din construcție se clasifică A1–F, iar alegerea acestora influențează încadrarea în gradul de rezistență la foc și implicit dimensionarea compartimentelor.

4. Referințe normative aplicabile în România

5. Observație importantă (din contextul GP 122/2014)

Conform Normativului GP 122/2014, atunci când se intervine asupra unei clădiri existente (mansardare, supraetajare, modificări):

„mansardarea sau amenajarea unei terase conduc la modificarea conformării la foc a construcției existente, este necesară efectuarea unei analize a propunerilor de intervenții, cu scopul încadrării în reglementările tehnice privind securitatea la incendiu"

Aceasta înseamnă că orice modificare a volumului construit poate afecta compartimentarea de incendiu existentă și necesită reverificarea încadrării.

Recomandare practică: Pentru stabilirea concretă a ariei și condițiilor unui compartiment de incendiu pentru un proiect specific, consultați P 118/1999 (tabelele cu arii maxime admise pe grade de rezistență la foc și destinații) și un expert tehnic atestat MLPAT în domeniul securității la incendiu sau ISU județean pentru avizare.