Normativ CR 6/2006

A C T E A L E O R G A N E L O R D E S P E C I A L I T A T E A L E A D M I N I S T R A Ț I E I P U B L I C E C E N T R A L E MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI TURISMULUI O R D I N pentru completarea Reglementării tehnice „Cod de proiectare pentru structuri din zidărie”, indicativ CR 6-2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.712/2006*) Având în vedere Avizul nr. 9 din 4 decembrie 2009 al Comitetului tehnic de coordonare generală, în conformitate cu prevederile art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții, cu modificările ulterioare, în temeiul art. 13 alin. (6) din Hotărârea Guvernului nr. 1.631/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, cu modificările ulterioare, ministrul dezvoltării regionale și turismului emite prezentul ordin. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Art. I. — Reglementarea tehnică „Cod de proiectare pentru structuri din zidărie”, indicativ CR 6-2006, aprobată prin Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 1.712/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 și 807 bis din 26 septembrie 2006, se completează după cum urmează:

1. La capitolul 1 „Prevederi generale”, după punctul 1.4.5 se introduce un nou punct, punctul 1.4.51, cu următorul cuprins: „1.4.51. Lista anexelor

Anexa I informativă — Comentarii referitoare la prevederile Reglementării tehnice «Cod de proiectare pentru structuri din zidărie», indicativ CR 6-2006

Anexa II informativă — Exemple de calcul”.

2. După capitolul 9 se introduc două noi anexe, anexele I și II, al căror cuprins este prevăzut în anexele nr. 1 și 2, care fac parte integrantă din prezentul ordin. Art. II. — Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. p. Ministrul dezvoltării regionale și turismului, Gheorghe Nastasia, secretar general București, 30 aprilie 2010. Nr. 1.372. ) Ordinul nr. 1.372/2010 a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 11 iunie 2010 și este reprodus și în acest număr bis.

Anexa nr. 1 la Ordinul M.D.R.T. nr. 1.372/2010 (A1EXA I - informativă la Reglementarea tehnică „Cod de proiectare pentru structuri din zidărie”, indicativ CR 6-2006)

COMENTARII referitoare la prevederile reglementării tehnice „Cod de proiectare pentru structuri din zidărie”, indicativ CR 6-2006

CAPITOLUL 1. PREVEDERI GENERALE 1.1. Domeniul de utilizare úi scopul Codului C.1.1.(3). Codul nu conĠine prevederi referitoare la cerinĠele de comportare a structurilor din zidărie la acĠiunea focului. Pentru aceste cerinĠe se poate consulta standardul SR EN 1996-1-2. C.1.1.(7). Pentru completarea prevederilor Codului CR6-2006 privind execuĠia clădirilor din zidărie proiectantul poate Ġine seama úi de prevederile standardului SR EN 1996-2. C.1.1.(8). Proiectarea clădirilor din zidărie este reglementată în România de un sistem complex úi coerent de documente normative care este constituit din: I. Codul CR6-2006 aliniat cu standardele din seria SR EN 1996 (Eurocode EC6) Seria standardelor SR EN 1996 este compusă din următoarele părĠi: - SR EN 1996-1-1: Reguli generale pentru structuri de zidărie armate úi nearmate - SR EN 1996-1-2: Reguli generale - Calculul structurilor la foc - SR EN 1996-2: Proiectare, alegere materiale úi execuĠie zidărie - SR EN 1996-3: Metode de calcul simplificate pentru construcĠii din zidărie nearmată. Textele de referinĠă ale Eurocodului EC6 au fost preluate prin traducere úi sunt completate prin Anexele naĠionale, aprobate, la nivel naĠional, în anul 2008. II. Reglementările europene armonizate, adoptate ca norme naĠionale (SR EN) referitoare la cerinĠele de performanĠă ale materialelor pentru zidărie úi metodele de verificare a satisfacerii acestor cerinĠe. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Principalele reglementări europene care au fost adoptate în România privind materialele pentru zidărie se referă la: x Elemente pentru zidărie: - enunĠarea cerinĠelor: seria standardelor SR EN 771; - metode de încercare: seria standardelor SR EN 772. x Mortare: - enunĠarea cerinĠelor: seria standardelor SR EN 998; - metode de încercare: seria standardelor SR EN 1015. x Materiale auxiliare pentru zidărie - enunĠarea cerinĠelor: seria standardelor SR EN 845; - metode de încercare: seria standardelor SR EN 846. Standardele din seria SR EN 771 sunt bazate pe conceptul de performanĠă, care se referă în primul rând la cerinĠele pentru produsul finit, spre deosebire de standardele anterioare, prescriptive, care stabileau compoziĠia calitativă úi/sau cantitativă a materiei prime, tehnologiile de fabricaĠie úi caracteristicile produsului (de aspect, geometrice úi mecanice). Având în vedere importanĠa pe care o are calitatea materialelor care sunt incluse în structurile din zidărie pentru siguranĠa construcĠiilor úi pentru a evita intrarea pe piaĠă a unor produse necorespunzătoare/inadecvate cerinĠelor esenĠiale stabilite prin Directiva 89/106 CEE(DPC), transpusă în legislaĠia română prin HG 622/2004 privind stabilirea condiĠiilor de introducere pe piaĠă a produselor pentru construcĠii, prin decizia Comisiei Europene nr. 97/740/CE din 14.10.1997 s-a stabilit un sistem unitar de atestare a conformităĠii materialelor pentru zidărie compatibil cu prevederile standardelor SR EN. Sistemul are în vedere două categorii de proceduri de atestare a conformităĠii cu specificaĠiile tehnice, diferenĠiate în funcĠie de importanĠa materialelor verificate úi de nivelul de încredere al rezultatelor controlului. A. Controlul în unitatea de fabricaĠie, exercitat numai de către producător.

Acest nivel de control este aplicabil următoarelor categorii de materiale care intră în alcătuirea construcĠiilor din zidărie: x Elemente pentru zidărie din categoria II (definită conform paragrafului 1.3.3.) destinate a fi folosite în elemente structurale (pereĠi, stâlpi) úi nestructurale (pereĠi despărĠitori). x Elemente pentru zidărie speciale din categoria II în care sunt înglobate materiale de izolare termică, destinate a fi folosite în pereĠi structurali úi nestructurali úi care nu sunt supuse controlului prevăzut la B . x Mortare industriale de reĠetă destinate a fi folosite în elemente structurale (pereĠi, stâlpi) úi nestructurale (pereĠi despărĠitori). x Mortare industriale pentru tencuire/gletuire destinate a fi utilizate pentru finisarea pereĠilor, a stâlpilor, a pereĠilor despărĠitori úi a tavanelor. x Materiale auxiliare (straturi de rupere a capilarităĠii, elemente de legătură pentu pereĠi, eclise, scoabe úi corniere) destinate a fi înglobate în elemente structurale úi nestructurale din zidărie. În documentaĠiile referitoare la elementele pentru zidărie (seria standardelor SR EN 771) úi la mortare (seria standardelor SR EN 998), acest sistem de atestare a conformităĠii este notat "4 ", conform prevederilor pct. 2 lit. F ( de al treilea tip ) din Anexa nr. 3 a HG 622/2004.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Pentru materialele auxiliare poate fi folosit sistemul notat "3", conform prevederilor pct. 2 lit. E ( de al doilea tip ) din Anexa nr. 3 a HG 622/2004. În acest sistem “4” producătorul este obligat să realizeze pentru toate caracteristicile relevante stabilite prin prevederile specifice din standardele SR EN 771-1÷6 úi SR EN 998-2 următoarele: x Controlul producĠiei în fabrică, x Încercări de tip iniĠial, x Incercări pe eúantioane din producĠia curentă.

B. Controlul în unitatea de fabricaĠie, exercitat de către producător, este completat, în ceea ce priveúte evaluarea úi supravegherea, de organisme notificate pentru certificarea conformităĠii produselor pentru construcĠii, conform prevederilor HG 622/2004.

Acest nivel de control este aplicabil următoarelor categorii de materiale care intră în alcătuirea construcĠiilor din zidărie: x Elemente pentru zidărie din categoria I destinate a fi folosite în elemente structurale (pereĠi, stâlpi) úi nestructurale (pereĠi despărĠitori), x Elemente pentru zidărie speciale din categoria I în care sunt înglobate materiale de izolare termică, destinate a fi folosite în pereĠi structurali úi nestructurali úi pentru care sunt cerinĠe speciale de reacĠie la foc, x Mortare industriale performante destinate a fi folosite în elemente structurale (pereĠi, stâlpi) úi nestructurale (pereĠi despărĠitori). Producătorul trebuie să realizeze aceleaúi operaĠii de control ca úi în cazul sistemului "4". În documentaĠiile referitoare la elementele pentru zidărie (standardele din seria SR EN 771) úi la mortare (standardele din seria SR EN 998), acest sistem de atestare a conformităĠii este notat "2+" conform prevederilor pct. 2 lit.C (de primul tip) din Anexa nr. 3 a HG 622/2004.

Calitatea materialelor pentru zidărie

Elementele pentru zidarie sau mortarele care se abat în mod semnificativ de la prevederile standardelor din seria SR EN 771, respectiv SR EN 998, trebuie să fie conforme cu agrementul tehnic european aferent emis în condiĠiile prevăzute de HG 622/2004. Materialele pentru zidărie care sunt conforme cu aceste standarde sau cu agrementele tehnice europene aferente trebuie să poarte Marcajul CE stabilit conform HG 622/2004. Prin aplicarea acestui marcaj, producătorul declară anumite performanĠe generale úi unele performanĠe specifice (pentru cazurile în care produsul este destinat unei utilizări în condiĠii specifice de exploatare sau de mediu). Acest marcaj trebuie să cuprindă informaĠiile necesare unei utilizări corecte a produsului, respectiv: x numărul de identificare al organismului independent de certificare (pentru produsele supuse controlului "2+"); x datele de identificare ale producătorului; x anul în care a fost aplicat marcajul (ultimele două cifre); x numărul certificatului de conformitate CE sau al certificatului de control al producĠiei în fabrică (dacă este cazul); MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x descrierea produsului (elemente pentru zidărie HD sau LD, mortar G, T sau L) úi utilizările preconizate; x informaĠii privind caracteristicile produsului (conform precizărilor din standardele SR EN 771-1÷6 úi SR EN 998-2 sau agrementul tehnic european aferent, după caz). În lipsa marcajului CE, produsele respective nu sunt considerate ca fiind corespunzătoare cerinĠelor Codului CR6 - 2006 úi ale standardului SR EN 1996-1-1 úi, pe cale de consecinĠă, nu se introduc în execuĠia construcĠiilor proiectate pe baza acestor reglementări.

C.1.1.(9) Satisfacerea cerinĠelor din standardele SR EN privitoare la materialele pentru zidărie constitue o condiĠie obligatorie pentru obĠinerea siguranĠei structurale úi a durabilităĠii clădirilor proiectate conform Codului CR6 care corespund nivelurilor de performanĠă care rezultă din aplicarea standardelor SR EN 1996. Utilizarea unor materiale care nu corespund acestor cerinĠe (care nu poartă marcajul CE) nu va fi acceptată. C.1.1.(10) CondiĠiile de testare a proprietăĠilor mecanice ale materialelor pentru zidărie folosite în Uniunea Europeană, reglementate prin standardele SR EN, diferă de cele folosite în alte Ġări dezvoltate (USA, Canada, Australia etc.) úi de asemenea sunt diferite de cele care au fost utilizate în multe Ġări europene înainte de adoptarea reglementărilor armonizate (Euronorme). În literatura de specialitate există numeroase lucrări care pun în evidenĠă faptul că deosebirile de metodologie în ceea ce priveúte selectarea úi pregătirea probelor úi procedurile de încercare pot genera rezultate care diferă între ele [Henriques,F.M.A, Charola,A.E. : Comparative Study of Standard Test Procedures for Mortars 8th International Congress on Deterioration and Conservation of Stone, Berlin 1996]. DiferenĠe importante între rezultatele încercărilor pe elemente pentru zidărie pot rezulta úi din particularităĠile geometrice ale acestora. Spre exemplu, în cazul elementelor cu acelaúi volum de goluri verticale, alura curbei V-H la compresiune axială depinde esenĠial de grosimea pereĠilor exteriori úi interiori. 1.2. RelaĠia cu alte norme C.1.2.(3) Pentru prevederi referitoare la rezistenĠa la foc a structurilor din zidărie se poate consulta standardul SR EN 1996-1-2. 1.3. DefiniĠii principale 1.3.1. Tipuri de zidării C.1.3.1. DefiniĠiile date corespund celor din standardul SR EN 1996-1-1 (vezi pct.1.3.1. CR 6/2006).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

1.3.2. Mortare C.1.3.2 DefiniĠiile date mai sus corespund celor din standardul SR EN 998-2 úi sunt folosite úi în standardul SR EN 1996-1-1. 1.3.3. Elemente pentru zidărie C.1.3.3. Calitatea elementelor pentru zidărie se defineúte úi în raport cu probabilitatea de atingere a unei valori specificate a rezistenĠei la compresiune (după caz, rezistenĠa medie sau rezistenĠa caracteristică). Clasificarea elementelor pentru zidărie în funcĠie de gradul de încredere al rezistenĠei la compresiune dată în Codul CR6-2006 corespunde cerinĠelor standardului SR EN 771-1. CondiĠiile de control pentru atestarea apartenenĠei produsului la una din cele două clase sunt stabilite prin documentele privitoare la atestarea conformităĠii produselor pentru zidărie - a se vedea comentariul C.1.1.(8). În conformitate cu acestea, controlul úi atestarea pentru încadrarea elementelor pentru zidărie în clase, în funcĠie de gradul de încredere al rezistenĠei la compresiune, se face după cum urmează: x Elemente pentru zidărie clasa I (pentru utilizare în pereĠi structurali, stâlpi úi pereĠi despărĠitori): atestare prin controlul intern al producătorului úi printr-un organism de certificare notificat implicat în evaluarea úi supravegherea controlului producĠiei; x Elemente pentru zidărie clasa II (pentru utilizare în pereĠi structurali, stâlpi úi pereĠi despărĠitori): atestare numai prin controlul intern al producătorului.

Anexa naĠională la standardul SR EN 1998-1 prevede următoarea condiĠie de utilizare a elementelor pentru zidărie în funcĠie de gradul de încredere al rezistenĠei la compresiune: x Pentru executarea elementelor structurale din zidărie la clădiri din clasele de importanĠă II ÷ IV (clădiri obiúnuite care nu aparĠin altor categorii; clădiri a căror rezistenĠă la seism este importantă având în vedere consecinĠele asociate cu colapsul, de exemplu úcoli, săli, instituĠii culturale etc.; clădiri a căror integritate pe durata cutremurului este de importanĠă vitală pentru protecĠia civilă, de exemplu spitale, staĠii de pompieri, uzine electrice etc.), în zone seismice cu ag• 0.20g, se folosesc elemente pentru zidărie din clasa I definită conform standardului SR EN 771-1. RezistenĠa de proiectare a elementelor pentru zidărie depinde de clasa în care se încadrează prin intermediul coeficientului pentru material JM (a se vedea úi comentariul C.2.4.2.3.1.). Standardele SR EN 771-1÷6 prevăd obligaĠia furnizorului de a comunica, în documentele care însoĠesc elementele pentru zidărie, clasa în care se încadrează acestea. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

1.3.4. PereĠi din zidărie C.1.3.4. ĺ Referitor la peretele nestructural Peretele nestructural din zidărie trebuie să fie proiectat pentru a putea prelua următoarele categorii de solicitări: x greutatea proprie; x greutatea mobilierului úi/sau a echipamentelor suspendate; x împingerea orizontală dată de aglomerările de persoane în încăperile în care există această posibilitate; x acĠiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui; x acĠiunea seismică în planul peretelui care rezultă din deplasările impuse de structură; x alte deformaĠii care pot fi provocate de deformaĠiile structurii inclusiv deformaĠiile de lungă durată.

ĺ Referitor la peretele de umplutură DefiniĠie. PereĠii de umplutură sunt pereĠi executaĠi, la cadre din beton armat, din zidării realizate cu materiale úi cu legături care influenĠează semnificativ comportarea structurilor în cazul solicitărilor seismice. Principalele prevederi ale Codului P100-1/2006 referitoare la pereĠii de umplutură sunt următoarele: 8.3.1. (3) Pentru structurile în cadre din beton armat sau din oĠel, pereĠii de umplutură din zidărie, executaĠi după turnarea/montarea cadrelor, pot fi consideraĠi pereĠi structurali dacă sunt panouri pline sau cu un gol de uúă / fereastră pentru care se poate identifica un sistem de diagonale comprimate care transmit eforturile la cadru.

(a) (b)

Figura C.1. Zidărie de umplutură la cadre . Sisteme de diagonale comprimate pentru (a) Panou plin (b) Panou cu gol de ferestră 8.6.1.1. (5) PereĠii din zidărie de umplutură din structurile din cadre se vor verifica la starea limită ultimă, separat, pentru: - efectele rezultate din interacĠiunea cu structura; - efectele acĠiunii seismice perpendiculară pe planul peretelui conform 8.6.1.2.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

1.4. NotaĠii, unităĠi de măsură în Sistemul InternaĠional (SI) 1.4.3. EchivalenĠa notaĠiilor din Cod (1.4.1.) cu cele din normativul de referinĠă STAS 10107/0-90 C.1.4.3. NotaĠiile din standardul STAS 10107/0-90 se vor utiliza până la intrarea în valabilitate a standardului SR EN 1992-1-1 ale cărui notăĠii sunt identice cu cele din Codul CR6-2006 úi din standardele SR EN 1996-1-1 úi SR EN 1996-3. 1.5. Reglementări tehnice conexe C.1.5. Reglementările menĠionate în acest articol vor fi utilizate până la reglementarea de către autoritatea naĠională de reglementare în domeniul construcĠiilor a utilizării ca norme naĠionale a standardelor europene echivalente (SR EN). 1.6. Documente normative de referinĠă C.1.6. (1&2) I. Lista actualizată la 01 octombrie 2009 a standardelor europene armonizate adoptate ca standarde române (SR EN) referitoare la construcĠiile din zidărie este dată în Anexa A la aceste comentarii. II. ASRO face următoarele precizări referitoare la standardele SR EN: "1o. Este important ca utilizatorii standardelor române (SR EN) să se asigure că sunt în posesia ultimei ediĠii úi a tuturor modificărilor (amendamentelor) apărute în timp." "2o. InformaĠiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române úi în Buletinul Standardizării". III. Reglementările tehnice la care se face referire în acest capitol sunt cele aflate în vigoare în România la data elaborării Codului CR6-2006. Pentru aplicarea prevederilor Codului, proiectantul trebuie să Ġină seama de toate reglementările care au intrat în vigoare ulterior apariĠiei Codului CR6/2006 precum úi de modificările apărute în timp la reglementările menĠionate mai sus.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

CAPITOLUL 2. BAZELE PROIECTĂRII CONSTRUCğIILOR DIN ZIDĂRIE 2.1. CerinĠe fundamentale C.2.1. CerinĠele fundamentale pe care trebuie să le satisfacă toate clădirile din Ġările membre ale Uniunii Europene au fost stabilite prin Directiva 89/106/CEE - cunoscută sub numele de Directiva privind produsele pentru construcĠii (engl. Construction Products Directive - CPD)- adoptată de Comunitatea Europeană pentru "a favoriza libera circulaĠie a produselor de construcĠii în Ġările Uniunii Europene". Aceste cerinĠe care au fost preluate în "Legea nr.10/1995 privind calitatea în construcĠii", cu modificările ulterioare, sunt următoarele: x RezistenĠa mecanică úi stabilitate, x Securitate la incendiu, x Igienă, sănătate úi mediu, x SiguranĠa în exploatare, x ProtecĠie împotriva zgomotului, x Economie de energie úi izolare termică. C.2.1 (2). Particularitatea principală a proiectării structurilor din zidărie amplasate în zone seismice rezultă din cerinĠa ca structura să fie înzestrată cu o serie de proprietăĠi specifice, suplimentare faĠă de cele cerute clădirilor care sunt solicitate numai de încărcări gravitaĠionale: x ductilitate de ansamblu úi locală, x capacitate de disipare a energiei seismice, x degradare moderată a rezistenĠei úi a rigidităĠii sub efectul încărcărilor alternante repetate. Din acest motiv, proiectarea seismică a structurilor din zidărie este conceptual diferită de proiectarea acestora pentru încărcări gravitaĠionale dominante pentru care siguranĠa este asigurată numai prin satisfacerea cerinĠei de rezistenĠă. Această deosebire justifică prevederile prezentului Cod care sunt mai severe decât cele ale Codurilor similare din alte Ġări al căror regim seismic nu impune măsuri speciale. Prevederea este justificată úi de faptul că valoarea cea mai mică a acceleraĠiei seismice a terenului de pe teritoriul României (ag = 0.08g) este egală cu limita de seismicitate scăzută - engl. low seismicity (ag = 0.08g) úi este superioară limitei de seismicitate foarte scăzută - engl. very low seismicity (ag standardul SR EN 1998-1 pentru care proiectarea clădirilor nu impune reguli speciale.

Anexa naĠională la SR EN 1998-1 stabileúte că pe teritoriul României nu se aplică procedurile specifice zonelor de seismicitate scăzută úi foarte scăzută. C.2.1 (3). Metodele úi procedeele de proiectare folosite pentru clădirile noi, stabilite în Codul CR6-2006 úi în reglementările similare, sunt conceptual diferite de cele utilizate pentru evaluarea clădirilor existente úi pentru proiectarea măsurilor de intervenĠie. DiferenĠele rezultă din faptul că proiectarea clădirilor noi se bazează pe cele mai recente cunoútinĠe în domeniul alcătuirii/detalierii structurale úi foloseúte, în majoritatea cazurilor, materiale cu performanĠe ridicate, în timp ce construcĠiile existente sunt caracterizate de

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

alcătuiri empirice, inadecvate solicitărilor seismice úi sunt realizate cu materiale care au rezistenĠe mecanice slabe/modeste. În plus, clădirile din zidărie existente, aflate în zone seismice, au suportat, în timp, mai multe cutremure importante care au consumat, în mare parte, "rezervele naturale" de rezistenĠă ale acestora care rezultau din alcătuirea iniĠială. C.2.1 (4). Principiile úi regulile de bază date în Codul CR0-2005 sunt, practic, identice cu prevederile din standardul SR EN 1990, ceea ce crează premizele continuităĠii utilizării metodelor úi procedeelor de proiectare propuse în Codul CR6-2006, pentru etapa în care prevederile standardului SR EN 1990 vor deveni obligatorii pentru România. 2.1.2. Proiectarea duratei de exploatare úi durabilitatea C.2.1.2.(1) Durata de exploatare a clădirilor cu structura din zidărie trebuie să fie în concordanĠă cu durata de viaĠă recomandată în Codul CR0-2005 aúa cum rezultă din tabelul C.1 Tabelul C.1. Durata de viaĠă proiectată, în ani Exemple • 100 Structuri monumentale, poduri úi alte structuri pentru lucrări inginereúti importante 50 - 100 Clădiri úi structuri obiúnuite 10 - 30 ConstrucĠii agricole sau similare PărĠi de structură ce pot fi înlocuite (de exemplu, reazeme) ” 10 Structuri tranzitorii Evident, experienĠa utilizării în România a clădirilor cu pereĠi structurali din zidărie arată că perioadele menĠionate în tabel sunt mult depăúite chiar în condiĠiile în care alcătuirile structurale au fost inadecvate iar materialele au avut rezistenĠe slabe/modeste. Datele recensământului construcĠiilor din 1992, care sunt puĠin modificate de datele recensământului din anul 2002, au pus în evidenĠă existenĠa unui număr însemnat de clădiri din zidărie a căror vechime depăúeúte 60 de ani. 2.2. CondiĠii tehnice asociate cerinĠei de "rezistenĠă úi stabilitate" 2.2.1. Mecanismul favorabil de disipare a energiei seismice C.2.2.1.(2). Formarea mecanismului de disipare a energiei seismice prin localizarea zonelor plastic potenĠiale la baza montanĠilor este favorizată de faptul că, pentru cazul clădirilor cu forme regulate, se poate demonstra că valoarea raportului dintre momentul capabil într-o secĠiune la cota "z" a peretelui úi momentul capabil în secĠiunea de la bază este superioară valorii raportului între momentul de răsturnare în secĠiunea respectivă úi momentul de răsturnare la bază. )

z ( M ) z ( M )

z ( M ) z ( M r r cap cap

!

(C.1) RelaĠia reprezintă o premiză de realizare a cerinĠei de dirijare a zonelor de dezvoltare a deformaĠiilor inelastice în secĠiunea de la bază. Gradul de acoperire a diagramei de momente de răsturnare depinde de valoarea raportului între efortul unitar de compresiune din încărcările MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

verticale (V0) úi efortul unitar de proiectare la compresiune (fd) úi este mai mare în cazul clădirilor cu nnivt 3. Ductilitatea locală a pereĠilor structurali nu poate fi asigurată dacă se folosesc elemente pentru zidărie care nu au robusteĠea necesară cerută de standardul SR EN 1998-1. În particular ductilitatea locală a pereĠilor din zidărie nu poate fi asigurată cu elemente cu pereĠi subĠiri care cedează la deformaĠii specifice mici (uneori sub 1‰) prin ruperea pereĠilor interiori urmată de desprinderea pereĠilor exteriori (a se vedea úi comentariile C.3.1.2.2). Modelele úi metodele de calcul úi detalierea constructivă pentru realizarea obiectivelor de la

(1) sunt detaliate în capitolele 5 ÷ 7 ale Codului. C.2.2.1.(3) & (4) Prevederile din acest aliniat au ca scop dirijarea/ierarhizarea avariilor úi evitarea ruperilor fragile. CondiĠia de cedare a riglei din forĠa tăietoare înainte de zdrobirea locală a zidăriei impune, pe de o parte prevederea unei lungimi de încastrare suficiente úi, pe de altă parte, folosirea unor elemente pentru zidărie suficient de rezistente la eforturi unitare de compresiune localizate pe suprafeĠe limitate. Prevederea Ġine seama úi de faptul că zdrobirea zidăriei în zona de încastrare a grinzii de cuplare în zidăria realizată din elemente cu pereĠi subĠiri, aúa cum rezultă úi din figura C.2, constitue o avarie practic ireparabilă. Bordarea laterală a golului cu stâlpiúori din beton armat, aúa cum este prevăzut la art. 5.2.4. din Cod, poate asigura evitarea acestui tip de avarie dar trebuie reĠinut că, în cazul zidăriilor cu performanĠe termotehnice ridicate, prezenĠa stâlpiúorilor reduce nivelul acestor performanĠe.

Figura C.2.Zdrobirea locală a zidăriei comprimate în zona de încastrare a unui element de beton armat [Lewicki,B.,Lechman,M.,Szczygielski, A A method of testing of floor-wall joints CIB W023 Meeting, Prague 2005] CondiĠiile enumerate la acest aliniat fac parte din măsurile pentru realizarea mecanismului favorabil de disipare a energiei seismice. CondiĠia de cedare a riglei din încovoiere înaintea cedării montantului prin compresiune excentrică este satisfăcută dacă, pentru montantul respectiv, la fiecare nivel (j), este verificată inegalitatea: ) N ( M T

l M ) h H ( F asoc cap n j n j n j asoc rc w cap rc j j t » » ¼ º « « ¬ ª    ¦ ¦ ¦ (C.2) în care ¦  n j j j ) h H ( F este momentul de răsturnare dat de forĠele Fj aferente montantului, care acĠionează peste secĠiunea de la baza nivelului j (n este numărul total de niveluri al clădirii).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

CondiĠia de cedare a riglei din încovoiere înainte ca aceasta să cedeze prin forĠă tăietoare este satisfăcută dacă se respectă relaĠia

g gc jos cap sus cap rc V L M M

.1 V   t

(C.3) unde x Vrc este rezistenĠa la forĠă tăietoare a grinzilor de cuplare; x Mcap(sus) úi Mcap(jos) sunt valorile rezistenĠelor de proiectare la încovoiere la extremităĠile grinzii de cuplare, sus úi jos, calculate folosind rezistenĠa de proiectare a armăturii; x Lgc este lungimea de calcul a grinzii de cuplare (între feĠele montanĠilor); x Vg este forĠa tăietoare maximă din încărcările verticale. Cedarea riglei din forĠă tăietoare precede cedarea reazemului riglei (montantului) prin zdrobirea locală a zidăriei dacă sub efectul momentului încovoietor din secĠiunea de încastrare a riglei de cuplare rezistenĠa la compresiune locală a zidăriei nu este depăúită. RelaĠia (C.3) exprimă condiĠia ca rezistenĠa la forĠă tăietoare a riglei de cuplare să fie mai mare decât forĠa tăietoare asociată mecanismului de cedare la încovoiere (cu articulaĠii plastice la extremităĠi). Coeficientul 1.25 include mai multe efecte care pot majora valoarea momentul capabil calculată conform STAS 10107/0-90: intrarea armăturilor în domeniul de consolidare în cazul cutremurelor majore, participarea armăturilor din placă etc. 2.2.2. CondiĠia de rezistenĠă C.2.2.2. CondiĠia de rezistenĠă a structurilor din zidărie pentru solicitările verticale, permanente úi utile, este satisfăcută, de regulă, dacă sunt respectate cerinĠele/limitările constructive din acest Cod. În cazul solicitărilor seismice, satisfacerea condiĠiei de rezistenĠă trebuie verificată prin calcul, aúa cum cere Codul P100-1/2006, art. 8.3.2.(2), chiar dacă sunt îndeplinite cerinĠele /limitările constructive stabilite în Codurile CR6-2006 úi P100-1/2006. După intrarea în vigoare a standardului SR EN 1998, verificarea prin calcul a condiĠiei de rezistenĠă pentru acĠiunea seismică nu va mai fi obligatorie pentru "clădirile simple din zidărie" care îndeplinesc condiĠiile speciale de alcătuire stabilite prin standardul menĠionat. 2.2.4. CondiĠia de rigiditate C.2.2.4. (1) Limitele acceptabile ale deformaĠiilor inelastice ale elementelor structurale (driftul limită) depind de tipul elementelor petru zidărie. Este posibil ca driftul limită (0.005h) prevăzut în Codul P100-1/2006 pentru verificările la SLS să nu fie satisfăcător pentru toate tipurile de elemente pentru zidărie (în particular pentru zidăriile cu elemente din grupa 2S úi pentru cele cu elemente din BCA). Aúa cum rezultă din încercările [Zepeda,J.A.,Otálora,A.M., Alcocer,S.M. Estudio de evaluación de las propiedades mecánicas del sistema Hebel, Centro Nacional de Prevención de Desastres, Mexic, Abril 1998] pentru elementele din BCA ruperea se produce la o deformaĠie specifică unghiulară mai mică de 1.5‰ iar ruperea este de tip fragil, fără palier, după atingerea efortului tangenĠial maxim. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Argumentele de mai sus impun verificarea obligatorie a compatibilităĠii deformaĠiilor structurii cu deformaĠiile admisibile ale elementelor pentru zidărie în cazul panourilor de umplutură la cadre úi în cazul pereĠilor nestructurali neînrămaĠi.

(a) (b) Figura C.3. Ruperea prin forĠă tăietoare a panourilor de zidărie cu blocuri din BCA [Zepeda,J.A.,Otálora,A.M., Alcocer,S.M. Estudio de evaluación de las propiedades mecánicas del sistema Hebel, Centro Nacional de Prevención de Desastres, Mexic, Abril 1998] 2.2.5. CondiĠia de ductilitate C.2.2.5. Capacitatea de rotire plastică este condiĠionată printre altele de robusteĠea elementelor pentru zidărie (a se vedea comentariul C 2.2.1 (2). Ruperile cu caracter fragil la care se referă prevederea din acest articol sunt de două categorii: x ruperea unui element structural (de exemplu, ruperea în scară/ în "X" a pereĠilor/spaleĠilor din forĠă tăietoare - figura C.4a); x ruperea locală a zidăriei prin depăúirea capacităĠii de rezistenĠă a elementelor (de exemplu, expulzarea feĠelor laterale ale elementelor pentru zidărie cu goluri,- figura C.4b) [Tomazevic, M., Bosiljkov, V., Lutman,M Masonry research for Eurocodes Meeting CIB W023, Wall structures, Padova 2003]

(a) (b) Figura C.4. Ruperi fragile ale pereĠilor din zidărie

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

2.3. Principiile proiectării la stări limită ultime pentru clădiri din zidărie C.2.3.(1). Principiile proiectării la stări limită au fost introduse în România prin standardul STAS 10100-75 úi au fost utilizate în toate reglementările ulterioare pentru proiectarea construcĠiilor din toate materialele, inclusiv din zidărie (STAS 10104 úi STAS 10109 -toate ediĠiile). Aceleaúi principii, reformulate în Codul CR0, se află úi la baza Codului CR6-2006 úi a Eurocodurilor structurale (inclusiv cele din seria SR EN 1996 - pentru proiectarea clădirilor din zidărie) astfel încât Codul CR6-2006 úi reglementările armonizate SR EN nu aduc nici o modificare a conceptelor de bază privind siguranĠa construcĠiilor úi a principiilor de evaluare a acesteia care sunt cunoscute deja de inginerii structuriúti din România. C.2.3.(3) Prevederile referitoare la siguranĠa zidăriilor în diferite etape ale execuĠiei trebuie să fie corelate cu tehnologiile de construcĠie utilizate úi cu condiĠiile concrete în care se desfăúoară execuĠia. De exemplu, în cazul execuĠiei pe timp friguros se va Ġine seama de faptul că este necesar un timp mai lung pentru atingerea unei anumite rezistenĠe a mortarului úi/sau a betonului. Din acest motiv, specificaĠiile tehnice referitoare la siguranĠa în cursul execuĠiei trebuie formulate de proiectantul structurii împreună cu executantul, pe baza particularităĠilor procedeelor tehnologice adoptate de acesta din urmă. 2.4. Variabile de bază 2.4.1. AcĠiuni C.2.4.1. Referitor la evaluarea úi gruparea acĠiunilor, a se vedea comentariul C.1.6 úi precizările de la alineatele următoare. C.2.4.1(4) Precizarea din acest paragraf are în vedere faptul că în Codurile CR0 úi CR1 úi în standardul SR EN 1991-1-1 nu există nici o prevedere referitoare la verificarea rezistenĠei pereĠilor nestructurali sub efectul încărcărilor provenite din obiectele suspendate. În cazul pereĠilor nestructurali subĠiri (de exemplu din elemente -cărămizi- aúezate pe cant), greutatea mobilierului (rafturi de bibliotecă, dulapuri de bucătărie) sau a echipamentelor (boilere) poate reprezenta o încărcare critică.

Figura C.5. Încărcarea pereĠilor nestructurali din zidărie cu mobilier/echipament suspendat MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Odată cu intrarea în vigoare a standardului SR EN 1991-1-1, valoarea încărcărilor verticale/ orizontale, liniare úi/sau uniform distribuite prevăzute la primul punct al articolului, se va introduce în calcule în conformitate cu prevederile acestuia. 2.4.2. Caracteristicile fizice úi mecanice ale materialelor úi produselor 2.4.2.1. ProprietăĠile materialelor úi produselor C.2.4.2.1(2) Legea constitutivă V-H a zidăriei solicitate la compresiune úi valorile limită ale eforturilor unitare úi deformaĠiilor specifice asociate definesc modul de comportare - ductil/fragil - al zidăriei úi condiĠiile particulare ale asocierii zidăriei cu betonul armat. Prevederile referitoare la calculul secĠiunilor de zidărie la forĠă axială úi încovoiere în planul median al pereĠilor date la paragraful 6.6.3. din Cod sunt valabile numai dacă forma legii constitutive V-H este cea din figura 4.3. din Cod - de tip elasto-plastic cu ductilitate limitată - astfel încât să poată fi utilizată ipoteza simplificatoare a blocului dreptunghiular al eforturilor unitare de compresiune. În cazul zidăriilor cu legi constitutive de tip fragil (relaĠie V-H liniară până la rupere) această ipoteză nu mai este valabilă úi, în consecinĠă, relaĠiile de calcul din paragraful 6.6.3. din acest Cod trebuie reformulate. În prezent, comitetul tehnic SC6 al TC 250, care răspunde de Eurocodul EC6, nu a prevăzut nici o alternativă pentru calculul zidăriilor care au lege V-H de tip" fragil". A se vedea úi curbele V-H pentru elemente din argilă arsă cu pereĠi subĠiri din figura C.41 de la comentariul C.4.1.2.1.

Figura C.6. Lege V-H de tip "fragil" pentru zidărie cu elemente din BCA [Zepeda,J.A.,Otálora,A.M., Alcocer,S.M. Estudio de evaluación de las propiedades mecánicas del sistema Hebel, Centro Nacional de Prevención de Desastres, Mexic, Abril 1998] 2.4.2.2. Valorile caracteristice ale rezistenĠelor materialelor C.2.4.2.2. (1) Pentru proiectarea construcĠiilor conform Codului CR0, proprietăĠile mecanice ale materialelor se definesc, pe baze statistice, prin: • valoarea medie; • abaterea standard; • legea de distribuĠie a valorilor.

Dacă într-o serie de "n" încercări pentru determinarea unei anumite proprietăĠi mecanice a zidăriei (rezistenĠa de rupere la compresiune sau la forfecare, de exemplu) se obĠin rezultatele

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Ri , valoarea medie a seriei, Rmed, se calculează cu relaĠia n R R n

i med ¦

(C.4) Împrăútierea rezultatelor individuale faĠă de valoarea medie, GRi = Ri - Rmed, este o măsură a omogenităĠii proprietăĠilor zidăriei úi defineúte abaterea standard a valorilor caracteristicii mecanice respective prin relaĠia: n R n

i R ¦G

V (C.5) Raportul med R R R v V

reprezintă coeficientul de variaĠie al rezultatelor seriei de încercări. Valoarea medie úi, în special, abaterea standard (sau coeficientul de variaĠie) constituie indicatori de calitate a caracteristicilor mecanice ale zidăriei. Din acest motiv unele reglementări tehnice limitează superior valoarea acceptabilă a coeficientului de variaĠie al materialelor pentru zidărie. Astfel, atât Codul CR6-2006 cât úi standardul SR EN 1996-1-1 limitează coeficientul de variaĠie al rezistenĠei la compresiune a elementelor pentru zidărie la valoarea vR = 0.25. Orientativ, calităĠile zidăriei, dar úi ale materialelor constitutive, sunt apreciate prin următoarele valori semnificative ale coeficientului de variaĠie: x vR = 0.10 ĺ calitate excelentă; x vR = 0.15 ĺ calitate normală; x vR = 0.20 ĺ calitate mediocră; x vR = 0.25 ĺ calitate slabă. DefiniĠia rezistenĠei caracteristice (Rk) a zidăriei dată de standardul SR EN 1996-1-1 care a fost adoptată úi în Codul CR6-2006 este următoarea: "Valoarea rezistenĠei zidăriei a cărei probabilitate de a nu fi atinsă este de 5% într-o serie de încercări presupusă (ipotetic) nelimitată". DefiniĠia de mai sus se aplică rezistenĠelor zidăriei în raport cu toate solicitările (compresiune, întindere, forfecare, încovoiere).

Figura C.7 Definirea statistică a rezistenĠelor zidăriei Conform acestei definiĠii, úi dacă se acceptă ipoteza distribuĠiei normale a seriei de rezultate, rezistenĠa caracteristică se calculează din valorile rezistenĠei medii úi a coeficientului de variaĠie prin relaĠia:

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Rk = Rmed (1-1.645vR) (C.6) În figura C.7. sunt reprezentate repartiĠiile statistice normale cu coeficienĠi de variaĠie vR = 0.10 úi vR = 0.20 pentru o zidărie cu rezistenĠa medie la compresiune Rmed = 10N/mm2. Din formula (C.6) rezultă următoarele valori ale rezistenĠei caracteristice: x Rk = 8.35 N/mm2 pentru vR = 0.10 Ÿ Rk / Rmed § 0.83 x Rk = 6.71 N/mm2 pentru vR = 0.20 Ÿ Rk / Rmed § 0.67 DiferenĠa între cele două valori caracteristice arată că, pentru a se obĠine acelaúi nivel de siguranĠă, în cazul zidăriilor cu calitate mediocră (vR =0.20) este necesar ca dimensionarea să se facă folosind o rezistenĠă de proiectare mai mică cu circa 22% decât pentru zidăriile de calitate excelentă (vR = 0.10). În multe cazuri, în practică, această diferenĠă poate impune adoptarea unor dimensiuni mai mari pentru elementele de construcĠie respective. În figura C.7, zona haúurată indică domeniul rezistenĠelor inferioare valorii caracteristice, pentru care nivelul de siguranĠă atribuit prin reglementări nu mai este realizat. C.2.4.2.2.(2) În cazul elementelor pentru zidărie care satisfac cerinĠele seriei de standarde SR EN 771 -1 ÷ SR EN 771-6 úi al mortarelor care satisfac cerinĠele standardului SR EN 998-2, datele referitoare la caracteristicile mecanice úi fizice care trebuie furnizate de fabricant în documentele de însoĠire a produselor sunt stabilite în Anexele respectivelor standarde. În absenĠa acestor informaĠii, produsele respective nu trebuie introduse în lucrare fără a fi efectuate verificările specifice (conform standardelor SR EN care stabilesc procedeele corespunzătoare pentru atestarea fiecărei cerinĠe - a se vedea Anexa A). C.2.4.2.2.(4) Lista documentelor normative care stabilesc, în prezent, valorile caracteristice ale rezistenĠelor betonului, oĠelului úi lemnului úi coeficienĠii JM respectivi, este dată la paragraful 1.5 din Cod. Aceste documente pot fi folosite până la intrarea în vigoare a standardelor europene specifice adoptate ca standarde naĠionale: x SR EN 1992 - pentru construcĠii din beton armat, x SR EN 1993 - pentru construcĠii metalice, x SR EN 1995 - pentru construcĠii din lemn. úi a Anexelor naĠionale ale acestora. 2.4.2.3. Valori de proiectare ale proprietăĠilor mecanice ale zidăriei C.2.4.2.3 (2). Conform definiĠiilor din Codul CR0 úi din standardul SR EN 1990:2004, preluate úi în standardul SR EN 1996-1-1, "coeficientul parĠial pentru material (JM) Ġine seama de incertitudinile modelului úi de variaĠiile dimensionale" úi "acoperă posibilitatea de abatere nefavorabilă a caracteristicii materialului sau produsului de la valoarea ei caracteristică".

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.2.4.2.3.(4). Standardul SR EN 1996-1-1, ca úi toate celelalte Eurocoduri, nu folosesc noĠiunea de coeficient al condiĠiilor de lucru pentru calculul rezistenĠei de proiectare, ceea ce constituie o diferenĠă importantă, în multe cazuri defavorabilă, faĠă de practica actuală din România. Astfel: x Dispare diferenĠierea rezistenĠelor zidăriei în funcĠie de tipul mortarului care avea în vedere caracterul mai puĠin ductil al zidăriilor cu mortar fără adaos de var; x Dispare corecĠia pentru calculul rezistenĠelor de proiectare la forfecare în rost orizontal, întindere din încovoiere úi eforturi principale de întindere; x În cazul zidăriei confinate, acest coeficient avea în vedere probabilitatea ca, în anumite condiĠii dificile de turnare, în stâlpiúori să nu poată fi realizată rezistenĠa specificată. Pentru a compensa asigurarea suplimentară care se realiza prin acest coeficient, este necesară îmbunătăĠirea tehnologiei de realizare a acestor elemente úi, în general, creúterea exigenĠei privind calitatea execuĠiei zidăriei. Idem, în ceea ce priveúte ceilalĠi coeficienĠi mz, stabiliĠi prin Codul CR6-2006. 2.4.2.3.1. Valori de proiectare ale rezistenĠelor zidăriei pentru starea limită ultimă (ULS) C.2.4.2.3.1.(1). În cazul în care coeficientul de siguranĠă adoptat este JM = 2.2 în proiect trebuie să se menĠioneze explicit condiĠiile pentru materiale date în acest articol al Codului iar controlul execuĠiei trebuie să confirme calităĠile stabilite de reglementări úi specificate de proiectant. Asigurarea úi controlul calităĠii execuĠiei prezintă avantaje pentru toĠi participanĠii la procesul de construcĠie (investitor, proiectant úi executant). Principalul avantaj este că se crează condiĠiile ca structura rezultată să fie realizată în conformitate cu prevederile din planuri úi din caietele de sarcini úi, implicit, să aibă nivelul de siguranĠă care rezultă din aplicarea reglementărilor de proiectare. Controlul trebuie să se refere la calitatea materialelor folosite, la poziĠionarea/detalierea armăturilor, la execuĠia zidăriei (în special raportul de Ġesere úi umplerea rosturilor cu mortar) úi la încadrarea în toleranĠele geometrice prevăzute în norme. Dacă din considerente economice úi/sau tehnologice investitorul optează pentru materialele prevăzute în alineatul (2), proiectantul va dimensiona structura cu coeficientul de siguranĠă pentru material JM = 2.5 cu consecinĠele respective privind dimensiunile elementelor de zidărie úi cantitatea de armătură rezultate din calcule. C.2.4.2.3.1.(2). Sporirea valorii coeficientului JM în cazul zidăriilor executate cu elemente din clasa II úi/sau cu mortare preparate pe úantier are în vedere probabilitatea sporită de nerealizare a rezistenĠei specificate în cazul acestor materiale (a se vedea úi comentariul C.3.2.2.). Există, de exemplu, o probabilitate ridicată de nerealizare a rezistenĠei mortarelor "de reĠetă" preparate la úantier datorită controlului insuficient al calităĠii componentelor úi de multe ori datorită dozajului aproximativ al acestora. C.2.4.2.3.1. (3) Valoarea adoptată în Codul CR6-2006 pentru coeficientul JM la zidăria cu elemente din clasa II-a corespunde condiĠiilor normale de control descrise mai sus. Valoarea este sporită în cazul folosirii mortarelor preparate la úantier. Valorile coeficientului parĠial pentru material sunt stabilite prin standardul SR EN 1996-1-1 în funcĠie de condiĠiile de control, grupate în 5 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

clase, pe baza criteriilor generale formulate în standardul SR EN 1990 (valorile din standardul SR EN 1996-1-1 sunt reproduse în tabelul C.2)

Tabelul C.2. Material ȖM Clasa de control

Zidărie executată cu: A Elemente de categoria I, mortar proiectata 1,5 1,7 2,0 2,2 2,5 B Elemente de categoria I, mortar cu compoziĠie prescrisă b 1,7 2,0 2,2 2,5 2,7 C Elemente de categoria II, orice mortara,b,e 2,0 2,2 2,5 2,7 3,0 D Ancorare armături 1,7 2,0 2,2 2,5 2,7 E OĠel pentru armare úi pentru precomprimare 1.15 F Componente auxiliare c,d 1,7 2,0 2,2 2,5 2,7 G Buiandrugi conform cu SR EN 845-2 1.5 până la 2.5 Note. a CerinĠele pentru mortare proiectate sunt date în standardele SR EN 998-2 úi SR EN 1996-2. b CerinĠele pentru mortare cu compoziĠie prescrisă sunt date în standardele SR EN 998-2 úi SR EN 1996-2. c Valorile declarate sunt valori medii. d Valorile pentru straturile de rupere a capilarităĠii sunt considerate a fi acoperite de coeficientul JM pentru zidărie. e Dacă coeficientul de variaĠie (vR) pentru elementele de categoria II este ” 25 %. Standardul SR EN 1996-1-1 permite ca valorile coeficienĠilor parĠiali ȖM care se folosesc într- o anumită Ġară să fie stabilite prin Anexa naĠională a Ġării respective.

Anexa naĠională la standardul SR EN 1996-1-1 (mai 2008) prevede pentru coeficientul JM valorile corespunzătoare claselor 3 úi 5 din tabelul C.2 care sunt reproduse în tabelul C.3.

Tabelul C.3. Material ȖM Clasa

Zidărie executată cu:

A Elemente de Categoria I, mortar performanta 2,0 2,5 B Elemente de Categoria I, mortar cu compoziĠie prescrisăb 2,2 2,7 C Elemente de Categoria II, orice mortara,b,e 2,5 3,0 D Ancorajul armăturilor 2,2 2,7 E OĠelul armăturilor úi de precomprimare 1.15 F Componente auxiliarec,d 2.2 2.7 G Buiandrugi conform standardului SR EN 845-2 2.0 2.5 Note. Idem tabelul 4.1. RelaĠia (C.3) pune în evidenĠă importanĠa omogenităĠii proprietăĠilor zidăriei, adică a împrăútierii reduse a valorilor obĠinute prin încercări, asupra valorilor cu care se calculează elementele structurii.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Astfel, considerând valorile semnificative vR menĠionate mai sus, valoarea de proiectare (pentru JM = 2.2) a unei rezistenĠe mecanice a zidăriei (la compresiune, la forfecare sau la încovoiere) scade în raport cu valoarea medie după cum urmează: x vR = 0.10 ĺ Rd/Rmed = 0.380 x vR = 0.15 ĺ Rd/Rmed = 0.342 x vR = 0.20 ĺ Rd/Rmed = 0.305 x vR = 0.25 ĺ Rd/Rmed = 0.267 (valoarea limită a coeficientului de variaĠie acceptată de Codul CR6-2006 úi de standardul SR EN 1996-1-1). C.2.4.2.3.1.(4). Valoarea JM = 3.0 corespunde celor mai slabe condiĠii de calitate acceptate de standardul SR EN 1996-1-1 (a se vedea tabelul.C.2, pentru clasa 5 de control) condiĠii care sunt similare cu cele de control redus definite în Codul CR6-2006. Realizarea controlului redus trebuie să fie comunicată proiectantului prin tema de proiectare dată de investitor deoarece această situaĠie conduce la costuri de investiĠie suplimentare datorată adoptării coeficientului de siguranĠă JM =3.0. Această prevedere nu elimină obligativiatea controlului în fazele determinante. C.2.4.2.3.1.(7) Prevederea urmăreúte reducerea drastică a numărului de clădiri care se execută în condiĠiile unui control redus în special în cazul clădirilor amplasate în zone seismice cu acceleraĠie de proiectare ridicată (orientativ ag • 0.20g). C.2.4.2.3.1.(8) A se vedea comentariul C.2.4.2.2.(4) 2.4.2.3.2. Valori de proiectare ale rezistenĠelor zidăriei pentru starea limită de serviciu (SLS) C.2.4.2.3.2. (1) În cazul stărilor limită de exploatare (SLS), standardul SR EN 1996-1-1 recomandă valoarea coeficientului ȖM = 1.0. Anexa naĠională la acest standard a adoptat valoarea recomandată pentru toate clădirile din zidărie cu excepĠia zidăriilor structurale úi nestructurale ale clădirilor care trebuie să funcĠioneze imediat după cutremur (clădirile din clasa de importanĠă úi expunere IV conform standardului SR EN 1998-1 / clasa de importanĠă I conform Codului P100-1/2006), pentru care s-a adoptat valoarea ȖM = 1.5. Prevederea urmăreúte protecĠia suplimentară a pereĠilor structurali din zidărie úi, mai ales, a celor nestructurali, pentru limitarea degradărilor la clădirile din clasa de importanĠă I (definite în tabelul 4.3 din Codul P100-1/2006) pentru care trebuie asigurată funcĠionarea imediată úi scurtarea duratei de remediere a avariilor după cutremurele cu perioada de revenire scurtă definite la 2.1.(1) din Codul P100-1/2006. Pentru calculul pereĠilor nestructurali se va Ġine seama úi de prevederile de la Capitolul 10 din Codul P100-1/2006.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

CAPITOLUL 3. MATERIALE 3.1. Elemente pentru zidărie 3.1.1. Tipuri de elemente pentru zidărie C.3.1.1.(1) Pentru fiecare livrare de elemente pentru zidărie, satisfacerea cerinĠelor din standardele SR EN 771-1 ÷ SR EN 771-6 trebuie să fie confirmată de către furnizor prin declaraĠia de conformitate úi aplicarea marcajului CE, conform prevederilor HG 622/2004 (a se vedea úi comentariul C.1.1(8)). În lipsa acestui marcaj, utilizatorul produsului (executantul clădirii) trebuie să ceară verificarea produselor conform standardelor de încercări aferente fiecărei cerinĠe (a se vedea úi comentariul C1.1.(8)). InformaĠiile care trebuie să însoĠească loturile de elemente pentru zidărie marcate cu simbolul CE úi standardele pentru verificarea conformităĠii acestora sunt următoarele: x Dimensiuni úi toleranĠe dimensionale Ÿ verificare SR EN 772-16; x ConfiguraĠia de ansamblu/detaliu Ÿ verificare SR EN 772-3, SR EN772-9, SR EN 772-16; x Categoria (I sau II) Ÿ verificare SR EN 771-1; x Densitatea aparent㠟 verificare SR EN 772-13; x RezistenĠa caracteristică la compresiune (în direcĠia sarcinilor verticale) Ÿ verificare SR EN 772-1; x RezistenĠa caracteristică la compresiune medie în direcĠie perpendiculară pe încărcările verticale, în planul peretelui Ÿ verificare SR EN 772-1.

Figura C.8.Marcajul CE pentru elemente din argilă arsă

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

3.1.2. Gruparea elementelor pentru zidărie 3.1.2.1. Gruparea în funcĠie de nivelul de încredere al proprietăĠilor mecanice C.3.1.2.1. A se vedea comentariul C.1.3.3. 3.1.2.2. Gruparea în funcĠie de caracteristicile geometrice C.3.1.2.2.(1). Geometria interioară a elementelor pentru zidărie, care este determinantă atât pentru proprietăĠile mecanice ale acestora cât úi pentru proprietăĠile fizice care concură la satisfacerea altor categorii de cerinĠe (izolare termică, acustică etc.) este definită de următorii parametri (a se vedea figura C.11): x aria golurilor: - aria totală a golurilor ĺ 6A + 6a (în procente din aria brută); - aria fiecărui gol ĺ A úi a (în procente din aria brută); x poziĠia golurilor în raport cu rostul orizontal al zidăriei: vertical (perpendicular pe rostul de aúezare) sau orizontal (paralel cu rostul de aúezare); x grosimea pereĠilor: - grosimea minimă a pereĠilor interiori (ti) úi exteriori (te) în mm; - grosimea cumulată a pereĠilor interiori (6ti) úi exteriori (6te) pe fiecare direcĠie (în procente din dimensiunea elementului pe direcĠia respectivă); x geometria pereĠilor interiori; x geometria feĠelor exterioare.

Figura C.9.Definirea geometriei elementelor cu goluri

C.3.1.2.2.(4&5) În cele ce urmează se prezintă o comparaĠie între cerinĠele referitoare la grosimea pereĠilor interiori úi exteriori ai elementelor cu goluri verticale din standardele europene úi cele din USA.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Standardul SR EN 1996-1-1 clasifică elementele pentru zidărie din argilă arsă în patru grupe în funcĠie de parametrii menĠionaĠi mai sus.

Tabelul C.4. Parametrul de referinĠă Elemente pline Elemente cu goluri verticale Elemente cu goluri orizontale Grupa 1 Grupa 2 Grupa 3 Grupa 4 Volumul golurilor (% din volumul brut)

d 25% > 25% d 55% > 55% d 70 % d70% Volumul fiecărui gol (% din volumul brut) d 12.5% fiecare din golurile curente d1%; total goluri de manipulare d 12.5% fiecare din golurile curente d1%; total goluri de manipulare d 12.5% fiecare din golurile curente d 8%; un singur gol de manipulare d 25% Grosimea minimă a pereĠilor interiori úi exteriori (mm)

Nu se limitează Perete Perete Perete interior exterior interior exterior interior exterior

Grosimea cumulată a pereĠilor interiori úi exteriori (% din lăĠimea totală a corpului) Nu se limitează t 16% t 12 % Nu se aplică

În USA, elementele pentru zidărie din argilă arsă sunt clasificate astfel: x elemente pline (engl. solid units) pentru care procentul de goluri este ” 25% (conform standardelor ASTM C 62 úi ASTM C 216); x elemente cu goluri (engl. hollow units), împărĠite în două grupe (conform standardului ASTM C 652): - cu procent de goluri 25% - cu procent de goluri 40% Pentru ambele grupe de elemente cu goluri, grosimea pereĠilor este stabilită astfel: x pereĠii exteriori • 19 mm; x pereĠii interiori • 12 mm. Se observă că grosimea minimă a pereĠilor stabilită de standardele ASTM este mult mai mare decât cea din standardul SR EN 1996-1-1 úi din Codul CR6-2006, ceea ce elimină în mare măsură producerea ruperilor fragile prin expulzarea feĠelor exterioare úi prin aceasta asigură elementelor o robusteĠe mult superioară. Aceasta este úi una dintre explicaĠiile realizării în USA a unor clădiri cu mai multe niveluri decât cele care se execută cu elementele produse în Europa conform standardului SR EN 1996-1-1.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Pentru cărămizile cu goluri verticale produse în România, cu caracteristicile din standardul abrogat STAS 5185/2-86, forma úi numărul golurilor au fost stabilite de către fabricant, cu respectarea următoarelor condiĠii: x SuprafaĠa totală a golurilor trebuie să asigure o densitate aparentă mai mică sau egală cu 1500 kg/m3. În condiĠiile în care porozitatea materialului este normală, corespunzătoare densităĠii de 1800 kg/m3, rezultă că aria totală a golurilor verticale trebuie să fie de cel puĠin 16,66%; x Grosimea pereĠilor exteriori trebuie să se încadreze între limitele 15 mm ” te ” 25 mm; x Grosimea pereĠilor interiori trebuie să fie • 8 mm; x Aria unui gol dreptunghiular trebuie să fie ” 600 mm2 în condiĠiile în care latura mică trebuie să fie ” 14 mm; x Diametrul golurilor circulare trebuie să fie ” 18 mm; x Abaterile de execuĠie la grosimea pereĠilor trebuie să fie ” +20% pentru cărămizile de calitatea A úi calitatea I-a úi ” + 50% pentru cărămizile de calitatea II-a; nu se admit abateri negative. Este evident că, prin condiĠiile de mai sus, se asigură acestor elemente o robusteĠe superioară în raport cu elementele care satisfac cerinĠele din tabelul C.4 úi, prin urmare, se recomandă utilizarea cu precădere a acestora în zonele cu hazard seismic moderat/sever (orientativ, pentru zonele cu ag • 0.16g). Prevederea referitoare la continuitatea pereĠilor interiori ai elementului pentru zidărie atrage atenĠia asupra eforturilor suplimentare care rezultă în cazul în care aceútia nu au continuitate în direcĠie perpendiculară pe planul peretelui. În cazul lipsei de continuitate (figura C.10.b) forĠele de compresiune care se dezvoltă în planul peretelui de zidărie produc încovoierea nervurilor interioare ale elementului normal pe planul peretelui.

Figura C.10 Efectul continuităĠii pereĠilor interiori în cazul elementelor cu goluri verticale 3.1.2.3. Gruparea în funcĠie de profilaĠia exterioară a elementului C.3.1.2.3(2). Prevederea Ġine seama de imposibilitatea de a stabili reguli generale pentru folosirea elementelor cu profilaĠie tip "nut&feder" datorită diversităĠii îmbinărilor respective. Ca atare, pentru fiecare tip de produs este necesară o documentaĠie elaborată de un laborator atestat MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

care să stabilească în primul rând caracteristicile respective de rezistenĠă la forfecare úi la încovoiere perpendicular pe planul peretelui (a se vedea úi comentariile C 4.1.1.3.1.(1).

Figura C.11.ProfilaĠia exterioară a diferitelor elemente cu îmbinare mecanică "nut&feder" 3.1.3. ProprietăĠile elementelor pentru zidărie 3.1.3.1. ProprietăĠile mecanice ale elementelor pentru zidărie C.3.1.3.1. ProprietăĠile de rezistenĠă ale elementelor pentru zidărie, relevante pentru proiectarea construcĠiilor din zidărie, sunt: A. RezistenĠa la compresiune; B. RezistenĠa la întindere axială; C. RezistenĠa la întindere din încovoiere; D. RezistenĠa la forfecare. 3.1.3.1.1. RezistenĠa la compresiune a elementelor pentru zidărie C.3.1.3.1.1. Principala caracteristică mecanică a elementelor pentru zidărie este rezistenĠa la compresiune care condiĠionează, în cea mai mare măsură, toate performanĠele zidăriei. RezistenĠa sporită la compresiune a elementelor atrage după sine creúterea rezistenĠei la compresiune a masivului de zidărie úi a modulului de elasticitate al acestuia precum úi îmbunătăĠirea durabilităĠii zidăriei. RezistenĠele zidăriei la alte solicitări simple (forfecare, întindere axială, întindere din încovoiere) reprezintă fracĠiuni din rezistenĠa la compresiune. Valorile acestora cresc odată cu creúterea rezistenĠei la compresiune dar relaĠiile respective nu sunt sistematice, aúa cum se va arăta în continuare. RezistenĠa la compresiune a elementelor pentru zidărie din argilă arsă depinde, în principal, de: x calitatea materiei prime; x procesul tehnologic de fabricaĠie: formare, uscare, ardere, răcire.

Un studiu recent efectuat în Lituania asupra caracteristicilor mecanice úi fizice ale cărămizilor din argilă arsă [Kizinieviþ,V, Petrikaitis,F, Kizinieviþ,O., Influence of Technological Factors on the Physical- Mechanical Properties of Clay Masonry Units Materials Science (Medžiagotyra). Vol. 11, No. 1. 2005 ] a încercat să cuantifice influenĠele negative úi/sau pozitive care se datorează variabilităĠii aleatoare a mai multor factori care intervin în procesul de fabricaĠie.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.12. Factori care influenĠează rezistenĠa la compresiune a elementelor din argilă arsă [Kizinieviþ,V, Petrikaitis,F, Kizinieviþ,O., Influence of Technological Factors on the Physical-Mechanical Properties of Clay Masonry Units Materials Science (Medžiagotyra). Vol. 11, No. 1. 2005] Cifrele din diagramă se referă la efectele următorilor factori care intervin în procesul tehnologic (cu semnul minus ĺefecte negative, cu semnul plus ĺefecte pozitive):

1. Materiale fără plasticitate,

2. ImpurităĠi,

3. Aditivi la ardere,

4. Argilă,

5. Grad de compactare,

6. Nivel de vacumare,

7. EficienĠa amestecării,

8. Durată de ardere. Din graficul prezentat apare evidentă constatarea că efectele negative cele mai importante rezultă din abaterile de la calitatea pastei din care se formează elementele. În funcĠie de calitatea materiei prime úi de rigoarea respectării procesului tehnologic, se pot fabrica elemente pentru zidărie din argilă arsă într-o gamă largă de valori ale rezistenĠei la compresiune. Astfel în USA úi Canada elementele ceramice se produc cu rezistenĠe la compresiune între 20 y 145 N/mm2 (valorile fabricate în mod curent sunt între 40 y 70 N/mm2). Valori ridicate ale rezistenĠei elementelor se obĠin úi în alte Ġări (Italia, India, Australia etc.). În România, în prezent, cea mai ridicată valoare a rezistenĠei la compresiune a elementelor din producĠia curentă este de 10 N/mm2 ca urmare a deficienĠelor care se manifestă pe tot lanĠul tehnologic. Reamintim că STAS 1031-56 prevedea mărci de cărămidă (rezistenĠe medii la compresiune) până la 200 daN/cm2 (C200) adică 20 N/mm2. În perioada interbelică, în categoria 2-a erau încadrate cărămizile cu rezistenĠa de 100 daN/cm2 în timp ce cărămida dublu presată avea rezistenĠa de rupere la compresiune între 250 ÷ 350 daN/cm2 [Asquini, V. Indicator tehnic în construcĠii Ed. Cartea Românească, Bucureúti, 1938]. Din aceste date rezultă că declinul calităĠii producĠiei interne de cărămizi în etapa actuală este evident. ConsecinĠele directe ale acestei situaĠii se vor regăsi în scăderea performanĠelor aúteptate ale clădirilor cu structura din zidărie úi, probabil, úi a clădirilor la care zidăria este folosită numai ca panou de umplutură la cadre. C.3.1.3.1.1.(2). Deoarece rezistenĠele la compresiune obĠinute prin încercările efectuate la diferiĠi producători sunt influenĠate, în mare măsură, de umiditatea probei în momentul încercării, ca rezultat al modului de condiĠionare aplicat, úi de dimensiunile probei, standardul SR EN 771-1 defineúte noĠiunea de "rezistenĠa la compresiune standardizată" care Ġine seama de efectele acestor parametri permiĠând astfel obĠinerea unor rezultate echivalente, indiferent de particularităĠile elementului testat úi de modul de condiĠionare. În felul acesta, nivelul de asigurare rezultat din calculele de dimensionare/verificare rămâne practic acelaúi, indiferent de dimensiunile elementelor folosite. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Standardul SR EN 771-1 defineúte noĠiunea de rezistenĠă la compresiune standardizată astfel: RezistenĠa la compresiune standardizată, fb, este rezistenĠa la compresiune a elementelor pentru zidărie transformată în rezistenĠa la compresiune a unui element pentru zidărie uscat în aer echivalent, cu 100 mm lăĠime x 100 mm înălĠime". Pentru determinarea rezistenĠei standardizate fb rezultatele încercărilor pe un eúantion oarecare se corectează în funcĠie de:

1. Procedeul de condiĠionare a epruvetelor,

2. Dimensiunile epruvetelor.

1. În funcĠie de procedeul de condiĠionare, valoarea medie rezultată din încercări (fmed) se corectează cu următorii factori de transformare (Gcond): x condiĠionare prin uscare în aer sau la un conĠinut de apă de 6%: Gcond =1.00; x condiĠionare prin uscare în etuvă: Gcond = 0.80; x condiĠionare prin imersie: Gcond =1.20. Rezultă valoarea rezistenĠei medii (fmed) corectată în funcĠie de modul de condiĠionare a epruvetelor (fmed,cond): Ÿ fmed,cond = Gcond fmed

2. Pentru stabilirea rezistenĠei standardizate la compresiune (fb) rezistenĠa din încercări, transformată în rezistenĠa elementelor condiĠionate în aer (fmed,cond), se multiplică cu factorul de formă G determinat din tabelul A.1 din Anexa A (informativă) la standardul SR EN 772-1: Ÿ fb = G fmed,cond Factorul de formă G depinde de înălĠimea elementului úi de cea mai mică dimensiune orizontală a acestuia. Valorile factorului de formă į din tabelul A.1 al standardului SR EN 772-1 sunt reproduse în tabelul 3.1a din Cod. Introducerea rezistenĠei standardizate prin factorul G elimină limitările din reglementările anterioare din România (STAS 10104-75, (de exemplu) care erau valabile numai pentru zidării cu înălĠimea rândului ” 150 mm úi permite astfel ca prevederile codului CR6-2006 úi ale standardului SR EN 1996-1-1 să fie valabile pentru toate tipurile de elemente pentru zidărie indiferent de dimensiunile acestora (elimină necesitatea unor reglementări speciale pentru zidăriile cu elemente având înălĠimea rândului > 150 mm). C.3.1.3.1.1.(5) În cazul rezistenĠei caracteristice definită prin fractilul de 5% (pentru elementele din clasa I), relaĠia între rezistenĠa caracteristică (fbk) úi rezistenĠa medie (fmed ) este: ) kv 1( f f med bk 

(C.7) unde x v - coeficientul de variaĠie al seriei de rezultate; x k - coeficient care depinde de numărul probelor din serie (N), care are valorile din tabelul C.5. În tabelul C.5 sunt date úi rapoartele fbk/fmed corespunzătoare coeficienĠilor de variaĠie v = 0.15 úi v = 0.25 (valoare care reprezintă limita superioară a neomogenităĠii producĠiei

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

acceptată de cele mai multe reglementări). În cazul elementelor cu coeficient de variaĠie mare rezultă o diminuare drastică a rezistenĠei caracteristice (fbk) úi, prin urmare, a rezistenĠei de proiectare (fbd), aúa cum rezultă din tabelul C.5 pentru valoarea limită acceptată v = 0.25. Tabelul C.5 N

•30 k 2.13 2.06 1.98 1.93 1.88 1.645 fbk/fmed(v=0.15) 0.68 0.69 0.70 0.71 0.72 0.75 fbk/fmed(v=0.25) 0.47 0.49 0.51 0.52 0.53 0.59 C.3.1.3.1.1.(6) Pentru zidăriile solicitate numai de încărcări de tip gravitaĠional, valoarea relevantă pentru proiectare a rezistenĠei la compresiune este cea în direcĠie perpendiculară pe planul rosturilor orizontale. În cazul zidăriilor solicitate de forĠe seismice, úi în particular pentru zidăriile cu elementele cu goluri, rezistenĠa la compresiune se determină atât perpendicular pe direcĠia golurilor cât úi paralel cu aceasta, deoarece acĠiunea simultană a încărcărilor verticale úi a forĠelor orizontale din cutremur face să se dezvolte în planul peretelui o stare de eforturi de compresiune bidirecĠională, cu o componentă importantă paralelă cu rosturile orizontale (de aúezare).

Figura C.13. Determinarea rezistenĠei la compresiune a elementelor pentru zidărie RD 1 - perpendicular pe planul de aúezare (D1) RD 2 - în planul peretelui (D2) Încercările efectuate asupra cărămizilor cu goluri au arătat diferenĠe mari de comportare în funcĠie de direcĠia de aplicare a sarcinii. DiferenĠele de rezistenĠă pe cele două direcĠii cresc odată cu creúterea volumului de goluri. Un exemplu în acest sens, care justifică úi decizia de a nu folosi în România elemente cu goluri verticale din grupele 3 úi 4 conform clasificării date în standardul SR EN 1996-1-1, este dat de încercările care s-au făcut pe cărămizi cu un procent de goluri între 65y70% [Pereira dos Santos,A.M. Resistencia das alvenarias à compressao.Licenciatura em Engenharia Civil, Universidade do Minho, 1998 ]. Pentru cazul forĠelor aplicate perpendicular pe direcĠia golurilor, ruperea a avut un caracter brusc concretizat prin spargerea feĠelor exterioare, independent de numărul de goluri. Valoarea efortului unitar de rupere perpendicular pe direcĠia golurilor a fost de numai 1N/mm2. Acelaúi mod de rupere, prin spargerea feĠelor exterioare, s-a constatat úi în cazul încercării la compresiune paralel cu direcĠia golurilor dar pentru această solicitare valoarea efortului unitar de rupere a fost de 2y3 ori mai mare. ParticularităĠile identificate explică în mare măsură comportarea nefavorabilă a elementelor cu goluri orizontale, chiar úi în cazul în care sunt folosite pentru panouri de umplutură la cadre din beton armat.

(a) (b) (c) Figura C.14. Ruperea la compresiune a elementelor cu volum mare de goluri [Pereira dos Santos,A.M. Resistencia das alvenarias à compressao.Licenciatura em Engenharia Civil, Universidade do Minho, 1998] (a) (b) Compresiune perpendicular pe direcĠia golurilor (c) Compresiune paralel cu direcĠia golurilor MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Valoarea minimă a rezistenĠei standardizate la compresiune pentru elemente din argilă arsă, stabilită prin SR EN 771-1 este fb = 2.5 N/mm2 . Deoarece în zone seismice este necesară utilizarea unor elemente cu rezistenĠă la compresiune mai ridicată, Codul P100-1/2006, capitolul 8, prevede, pentru elementele din argilă arsă, valori minime superioare celor din standardul SR EN 771-1, după cum urmează: x pereĠi structurali (inclusiv panouri de umplutură care conlucrează cu cadrele din beton armat sau din oĠel): - normal pe faĠa rostului orizontal: fb = 7,5 1/mm2; - paralel cu faĠa rostului orizontal, în planul peretelui: fbh = 2,0 1/mm2. x pereĠi nestructurali (inclusiv panouri de umplutură care nu conlucrează cu cadrele): - fb = 7,5 1/mm2 - pentru clădirile din clasele de importanĠă IV úi III; - fb = 5,0 1/mm2 - pentru clădirile din clasele de importanĠă II úi I; - fbh nu se limitează. Aceste valori se regăsesc úi în Anexa naĠională la standardul SR EN 1998-1. C.3.1.3.1.1.(7&8) Prevederea de la (7) este conformă cu cerinĠele standardelor SR EN 777-1 ÷ SR EN 771-6. În lipsa acestei informaĠii, executantul este obligat să efectueze încercări de control folosind procedeele specificate în standardele respective (a se vedea úi comentariul C1.1.(8)). Certificatul de conformitate pentru materiale (elemente úi mortar) trebuie să se găsească în documentele care atestă calitatea clădirii la terminarea acesteia (Cartea construcĠiei). 3.1.3.2. ProprietăĠi fizice ale elementelor pentru zidărie C.3.1.3.2.(1) Cele trei proprietăĠi menĠionate în acest articol joacă un rol important în ceea ce priveúte rezistenĠa úi durabilitatea zidăriilor. ĺ Referitor la densitatea aparentă În funcĠie de densitatea aparentă în stare uscată, elementele pentru zidărie din argilă arsă sunt clasificate, conform standardului SR EN 771-1, după cum urmează: x Elemente LD (engl: low density): elemente pentru zidărie din argilă arsă cu densitatea aparentă în stare uscată d 1000 kg/m3; x Elemente HD (engl: high density): elemente pentru zidărie din argilă arsă cu densitatea aparentă în stare uscată > 1000 kg/m3 úi elemente pentru zidării de faĠadă. Această clasificare are ca scop stabilirea domeniilor úi condiĠiilor de utilizare pentru elementele respective din punct de vedere al cerinĠei de durabilitate. Standardul SR EN 771-1 stabileúte obligaĠia producătorului de a declara densitatea aparentă úi absolută în stare uscată a elementelor din clasa LD. Aceste valori trebuie să se încadreze în clase de precizie, cu toleranĠe de 10% (precizie normală) respectiv de 5% (precizie ridicată). Pentru elementele HD cunoaúterea densităĠii este necesară numai dacă elementele sunt folosite în pereĠi care trebuie să asigure cerinĠe de izolare împotriva zgomotului; în acest caz, densitatea aparentă úi densitatea absolută trebuie declarate de producător. Densitatea aparentă a elementelor pentru zidărie se determină conform standardului SR EN 772-13.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

În cazul elementelor din BCA, densitatea depinde de compoziĠia materialului úi de cantitatea de apă înglobată în masa sa. La sfârúitul procesului de autoclavizare materialul conĠine apă în proporĠie de circa 30% din greutate. În timp, după o perioadă de 9y12 luni, excesul de apă se elimină rămânând un conĠinut de apă de numai 5 y 8% din masă (denumită umiditate de echilibru). Pentru definirea betonului celular autoclavizat, standardul SR EN 771-4 foloseúte noĠiunea de densitate aparentă în stare uscată care se determină conform procedurilor din standardul SR EN 772-13. Această valoare este necesară proiectanĠilor pentru a calcula: x încărcarea din greutatea proprie; x izolarea acustică împotriva zgomotelor aeriene (acest calcul implică úi cunoaúterea densităĠii absolute în stare uscată); x izolarea termică; x rezistenĠa la foc. Se recomandă ca valoarea de proiectare a densităĠii pentru calculul greutăĠii proprii să fie luată cu 20% mai mare decât densitatea aparentă în stare uscată comunicată de producător pentru a se Ġine seama de conĠinutul mediu de apă úi, eventual, de greutatea armăturilor în cazul fâúiilor armate. ĺ Referitor la absorbĠia de apă. Capacitatea elementelor pentru zidărie de a absorbi apa din mortar úi/sau din mediul ambiant influenĠează în mare măsură rezistenĠele mecanice ale zidăriei precum úi durabilitatea acesteia. La executarea zidăriei, elementele, de regulă uscate, vin în contact cu mortarul care conĠine o anumită cantitate de apă. În funcĠie de particularităĠile structurii elementului pentru zidărie, dar úi de proprietăĠile mortarului, o parte din apa din mortar este absorbită de element până la realizarea unei stări aparente de saturaĠie superficială. În cazul în care elementele absorb o cantitate prea mare de apă din mortar este posibil ca, numai cu apa rămasă, reacĠia chimică a cimentului să nu fie completă rezultând astfel o scădere a rezistenĠei mortarului la compresiune úi, mai ales, a aderenĠei sale la elementele pentru zidărie. Pentru a evalua cantitatea de apă preluată de elementele pentru zidărie în momentul punerii în operă se foloseúte noĠiunea de viteza iniĠială de absorbĠie, (engl. initial rate of absorption- IRA) definită prin cantitatea de apă absorbită de un element pentru zidărie când elementul este scufundat parĠial în apă, timp de un minut, exprimată în kg/m2 al suprafeĠei de contact. Se apreciază că aderenĠa maximă se obĠine în cazurile în care cantitatea de apă absorbită într- un minut variază între 250 y 1500 g/m2 de suprafaĠă exterioară imersată. Din aceste considerente, cărămizile care au viteza iniĠială de absorbĠie mare (orientativ, mai mare decât 1500 g/m2/minut) trebuie umezite cu câteva ore înainte de punerea în operă úi apoi lăsate să se usuce la suprafaĠă. Un test simplu, care se poate efectua la úantier pentru a determina dacă este necesară umezirea cărămizilor, este propus de firma Hanson: "Se desenează pe faĠa de aúezare a elementului un cerc cu diametrul de circa 25 mm. În interiorul acestei suprafeĠe se picură, cu o pipetă, 20 picături de apă. Dacă după 90 de secunde apa a fost complet absorbită este recomandată umezirea cărămizilor înainte de a fi puse în operă." Cărămizile care au suprafaĠa uscată dar sunt umede la interior realizează cea mai bună aderenĠă. Dimpotrivă, cărămizile umede pe suprafaĠa exterioară nu permit decât o aderenĠă MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

slabă úi totodată sunt dificil de pus în operă deoarece au tendinĠa de a se deplasa pe stratul de mortar. AderenĠa cărămizilor cu IRA foarte scăzut poate fi egală sau mai ridicată decât cea a cărămizilor cu IRA ridicat dacă se aleg corespunzător mortarele. Astfel, aderenĠa cărămizilor cu valoare scăzută IRA poate fi îmbunătăĠită dacă se foloseúte un mortar cu capacitate mai mică de a reĠine apa [Gregg Borchelt,J., Tann, J.A. Bond Strength and Water Penetration of Low IRA Brick and Mortar Masonry Construction, 2003]. RezistenĠa la pătrunderea apei nu influenĠează aderenĠa astfel încât se pot realiza pereĠi cu cărămizi care au IRA redus fără ca aceútia să aibă permeabilitate mai ridicată la apă. Dacă se folosesc cărămizi pline úi manoperă foarte bună, rezistenĠa la pătrunderea apei creúte odată cu densitatea cărămizilor úi scade odată cu creúterea absorbĠiei cărămizilor. Standardul SR EN 771-1 stabileúte că viteza iniĠială de absorbĠie trebuie declarată de producător, dacă această informaĠie este relevantă pentru proiect. Încercarea pentru determinarea vitezei iniĠiale de absorbĠie se face conform SR EN 772-11 pe un eúantion de 10 elemente selectat conform anexei A la standardul SR EN 771-1. Având în vedere importanĠa asigurării condiĠiilor favorabile pentru realizarea unei aderenĠe cât mai mari, considerăm că această informaĠie este relevantă, deci obligatorie, în toate situaĠiile deoarece determină alegerea de către executant a unui mortar cu capacitate de retenĠie a apei adecvată vitezei iniĠiale de absorbĠie a elementelor pentru zidărie respective. Cantitatea totală de apă care poate fi absorbită de un element de zidărie este úi un indicator de durabilitate. RezistenĠa elementelor pentru zidărie la îngheĠ-dezgheĠ depinde de cantitatea de apă care poate pătrunde în porii elementului úi care, prin mărirea volumului la temperaturi negative, poate produce deteriorarea acestuia. Această cantitate este definită prin coeficientul de saturaĠie care este raportul dintre: x cantitatea de apă absorbită la o imersare de 24 ore în apă rece úi x cantitatea de apă absorbită la o imersare de 5 ore în apă fierbinte. CondiĠiile de calitate impuse de reglementările tehnice pentru asigurarea durabilităĠii prevăd limitarea capacităĠii de absorbĠie. Standardele americane ASTM C 62, ASTM C 216 úi ASTM C 652 prevăd, pentru elementele ceramice, o absorbĠie de apă caldă de maximum 22% în cinci ore úi coeficientul de saturaĠie de maximum 90%. În general, nu se poate stabili o relaĠie între viteza iniĠială de absorbĠie (IRA), definită ca mai sus, úi cantitatea totală de apă care poate fi absorbită de un element. În cazul elementelor care urmează a fi folosite în zidării expuse mediului exterior fără a fi protejate, producătorul trebuie să declare absorbĠia de apă pentru lotul respectiv, determinată în conformitate cu Anexa C la standardul SR EN 771-1. Standardele anterioare din România (STAS 457-86 úi STAS 5185/1-86) au limitat nivelul absorbĠiei pentru elementele din argilă arsă după cum urmează: x 8 ÷ 18 % pentru elemente pline de calitatea A; x 8 ÷ 16 % pentru elemente cu goluri verticale de calitatea A; x 8 ÷ 20% pentru elementele de calitatea I-a úi a II-a. Este recomandabil ca produsele folosite să se încadreze între limitele de mai sus chiar dacă standardul SR EN 771-1 nu cere în mod explicit acest lucru.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

AbsorbĠia de apă a elementelor pentru zidărie din beton se măsoară prin cantitatea totală de apă necesară pentru umplerea porilor din corpul elementului. Din acest motiv betoanele uúoare, care au agregate mai poroase, au o absorbĠie mai mare decât cea a betoanelor de greutate medie sau normală, cu agregate puĠin poroase sau chiar compacte. În standardele americane se stabileúte corelarea cerinĠelor de rezistenĠă cu cele de absorbĠie a apei úi cu greutatea specifică a betonului. În tabelul C.6 sunt date valorile minime pentru cerinĠele absorbĠiei de apă úi rezistenĠă la compresiune în funcĠie de greutatea volumică a betonului pentru elementele din beton conform standardului ASTM C 90, iar în tabelul C.7 sunt date aceleaúi valori pentru cărămizile din beton conform standardului ASTM C 55. Tabelul C.6. Categoria betonului Densitatea uscată (t/m3) AbsorbĠia maximă de apă (kg/m3) RezistenĠa minimă la compresiune pe aria netă (N/mm2) Media pe 3 elemente Pentru 1 element Media pe 3 elemente Pentru 1 element Uúor ” 1.68

13.1 11.7 Mediu 1.68 ÷ 2.00

13.1 11.7 Normal • 2.00

13.1 11.7

Tabelul C.7. RezistenĠa medie la compresiune pe aria brută (N/mm2) AbsorbĠia maximă de apă (kg/m3) - valoare medie pe 3 probe Clasa elementului Media pe 3 elemente Pentru 1 element Beton uúor ” 1.68 t/m3 Beton mediu 1.68÷2.00t/m3 Beton normal • 2.00 t/m3 N 24.1 20.7

S 17.2 13.8

Elementele din clasa N sunt folosite pentru placarea pereĠilor exteriori unde cerinĠele referitoare la rezistenĠă ridicată, la pătrunderea umidităĠii úi rezistenĠa la îngheĠ sunt cele mai importante. ĺ Referitor la conĠinutul de săruri solubile În prezenĠa apei care migrează, existenĠa sulfaĠilor solubili în apă (sulfaĠii de sodiu, de potasiu sau de magneziu) conduce, de regulă, la degradarea zidăriei, în special în condiĠiile unui nivel ridicat de umiditate. De exemplu, prezenĠa unor cantităĠi mari de sulfat de magneziu produce modificarea aspectului exterior, sau chiar degradarea elementelor, prin fenomenul cunoscut sub denumirea de cripto-eflorescenĠă (figura C.15b). Fenomenul este datorat cristalizării sărurilor solubile pe suprafaĠa elementelor sau în interiorul acestora, aproape de suprafaĠă úi nu trebuie confundat cu eflorescenĠa obiúnuită care se produce la suprafaĠa elementelor din argilă arsă úi care poate fi corectată chiar prin procesul natural de uscare. Mecanismul degradării zidăriei sub efectul sulfaĠilor solubili este arătat în figura C.15(a):

1. Zona în care sulfaĠii sunt dizolvaĠi,

2. SulfaĠii dizolvaĠi pătrund în mortar úi reacĠionează cu aluminatul tricalcic (C3Al) din cimentul Portland,

3. Zona în care se produce umflarea úi sfărâmarea mortarului. Aspectul zidăriei care rezultă din agresiunea sulfatică este arătat în figurile C.15(b) úi C.15(c).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

(a) (b) (c) Figura C.15. Degradarea zidăriei din cauza sulfaĠilor solubili [5.5] (a) Schema acĠiunii chimice (b) (c) Aspectul zidăriei

Fenomenul nu se produce dacă pentru fabricarea mortarului se foloseúte ciment rezistent la acĠiunea sulfaĠilor. Cunoaúterea conĠinutului de săruri solubile active (sodiu, potasiu, magneziu) este necesară, mai ales, în cazul în care elementele pentru zidărie sunt destinate a fi utilizate cu protecĠie limitată (de exemplu, numai cu un strat subĠire de tencuială). Valoarea maximă procentuală a acestor substanĠe determină clasificarea elementelor pentru zidărie în trei clase (S0, S1, S2), conform standardului SR EN 771-1. Tabelul C.8 Clasa Procentul total în masă d Na+,K+ Mg+ S0 nu se cere nu se cere S1 0.17 0.08 S2 0.06 0.03

Utilizarea elementelor pentru zidărie din diferitele clase trebuie să fie corelată cu valorile conĠinutului de săruri úi cu condiĠiile de expunere. În cazul zidăriilor care rămân neprotejate (aparente), proiectantul trebuie să precizeze explicit clasa elementelor care pot fi utilizate. Încadrarea elementelor pentru zidărie din punct de vedere al gelivităĠii úi al conĠinutului de săruri solubile trebuie să fie comunicate de către producător/furnizor în avizul de însoĠire a produselor, conform prevederilor din standardul SR EN 771-1. 3.2. Mortare C.3.2. ObĠinerea zidăriilor de calitate superioară se realizează în mare măsură prin folosirea mortarelor cu performanĠe ridicate. În ansamblul zidăriei, prin umplerea completă a spaĠiilor dintre elemente, constituind astfel masivul de zidărie, mortarul îndeplineúte următoarele funcĠiuni: x Asigură legătura între elementele pentru zidărie prin aderenĠă úi, după ruperea aderenĠei, prin frecare; x Transmite úi uniformizează eforturile interioare úi unele deformaĠii între elementele pentru zidărie; x Asigură rezistenĠa mecanică la compresiune, la întindere úi la forfecare; x Asigură protecĠia împotriva infiltraĠiilor de apă úi de aer din exteriorul clădirii; x Participă la imaginea plastică a clădirii prin culoare sau alcătuirea specială a rosturilor (în cazul zidăriilor aparente/netencuite).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Totodată, în mortarul dintre elemente se înglobează úi se ancorează armăturile úi, eventual, piesele de prindere (conectori, ancore). 3.2.1. Tipuri de mortare pentru zidărie C.3.2.1 (1) Folosirea mortarelor pentru rosturi subĠiri (T) úi a mortarelor uúoare (L) nu este reglementată în prezent în România datorită lipsei informaĠiilor concludente/cu nivel ridicat de încredere, privind comportarea zidăriilor respective la acĠiuni dinamice ciclice (seismice) precum úi datorită dificultăĠilor practice de utilizare (fabricare úi punere în operă). 3.2.2. Prevederi pentru mortarele pentru zidărie C.3.2.2.(2) Conform Anexei naĠionale la standardul SR EN 1996-1-1, compoziĠiile de referinĠă ale mortarelor de reĠetă sunt date în tabelul C.9. Tabelul C.9. Clasa mortarului Ciment Nisip Var M2.5 c

--- M2.5 c-v

M5 c

--- M5 c-v

1/4 M10 c

2.5 ---

Anexa naĠională nu face precizări referitoare la granulozitatea recomandată, la umiditatea nisipului úi la eventualele adaosuri úi aditivi, ceea ce lasă locul unor abateri cu efecte negative asupra proprietăĠilor mortarelor. Anexa naĠională la standardul SR EN 1998-1 prevede limitarea conĠinutului de aer inclus în funcĠie de seismicitatea amplasamentului (a se vedea úi comentariile C.3.2.3.3.(2 &3)). C.3.2.2.(3) În practica curentă, pentru construcĠii obiúnuite, proiectarea mortarului se face pe baza conceptului de reĠetă. Prin reglementările tehnice se stabilesc unele caracteristici mecanice (de obicei, rezistenĠa la compresiune) care se atribuie, aprioric, mortarelor cu o anumită reĠetă (compoziĠie). ReĠeta stabileúte rapoartele cantitative, exprimate, de regulă, în volum, între componentele care urmează să fie incluse în amestecul preparat în instalaĠii industriale sau la úantier. Pentru mortarele preparate pe baza acestui concept, trebuie să se aibă în vedere că nivelul de calitate prevăzut (rezistenĠa la compresiune, de exemplu) poate fi obĠinut numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiĠii: x materialele componente satisfac, fiecare, cerinĠele standardelor úi/sau normelor de produs respective (în particular, cerinĠele standardelor SR EN); x la fabricarea mortarului există un control riguros privind respectarea proporĠiilor stabilite úi a tehnologiei de preparare. 3.2.3. ProprietăĠile mortarelor 3.2.3.1. RezistenĠa la compresiune a mortarelor pentru zidărie C.3.2.3.1.(1) Valoarea medie a rezistenĠei de rupere la compresiune a mortarelor variază într-un domeniu foarte larg, în primul rând în funcĠie de liantul folosit: MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Exemplu. Cu aceúti parametri se pot estima următoarele sporuri ale rezistenĠei zidăriei cu mortare superioare (M10 úi M5) la 60 de zile úi respectiv la 90 de zile de la execuĠie: R60/R28 ĺ +30% úi R90/R28 ĺ + 40%. Standardul SR EN 998-2 defineúte mortarele în funcĠie de rezistenĠa medie la compresiune exprimată prin litera M urmată de valoarea rezistenĠei la compresiune în N/mm2 (de exemplu: notaĠia M5 înseamnă mortar cu rezistenĠa medie la compresiune fm = 5 N/mm2). Standardul prevede úase clase de rezistenĠă (M1, M2.5, M5, M10, M15 úi M20) úi posibilitatea specificării unei clase suplimentare Md cu o valoare a rezistenĠei la compresiune declarată de producător mai mare de 25 N/mm2. Trebuie menĠionat în mod special úi faptul că unele Ġări din Uniunea Europeană nu folosesc această scară de rezistenĠe, păstrând în continuare valorile tradiĠionale, de exemplu: x în Italia, se folosesc mortare M2, M4, M8 úi M12 (conform UNI EN 998-2, Anexa naĠională úi Norme tecniche 2008), x în Anglia se folosesc mortarele M2, M4, M6 úi M12 (conform BS EN 998-2, Anexa naĠională). În practica mondială există mai multe procedee pentru încercarea mortarelor la compresiune ceea ce face dificilă compararea valorilor obĠinute de diferiĠi cercetători úi chiar compararea valorilor incluse în reglementările diferitelor Ġări. Astfel, încercările pot diferi în ceea ce priveúte: x dimensiunile úi forma epruvetelor (cub/cilindru); x condiĠiile de turnare (cu sau fără eliminarea apei nelegată chimic); x condiĠiile de păstrare până la încercare. Efectele modificărilor acestor factori sunt, în unele cazuri, foarte importante. De exemplu, rezistenĠa mortarelor turnate în tipare fără fund ajunge să fie până la dublul celei obĠinute prin turnare în tipare complet închise, din care nu se elimină apa nelegată chimic. Reglementarea europeană adoptată în România pentru încercarea mortarelor la compresiune este SR EN 1015-11. Conform procedurii din acest standard, rezistenĠa la compresiune a mortarului (fm) se stabileúte ca medie a rezultatelor pe úase prisme de mortar cu dimensiunile 40 x 40 x 160 mm. Încercarea la compresiune este asociată, de regulă, cu încercarea la încovoiere astfel încât rezistenĠa la compresiune a mortarului se determină pe cele două părĠi rezultate din încercarea mortarului la încovoiere. Când rezistenĠa la încovoiere nu este cerută, părĠile utilizate pentru încercarea rezistenĠei la compresiune, sunt obĠinute din prisme printr-un procedeu care nu conduce la deteriorarea acestora. RezistenĠa mortarului în lucrare este întotdeauna superioară celei măsurate pe epruvete mici. Din acest motiv unii autori consideră că încercările pe cuburi sau prisme nu sunt suficient de elocvente úi că încercarea pe panouri de zidărie este mult mai sigură. S-a constatat că, în multe cazuri, mortare cu rezultate nesatisfăcătoare la încercările de laborator au arătat rezistenĠe superioare în zidărie. Creúterea rezistenĠei la compresiune a mortarului din masivul de zidărie în raport cu rezistenĠa pe probe mici, este datorată următoarelor condiĠii specifice favorabile: x existenĠa unui raport favorabil între grosimea mică a stratului de mortar úi lăĠimea blocului (grosimea straturilor de mortar variază curent între 6 y 15 mm iar lăĠimea cărămizilor este de circa 115 mm); pe măsură ce creúte grosimea stratului de mortar scade rezistenĠa la compresiune a acestuia; MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x în masivul de zidărie, elementele împiedică deformaĠia laterală liberă a mortarului (produc un efect de confinare) úi, în consecinĠă, creúte rezistenĠa de rupere la compresiune a acestuia; x raportul apă/ciment este mai mic în cazul mortarului din zidărie datorită pierderilor de apă prin absorbĠia de către elementele pentru zidărie. În realitate, în multe cazuri, este posibil ca rezistenĠa în lucrare a mortarului să fie substanĠial redusă faĠă de valoarea teoretică ca urmare a execuĠiei defectuoase care poate afecta în mare măsură unele proprietăĠi, spre exemplu, aderenĠa. Testele au arătat că sporirea rezistenĠei la compresiune a mortarului influenĠează numai în mică măsură rezistenĠa la compresiune a zidăriei. Această concluzie se regăseúte în formula cu care se calculează rezistenĠa la compresiune a zidăriei conform standardului SR EN 1996- 1-1 (a se vedea paragraful 4.2.1.5.1). C.3.2.2.(4) În cazul zidăriilor executate cu elemente din BCA, în multe Ġări se folosesc mortare pentru rosturi subĠiri a căror utilizare nu este reglementată prin Codul CR6-2006. Aceste mortare sunt, de regulă, produse "de firmă" care fac parte dintr-un ansamblu/sistem de materiale úi/sau procedee propuse de un anumit producător. 3.2.3.2. AderenĠa între elementele pentru zidărie úi mortar C.3.2.3.2.(1) Dintre proprietăĠile mortarului întărit, care au un rol important pentru calitatea zidăriei úi, implicit, pentru siguranĠa structurilor din zidărie, trebuie reĠinută mai întâi aderenĠa la elementele pentru zidărie. AderenĠa defineúte legătura între mortarul úi elementul pentru zidărie úi se cuantifică prin rezistenĠa la smulgere / desprindere a mortarului de pe element. Pentru masivul de zidărie, mortarul asigură, prin aderenĠă: x rezistenĠa la eforturile de întindere úi/sau forfecare provenite din încărcările exterioare; x rezistenĠa la eforturile interioare datorate variaĠiilor dimensionale (din contracĠie sau din temperatură); x etanúeitatea la pătrunderea apei úi aerului. În mod simplificat, fenomenul de aderenĠă poate fi explicat prin pătrunderea în porii elementelor pentru zidărie a unui amestec de apă úi particule foarte fine de ciment provenit din mortar, care, după hidratare, se întăreúte formând o peliculă cristalină, cu proprietăĠi specifice, diferite de cele ale mortarului. Se realizează astfel o legătură intimă, cu caracter complex, de natură mecanică úi chimică, a mortarului cu elementul pentru zidărie. În exploatare, deteriorarea aderenĠei între mortar úi elementele pentru zidărie alăturate se poate produce: x cu caracter excepĠional, în urma acĠiunii unor forĠe orizontale de intensitate ridicată (cutremur, în cazul României); x în condiĠii obiúnuite de încărcare, ca urmare a cedării fundaĠiilor sau a unor deformaĠii produse de variaĠiile de temperatură. Ruperea aderenĠei are caracter fragil úi, din acest motiv, în cazul solicitărilor cu intensitate ridicată, se propagă rapid, fără a se putea realiza redistribuĠia eforturilor către elementele neafectate.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

În cazul în care este produsă de efectele tasărilor sau variaĠiilor de temperatură, ruperea aderenĠei nu pune, în general, probleme legate de siguranĠa structurală a clădirii dar fisurile respective pot constitui surse de pătrundere a apei în cazul în care s-au produs în pereĠii exteriori. În toate cazurile, fisurarea rosturilor de mortar, ca urmare a ruperii aderenĠei, trebuie considerată ca fiind inacceptabilă din considerente estetice. Valoarea (mărimea) aderenĠei este condiĠionată, în măsură mai mică sau mai mare, de numeroúi factori care pot fi grupaĠi după cum urmează: a. Factori care depind de calitatea elementului pentru zidărie: - Viteza iniĠială de absorbĠie a apeiЍ Depăúirea valorilor limită inferioare sau superioare conduce în general la valori reduse ale aderenĠei; pe elemente neabsorbante aderenĠa este aproximativ 50% din cea a mortarului aplicat pe elementele cu capacitate mare de absorbĠie. - Textura/rugozitatea úi starea suprafeĠei elementului pe care se aplică mortarulЍ AderenĠa este mai bună la cărămizi în comparaĠie cu blocurile din BCA.

Figura C.18.VariaĠia aderenĠei mortarelor în funcĠie de capacitatea de absorbĠie a elementului pe care este aplicat [Sandin,K. Mortars for Masonry and Rendering, Choice and Application Building Issues 1995 Vol.7 No.3] Clasificarea elementelor pentru zidărie în funcĠie de capacitatea de absorbĠie folosită în figura C.18 este următoarea: x Elemente absorbante: elemente uscate din argilă arsă sau din beton; x Elemente neabsorbante: elemente umede din argilă arsă sau din beton, piatră neporoasă.

b. Factori care depind de calitatea mortarului: - Capacitatea mortarului de a reĠine apa ĺ Dincolo de anumite valori, aderenĠa scade semnificativ. - CompoziĠia mortarului Ѝ AderenĠa este mai mare în cazul mortarelor cu dozaj ridicat de ciment.

- Utilizarea adaosurilor pentru îmbunătăĠirea lucrabilităĠii Ѝ Creúterea, peste anumite limite, a cantităĠii de adaosuri de tip antrenori de aer reduce aderenĠa. - ContracĠia la priză úi întărire. ĺ Afectează, în primul rând, mortarul din rosturile verticale (fără efort de compresiune).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

c. Factori care depind de calitatea execuĠiei: - Umplerea corectă/completă a rosturilor cu mortar. - Starea de curăĠenie a suprafeĠei elementelor în contact cu mortarul ĺ ExistenĠa petelor de ulei sau a altor impurităĠi pe suprafaĠa elementelor împiedică dezvoltarea mecanismului de formare a aderenĠei. - CondiĠiile de întreĠinere a zidăriei până la întărirea mortarului ĺ Solicitarea mecanică a zidăriei în stadiul iniĠial al procesului chimic de dezvoltare a aderenĠei duce la reducerea sau chiar la anularea acesteia. În practică, pentru realizarea unei aderenĠe cât mai bune, trebuie să se Ġină seama, simultan, de toĠi aceúti factori. De exemplu, în cazul elementelor pentru zidărie care au viteza iniĠială de absorbĠie a apei (IRA) mare, pentru asigurarea cantităĠii de apă necesară pentru reacĠia chimică a lianĠilor se pot lua una sau mai multe dintre următoarele măsuri: x folosirea unui mortar cu capacitate ridicată de reĠinere a apei, rezultat care se poate obĠine úi folosind aditivi speciali [Baker,L.R.,(ed) Australian Masonry Manual, Sydney, 1991]; x sporirea cantităĠii de apă din mortar; x umezirea prealabilă a elementelor pentru zidărie din argilă arsă; umezirea nu este necesară în cazul elementelor pentru zidărie din beton. ForĠa de aderenĠă, care se opune tendinĠei de separare a elementelor din masivul de zidărie, manifestată prin formarea fisurilor/crăpăturilor, depinde de doi factori: x gradul de aderare; x rezistenĠa unitară de aderenĠă. Gradul de aderare reprezintă raportul dintre suprafaĠa pe care s-a realizat efectiv aderenĠa mortarului la elementul pentru zidărie úi suprafaĠa totală a elementului pe care este aplicat mortarul.

(a) (b) Figura C.19. AderenĠa incompletă a mortarului pe element (a) Pe zona poúată nu s-a realizat aderenĠa mortarului la element [Pluijm van der, R., Out-of-plane Bending of Masonry Behavior and Strength, PhD Thesis, Eindhoven University of Technology, 1999] (b) Fotografia unei cărămizi pe care mortarul nu a aderat complet [Pereira dos Santos,A.M. Resistencia das alvenarias à compressao.Licenciatura em Engenharia Civil, Universidade do Minho, 1998] În funcĠie de condiĠiile concrete de execuĠie, raportul dintre suprafaĠa pe care se realizează aderenĠa úi suprafaĠa totală a probei încercate variază în limite foarte largi. Astfel, cu ocazia încercărilor s-au identificat chiar situaĠii în care acest raport a fost foarte scăzut, aproximativ 1/3 [Pluijm van der, R., Out-of-plane Bending of Masonry Behavior and Strength, PhD Thesis, Eindhoven University of Technology, 1999] - a se vedea figura C.19b. SuprafaĠa pe care se realizează efectiv aderenĠa este mai mare dacă pierderea apei din mortar este limitată, aúa cum se întâmplă în cazul zidăriilor realizate cu mortar cu capacitate de retenĠie a apei suficient de mare úi cu elemente pentru zidărie cu rata iniĠială de absorbĠie mijlocie. Acestor condiĠii trebuie să li se

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

adauge o execuĠie îngrijită mai ales în ceea ce priveúte umplerea completă cu mortar a rosturilor. Realizarea unui grad de aderare ridicat contribuie în acelaúi timp úi la asigurarea etanúeităĠii zidăriei deoarece, prin zonele în care nu s-a realizat aderenĠa mortarului la elemente, apa nu este împiedicată să pătrundă în masivul de zidărie. RezistenĠa unitară de aderenĠă reprezintă valoarea efortului unitar necesar pentru a rupe legătura (aderenĠa) dintre mortar úi elementul pentru zidărie. Se pot identifica două tipuri de rezistenĠe unitare de aderenĠă: x RezistenĠă unitară de aderenĠă normală care reprezintă efortul unitar perpendicular pe planul mortarului care produce ruperea legăturii între acesta úi elementul pentru zidărie; x RezistenĠă unitară de aderenĠă tangenĠială care reprezintă efortul unitar aplicat în planul mortarului care produce ruperea legăturii între acesta úi elementul pentru zidărie. În practica curentă, caracterizarea rezistenĠei mortarului se face prin valoarea rezistenĠei la compresiune, mărime care poate fi uúor determinată prin încercări de laborator, pe cuburi sau pe cilindri. Din încercările prezentate în continuare, rezultă că, în absenĠa datelor privind aderenĠa la elementele pentru zidărie, specificarea în proiecte numai a rezistenĠei la compresiune nu este suficientă pentru a defini complet calitatea mortarului. Sunt necesare informaĠii despre ambele caracteristici deoarece, în funcĠie de compoziĠia mortarului, raportul dintre rezistenĠa la compresiune úi aderenĠă poate varia în limite foarte largi. Pentru dozaje ridicate raportul valorilor respective este de 30 ÷ 40 iar pentru mortarele slabe raportul este numai 5, aúa cum rezultă din figura C.20. De asemenea, cercetările au arătat că această relaĠie este influenĠată úi de raportul apă/ciment al amestecului [Isberner,A Properties of Masonry Cement Mortars Designing, Engineering and Constructing with Masonry Products, F.Johnson, Ed.,Gulf Publishing. Houston Tx.1969 ] Creúterea raportului apă/ciment, care favorizează lucrabilitatea, are două consecinĠe opuse (creúterea uneia are implicaĠii în descreúterea celeilalte): x scăderea rezistenĠei la compresiune a mortarului; x creúterea aderenĠei.

Figura C.20.VariaĠia rezistenĠei la compresiune úi a aderenĠei în funcĠie de raportul a/c [Isberner,A Properties of Masonry Cement Mortars Designing, Engineering and Constructing with Masonry Products, F.Johnson, Ed.,Gulf Publishing. Houston Tx.1969] C.3.2.3.2.(2) În prezent nu există un standard european (EN) care să stabilească o metodă directă pentru determinarea aderenĠei normale. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

În această situaĠie, standardul SR EN 998-2 - Anexa C (normativă) admite ca evaluarea aderenĠei să se facă indirect, prin determinarea rezistenĠei iniĠiale la forfecare a zidăriei, conform procedurilor din standardul SR EN 1052-3. Este deci vorba de a estima aderenĠa normală prin aderenĠa tangenĠială, procedeu care nu întruneúte unanimitatea cercetătorilor. Dacă nu sunt disponibile nici încercări de tipul celor menĠionate mai sus, standardul SR EN 998-2 permite ca, pentru rezistenĠa caracteristică iniĠială la forfecare (fvk0) a mortarelor performante asociate cu elemente pentru zidărie care satisfac cerinĠele standardului SR EN 771-1, să fie acceptate următoarele valori: x pentru mortar de utilizare generală (G) úi mortar uúor (L): 0.15 N/mm2, x pentru mortar în strat subĠire (T): 0.30 N/mm2. Trebuie însă să menĠionăm că valoarea fvk0, prescrisă sau rezultată din măsurători în laborator/fabrică, are mai mult un caracter orientativ úi nu este decât parĠial relevantă pentru evaluarea siguranĠei reale a zidăriei deoarece execuĠia se desfăúoară, în general, în condiĠii diferite de cele în care a fost stabilită valoarea de referinĠă. 3.2.3.3. Lucrabilitatea mortarului C.3.2.3.3.(1) Lucrabilitatea defineúte uúurinĠa cu care mortarul este pus în operă. Notă. Cu mici modificări, această definiĠie se regăseúte în reglementările din USA, Anglia, Japonia etc. Ÿ Criteriile de performanĠă asociate cerinĠei de lucrabilitate sunt: x În laborator, criteriile de performanĠă au în vedere următorii parametri de comportare: - timpul de priză úi timpul de întărire; - de retenĠie a apei; - curgerea, consistenĠa úi plasticitatea; - coeziunea (capacitatea componentelor de a nu se separa); - adeziune (capacitatea amestecului de a adera la elementele pentru zidărie). x În úantier, mortarul poate fi caracterizat ca lucrabil dacă satisface următoarele criterii: - se întinde uúor cu mistria úi aderă la suprafaĠa elementelor; - suportă greutatea elementului pentru zidărie, dar iese din rosturi dacă elementul aúezat pe stratul de mortar proaspăt este apăsat de zidar. Standardul SR EN 998-2 prevede obligaĠia producătorului de a declara lucrabilitatea mortarului preparat industrial sau în staĠii centralizate. Verificarea conformităĠii declaraĠiei se face pe probe prelevate conform standardului SR EN 1015-2 care se încearcă conform procedurilor din standardul SR EN 1015-9. Factori care influenĠează lucrabilitatea mortarului Lucrabilitatea mortarului depinde de mai mulĠi factori dintre care cei mai importanĠi sunt legaĠi de componenĠa úi de caracteristicile amestecului: x dimensiunile úi forma particulelor de nisip; x tipul úi dozarea lianĠilor - în particular, conĠinutul de var; x cantitatea de apă; x cantitatea de aer inclus;

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x tipul úi dozajul aditivilor pentru sporirea lucrabilităĠii. ĺ Referitor la timpul de priză úi timpul de întărire Pentru definirea proprietăĠilor mortarului proaspăt se iau în considerare úi alĠi doi parametri: x Timpul de priză (engl. setting time) este durata în care mortarul îúi menĠine lucrabilitatea necesară. Timpul de priză defineúte úi durata de lucru (engl. workable life) a mortarului, adică intervalul de timp după preparare, în care se poate ameliora lucrabilitatea acestuia prin adăugarea apei. Reglementările americane interzic ameliorarea lucrabilităĠii după 2½ ore de la momentul primei amestecări; mortarul nefolosit trebuie considerat rebut úi îndepărtat de la punctul de lucru. x Timpul de întărire (engl. hardening time) cuantifică creúterea în timp a rezistenĠei úi a rigidităĠii mortarului. Timpul de întărire este o mărime care variază în limite foarte largi în funcĠie de compoziĠia mortarului úi de condiĠiile în care acesta se află după punerea în lucrare. Reglarea timpului de priză se face, în anumite limite, prin alegerea corespunzătoare a cimentului úi/sau prin folosirea unor adaosuri speciale. ĺ Referitor la capacitatea de retenĠie a apei Capacitatea de retenĠie a apei (engl. water retentivity) este măsura în care mortarul limitează pierderea apei din amestec prin evaporare úi/sau prin înfiltrarea acesteia în elementele pentru zidărie uscate. Capacitatea de retenĠie a apei este o proprietate de bază a mortarului care influenĠează atât calităĠile mortarului proaspăt (lucrabilitatea) cât úi cele ale mortarului întărit (aderenĠa la elementele pentru zidărie úi rezistenĠa). Mortarele care au capacitate ridicată de a reĠine apa îúi menĠin plasticitatea chiar dacă sunt folosite cu elemente pentru zidărie care au viteze ridicate de absorbĠie a apei. Capacitatea de retenĠie a apei este influenĠată atât de componentele mortarului (lianĠi úi agregate) cât úi de eventuala prezenĠă a unor adaosuri destinate să sporească lucrabilitatea acestuia. Capacitatea de retenĠie a apei depinde, în primul rând, de tipul liantului din mortar. Din acest punct de vedere, mortarele se comportă după cum urmează: x mortarele de ciment au tendinĠă mare de înfiltrare; x mortarele mixte (var-ciment sau ciment-var) au tendinĠă medie de înfiltrare; x mortarele de var au tendinĠă redusă de înfiltrare. Determinarea capacităĠii de retenĠie a apei se face prin "teste de curgere" (flow tests), care măsoară împrăútierea iniĠială în raport cu împrăútierea măsurată după ce s-a produs absorbĠia unei părĠi din cantitatea iniĠială de apă de către elementele pentru zidărie. Aceste teste sunt asemănătoare testului de tasare úi se efectuează tot pe o masă de împrăútiere care este supusă unor miúcări oscilatorii pe verticală. Rezultatele încercărilor în laborator, valorile măsurate, diferă însă de cele determinate în úantier datorită modificării umidităĠii (adaosului de apă) care este permis pentru obĠinerea celei mai convenabile lucrabilităĠi. Adaosul de apă asigură, cu toate acestea, rezultate mai bune decât în cazul mortarului pentru care conĠinutul de apă nu a fost restabilit. ConsistenĠa este o măsură a fluidităĠii úi/sau a umidităĠii mortarului proaspăt. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

ConsistenĠa indică, aproximativ, mărimea deformabilităĠii mortarului proaspăt atunci când este supus la un anumit tip de efort. ConsistenĠa măsurată în laborator nu este, însă, asociată direct cu modul în care se comportă mortarul proaspăt atunci când este utilizat la úantier. Determinarea consistenĠei mortarului care precede toate testele asupra mortarului proaspăt, se efectuează cu masa de împrăútiere conform procedurilor din standardul SR EN 1015-3. Principiul metodei este următorul: valoarea de împrăútiere se măsoară prin diametrul mediu al unei probe de mortar proaspăt care este aúezată pe platanul unei mese de împrăútiere cu ajutorul unei matriĠe standardizate, úi este solicitată la un număr indicat de vibraĠii verticale, ridicând úi lăsând să cadă liber masa de împrăútiere de la înălĠimea indicată. Pe baza rezultatului obĠinut prin această metodă se poate determină modul de compactare úi valoarea densităĠii aparente a mortarului proaspăt. Determinarea consistenĠei mortarului proaspăt în laborator se poate face úi prin procedeul din standardul SR EN 1015-4, care măsoară prin mărimea penetrării verticale a unui cilindru plunger care cade liber de la o înălĠime prestabilită în proba de mortar proaspăt. În mod normal trebuie să existe o relaĠie liniară între valoarea de împrăútiere determinată cu masa de împrăútiere úi valoarea de penetrare a pistonului pentru acelaúi tip de mortar dar aceasta nu este sistematică úi din acest motiv sunt prevăzute ambele procedee. C.3.2.3.3.(2) Pentru modificarea unor proprietăĠi ale mortarului sau pentru îmbunătăĠirea acestora, la preparare se pot folosi adaosuri active. Acestea sunt materiale anorganice fine, care nu reacĠionează chimic cu celelalte componente. În mod curent adaosurile se folosesc pentru: x creúterea lucrabilităĠii (antrenori de aer); x sporirea aderenĠei; x reducerea contracĠiei; x reducerea timpului de priză în cazul execuĠiei pe timp friguros; x realizarea unei anumite culori a mortarului din rosturi. Adaosurile úi aditivii folosiĠi la prepararea mortarului trebuie să corespundă cerinĠelor din standardul SR EN 934-3. Verificarea proprietăĠilor fizice úi chimice ale aditivilor se face conform procedurilor din standardele SR EN 934-6 úi SR EN 480-6. La folosirea adaosurilor trebuie să se Ġină seama, în afara avantajelor urmărite, úi de eventualele efecte negative pe care acestea le pot avea. De exemplu, folosirea adaosurilor pentru creúterea lucrabilităĠii trebuie făcută cu deosebită grijă deoarece dozarea în exces a antrenorilor de aer conduce la reducerea suprafeĠei de contact între mortar úi elementul pentru zidărie úi prin aceasta la scăderea aderenĠei (scăderea rezistenĠei la întindere din încovoiere úi a rezistenĠei iniĠiale la forfecare) úi la favorizarea pătrunderii umezelii în zidărie.

Figura C.21 Efectul cantităĠii de adaos antrenor de aer asupra aderenĠei [Clay Brick and Paver Institute, Construction Guidelines for Clay Masonry, Australia, 2001]

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Din aceste motive, unele documente normative recomandă ca dozarea adaosurilor din această categorie să nu conducă la un conĠinut de aer mai mare de 12%-14%. În prezent, standardul SR EN 998-2 nu dă nici o limitare a conĠinutului de aer cu toate riscurile cunoscute privind reducerea aderenĠei în cazul unui volum mare de aer inclus. Pentru a evita folosirea unor mortare cu conĠinut excesiv de aer, proiectanĠii trebuie să specifice în documentaĠie cantitatea maximă de aer antrenat acceptabilă pentru fiecare categorie de mortar, iar executanĠii trebuie să folosească numai materialele conforme specificaĠiilor.

Figura C.22 Aparate pentru măsurarea conĠinutului de aer inclus Adaosurile pentru reducerea timpului de priză (acceleratori de priză) - cum este clorura de calciu folosită pentru accelerarea hidratării cimentului la temperaturi scăzute - trebuie folosite, de asemenea, cu maximă prudenĠă, deoarece pot crea eflorescenĠe pe suprafaĠa zidăriei úi au efecte corosive asupra armăturilor înglobate în mortarele respective. În aceeaúi categorie se includ úi adaosurile care au ca scop coborârea temperaturii de îngheĠ a mortarului astfel încât executarea zidăriei să fie posibilă pe timp friguros. Aceste adaosuri reduc aderenĠa mortarului la elementele pentru zidărie, pot produce fisurarea elementelor úi dau naútere la eflorescenĠe pe suprafaĠa zidăriei. Din acest motiv, unele reglementări stabilesc explicit că la prepararea mortarului sau a groutului (mortar-betonului) nu este permisă folosirea aditivilor pentru evitarea îngheĠului. Pentru acele proiecte în care zidăria rămâne aparentă, poate fi necesară prepararea mortarelor colorate. Pentru România, coloranĠii folosiĠi la prepararea mortarului trebuie să corespundă cerinĠelor din standardul SR EN 12878. Colorarea mortarului se poate obĠine cu mai multe mijloace: x mortar alb sau cu nuanĠe de gri, folosind ciment Portland obiúnuit sau alb combinat cu nisipul ales; x alte culori se capătă folosind oxizi metalici (oxizi de fier, de mangan sau de crom), cărbune negru sau albastru ultramarin. În cazul în care se prepară mortar colorat trebuie avute în vedere următoarele măsuri: x ColoranĠii trebuie să fie substanĠe inerte din punct de vedere chimic (oxizi minerali, cărbune negru, coloranĠi sintetici). Dozarea coloranĠilor trebuie făcută strict în conformitate cu precizările furnizorului úi cu reglementările specifice, dacă acestea există (de exemplu, în Anglia úi în Australia, standardul BS 1014), pentru a se evita scăderea necontrolată a rezistenĠei úi aderenĠei mortarului. Standardul american ACI 530/ASCE 5/TMS 402 prevede, în cazul mortarelor de ciment-var, limitarea coloranĠilor (oxizilor minerali) la 10% din greutatea cimentului úi la numai 2% în cazul utilizării cărbunelui negru. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x Pentru a se asigura omogenitatea culorii se recomandă: - folosirea mortarelor preparate industrial de tip var: nisip úi adăugarea cimentului, la úantier, înainte de punerea în operă; - testarea compoziĠiei astfel obĠinute (inclusiv dozajul de apă) în vederea stabilirii nuanĠelor dorite úi realizarea unor panouri "martor" pentru a se menĠine uniformitatea culorii în toată lucrarea; - aprovizionarea cu pigmenĠi úi/sau mortare de tip industrial de la un singur furnizor (eventual, chiar achiziĠionarea întregii cantităĠi dintr-un singur lot). C.3.2.3.3.(3) Aerul inclus în amestec este un factor care, atunci când se află între anumite limite, ameliorează lucrabilitatea mortarului. Depăúirea valorilor limită superioare are însă ca efect reducerea drastică a aderenĠei mortarului la elementele pentru zidărie úi, în consecinĠă, scăderea rezistenĠei zidăriei la încovoiere úi la forĠă tăietoare. Din acest motiv, standardul SR EN 998-2 prevede că producătorul mortarului preparat industrial este obligat să declare valoarea medie a conĠinutului de aer de fiecare dată când utilizarea prevăzută a mortarului o justifică. În Anglia, până la intrarea în vigoare a standardelor europene (BS EN), standardul BS 4721 a limitat conĠinutul de aer inclus la 7 ÷ 18% adică, în medie, valoarea recomandată de încercări.

Anexa naĠională la standardul SR EN 1998-1 limitează cantitatea de aer inclus în mortar la cel mult 15% pentru zidăriile clădirilor situate în zonele seismice cu acceleraĠia de proiectare ag• 0,24g. ğinând seama de importanĠa realizării unei valori cât mai mari a aderenĠei mortarului la elemente, este necesar ca prin specificaĠiile proiectului să se solicite producătorului să comunice utilizatorului cantitatea de aer inclus în mortar. Verificarea conformităĠii mortarului cu valoarea declarată de producător se face pe probe selectate conform procedeului din standardul SR EN 1015-2, care se încearcă cu procedeul din standardul SR EN 1015-17. În cazul mortarelor preparate cu agregate poroase, conĠinutul de aer poate fi stabilit, indirect, prin determinarea densităĠii mortarului proaspăt prin metoda din standardul SR EN 1015-6. 3.3. Beton 3.3.2. Prevederi specifice pentru betonul din elementele de confinare úi pentru stratul median al ZIA C.3.3.2 (3) Mortar-betonul (groutul) este definit în standardul SR EN 1996-1-1 ca "amestec foarte fluid din ciment, nisip úi apă destinat umplerii alveolelor sau spaĠiilor reduse". Materialul este folosit pentru umplerea golurilor din elementele cu forme speciale folosite la zidăria armată precum úi pentru stratul central al zidăriei cu inimă armată (ZIA). Capacitatea de a umple complet golurile úi alte spaĠii înguste trebuie considerată principala cerinĠă în cazul groutului.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Groutul poate fi folosit úi pentru placarea pereĠilor din zidărie în cadrul lucrărilor de intervenĠie de tip "consolidare". Din acest motiv, având în vedere că standardele din seria SR EN 1996 nu conĠin prevederi referitoare la domeniul úi/sau la condiĠiile de utilizare a mortar- betonului în structurile din zidărie úi nici la caracteristicele mecanice de rezistenĠă úi de deformabilitate ale acestui material în cele ce urmează sunt date informaĠii privind prepararea groutului úi proprietăĠile sale pe baza reglementărilor din USA. Prin umplerea cu grout se obĠine un spor important de rezistenĠă la încărcările verticale úi laterale în cazul zidăriilor cu elemente cu goluri mari úi se îmbunătăĠesc úi alte performanĠe ale acestui tip de zidărie (atenuarea zgomotului, capacitatea de acumulare a căldurii, rezistenĠă la foc).

Figura C.23. Elemente pentru zidărie cu goluri mari umplute cu grout În aceste condiĠii, rezistenĠele caracteristice úi valoarea modulului de elasticitate longitudinal ale mortar-betonului se pot lua din standardul SR EN 1992-1-1, corespunzător betonului cu aceeaúi rezistenĠă caracteristică la compresiune. În USA, unde groutul este folosit pe scară largă, cerinĠele de performanĠă sunt date în standardul ASTM C 476. În funcĠie de condiĠiile în care este folosit, conform reglementărilor americane menĠionate, mortar-betonul se prepară: x Numai cu nisip, în cazul folosirii în spaĠii mici, înguste sau cu aglomerare de armături (mortar-beton fin), x Cu nisip úi pietriú monogranular sau cu granulaĠie continuă, cu granule mai mari (mortar - beton grosier), cu dimensiunea maximă de: - 10 mm, în cazul folosirii în spaĠii mai largi, orientativ t 75 mm; - 16 mm, în cazul folosirii în spaĠii cu lărgime t 18 y 20 cm; această granulaĠie se foloseúte, în special, pentru stratul central al zidăriei cu inimă armată. În cazul mortar-betonului grosier se preferă pietriúul cu granulaĠie continuă, folosind agregate fine în proporĠie de 60 y 70% din volumul total de agregate, iar restul de 30 y 40% agregate mari. Un alt factor de care trebuie să se Ġină seama la alegerea agregatelor este înălĠimea stratului de mortar-beton care se toarnă într-o singură etapă pentru a se evita segregarea componentelor. Conform reglementărilor americane se stabilesc limitele de folosire pentru mortar-betonul fin/grosier după cum urmează (valori rotunjite):

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Tabelul C.10

Tipul mortar-betonului

ÎnălĠimea maximă de turnare (m) Dimensiunea minimă a spaĠiilor (cm) Stratul central la ZIA Elemente cu goluri mari

Fin 0.30 2.0 4.0 x 5.0 1.50 4.0 4.0 x 5.0 2.40 4.0 4.0 x 7.5 3.60 4.0 4.5 x 7.5 7.20 5.0 7.5 x 7.5

Grosier 0.30 4.0 4.0 x 7.5 1.50 5.0 6.5 x 7.5 2.40 5.0 7.5 x 7.5 3.60 6.5 7.5 x 7.5 7.20 7.5 7.5 x 10.0

Alegerea tipului de grout depinde úi de densitatea armăturilor care sunt plasate în golurile respective. Pentru a se realiza înglobarea armăturilor, în cazul mortar-betonului fin, trebuie să se asigure un spaĠiu t 7 mm între armături úi elementul pentru zidărie în timp ce, dacă se foloseúte mortar-betonul grosier, spaĠiul liber trebuie să fie t 12 mm. Dacă în spaĠiile largi se foloseúte pietriú cu granule mai mari (12 y 16 mm) spaĠiul liber trebuie să fie cu cel puĠin 7 mm mai mare decât diametrul celei mai mari granule. Folosirea agregatelor cu dimensiuni mai mari are avantajul reducerii consumului de ciment în raport cu cel necesar pentru groutul fin, pentru obĠinerea aceleiaúi rezistenĠe. În cazul folosirii agregatelor mărunte (orientativ cu granule până la 5 mm diametru, pietriú de râu sau mărgăritar) proporĠiile componentelor de masă recomandate sunt: x pietriú: 25% y 50%; x nisip: 75% y 50%. Dozajul minim de ciment stabilit de standardul australian AS 3700 este de 300 kg/m3 pentru a se asigura un nivel suficient de protecĠie a oĠelului înglobat. În cazul zidăriilor cu elemente de argilă arsă, reglementările americane recomandă úi adăugarea de var în cantitate de până la 10% din volumul cimentului. La prepararea groutului se pot folosi aditivi pentru îmbunătăĠirea performanĠelor în stare proaspătă úi/sau întărită: x reducerea contracĠiei; x creúterea lucrabilităĠii; x accelerarea prizei úi a întăririi. De asemenea se pot folosi úi adaosuri active (de exemplu, cenuúa zburătoare – engl. fly ash) care permit înlocuirea a 15 y 20% din cantitatea de ciment fără scăderea rezistenĠei la compresiune úi/sau a aderenĠei. În cazul preparării la úantier, amestecarea componentelor se face în malaxor timp de 3 y 10 minute (chiar úi în cazul amestecurilor preparate industrial). Pentru fabricarea mortar-betonului se folosesc úi aditivi care au ca scop îmbunătăĠirea performanĠelor mecanice úi de lucrabilitate ale acestuia: x limitarea efectului de contracĠie; x sporirea plasticităĠii fără creúterea suplimentară a raportului apă/ciment; x înlocuirea unei părĠi din ciment fără reducerea rezistenĠelor mecanice; x acceleratori de priză, pentru folosirea pe timp friguros.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Din punct de vedere al lucrabilităĠii, mortar-betonul este superior betonului clasic deoarece amestecul se realizează cu o consistenĠă redusă. Astfel, dacă pentru a se realiza turnarea corectă, tasarea materialului din conul etalon de 30 cm înălĠime este de circa 3 y 15 cm pentru betonul normal (în funcĠie de raportul apă/ciment), în cazul groutului fin, tasarea variază între 20 y 25 cm iar în cazul groutului grosier între 17 y 20 cm. Valoarea mare a tasării groutului se datorează faptului că amestecul are un conĠinut ridicat de apă.

Figura C.24.ComparaĠia tasării între beton úi grout [Greenwald,J., FarnyJ. Masonry Construction.Self-Consolidating Grout Structure Magazine, May 2005] Cantitatea mare de apă necesară pentru obĠinerea lucrabilităĠii nu conduce la reducerea rezistenĠei la compresiune, cum se întâmplă în cazul betonului, deoarece o parte importantă din apa de amestec este absorbită de elementele pentru zidărie în funcĠie de porozitatea fiecăruia, ceea ce favorizează úi creúterea aderenĠei groutului la elemente. Din aceste considerente se recomandă ca mortar-betonul cu tasare mai mică (~ 20 cm) să fie utilizat în cazul elementelor cu capacitate de absorbĠie redusă, iar cel cu tasare mai mare în cazul elementelor cu capacitate de absorbĠie mare. În ultimii ani, progresele realizate în industria chimică au permis producerea superplastifianĠilor (policarboxilaĠi) cu care se realizează un grout cu lucrabilitate foarte ridicată folosind rapoarte curente apă/ciment úi la care nu se produc segregările caracteristice amestecurilor cu conĠinut ridicat de apă. Amestecurile astfel realizate se remarcă totodată printr-o capacitate ridicată de reĠinere a apei până la absorbĠia acesteia în elemente. În literatura de specialitate materialul este denumit grout auto-consolidabil (engl. self- consolidating grout). Prin aceasta se creează posibilitatea reducerii secĠiunilor golurilor care urmează a fi umplute úi creúterii înălĠimii pe care se toarnă groutul fără riscul de a rezulta zone incomplet umplute sau cu segregări. În condiĠii normale, groutul trebuie turnat în cel mult 90 de minute din momentul adăugării apei în amestec. RezistenĠa la compresiune a mortar-betonului are valori similare cu cele ale betoanelor pentru structuri curente. RezistenĠa minimă la compresiune a mortar-betonului după 28 de zile, prevăzută de reglementările americane este de 15 N/mm2, dar în mod curent se realizează valori duble sau chiar mai mari. Valoarea minimă stabilită asigură groutului aderenĠa necesară cu elementele pentru zidărie úi cu armăturile. Pentru a reproduce cât mai exact condiĠiile concrete din lucrare, încercarea la compresiune a groutului se face pe epruvete turnate în tipare alcătuite din elementele pentru zidărie care se folosesc la execuĠia clădirii respective úi care au aceeaúi umiditate cu acestea, aúa cum prevede standardul ASTM C 1019. Dimensiunile în plan ale probei variază între 75 y 100 mm cu înălĠimea egală cu dublul laturii. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.25. Formarea epruvetelor pentru încercarea groutului la compresiune Folosirea groutului cu consistenĠă foarte redusă (tasare mare) este însoĠită de contracĠie mare ceea ce poate reduce aderenĠa la elementele pentru zidărie sau chiar la formarea unor fisuri interioare. Fisurarea din contracĠie poate fi controlată prin folosirea unor adaosuri speciale. Mortar-betonul grosier, în special cel cu pietriú cu granule > 12 mm, are contracĠie mai redusă decât cel fin. În USA, proiectarea groutului se face, de regulă, prin stabilirea proporĠiilor componentelor (reĠeta) úi, numai uneori, prin enunĠarea cerinĠelor de performanĠă, privind rezistenĠa, aúa cum prevede standardul ASTM C 476. ProporĠiile componentelor sunt stabilite, orientativ, astfel: x Mortar-beton fin: - 1 parte ciment Portland; - 2½y3 părĠi nisip; - apă până la obĠinerea tasării de 20y25 cm pentru conul etalon de 30 cm înălĠime. x Mortar-beton grosier: - 1 parte ciment Portland; - 2¼ y3 părĠi nisip; - 1y2 părĠi pietriú (mărgăritar); - apă până la obĠinerea tasării de 20y25 cm pentru conul etalon de 30 cm înălĠime. În cazul zidăriilor cu elemente din argilă arsă, standardul ASTM C 476 recomandă reĠetele din tabelul C.11. Tabelul C.11 Tipul groutului Ciment Portland sau amestec Var hidratat sau pastă de var Agregate (volum, în stare uscată) Fine (x) Grosiere Fin

0 y 1/10 2¼y3 volumul total al lianĠilor -------- Grosier

0 y 1/10 1y2 volumul total al lianĠilor (x) DefiniĠia agregatelor fine/grosiere este dată în standardul ASTM C 404.

În standardul ACI 530/ASCE 5/TMS 402 se face precizarea că rezistenĠa la compresiune a groutului trebuie să fie cel puĠin egală cu cea mai mare rezistenĠă a elementelor. În acelaúi timp, se menĠionează că, pentru zidăriile cu elemente din beton, rezistenĠa minimă a groutului trebuie să depăúească cu 25y40% rezistenĠa specificată a zidăriei fm '. De exemplu, pentru obĠinerea rezistenĠei specificate a zidăriei de fm ' = 10 N/mm2, se recomandă folosirea groutului cu rezistenĠa de circa 15 N/mm2. Pentru ansamblul zidăriei, dacă se sporeúte rezistenĠa groutului peste rezistenĠa elementelor, creúterea de rezistenĠă care se obĠine este redusă datorită faptului că mortar-betonul atinge rezistenĠa ultimă la o deformaĠie specifică mai mică decât cea a elementelor. Pentru a Ġine seama de această diferenĠă, standardul australian AS 3700 limitează valoarea rezistenĠei de proiectare a zidăriei chiar pentru cazul în care groutul are o rezistenĠă foarte ridicată.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.3.3.2.(6). Se recomandă ca, în cazul utilizării betonului pentru stratul median al ZIA, să fie utilizate aceleaúi dimensiuni ale agregatelor ca úi în cazul groutului (a se vedea comentariul C.3.3.2.(3)).

C.3.3.2.(7) Alegerea adecvată a clasei de consistenĠă (lucrabilităĠii) este importantă pentru execuĠia corectă a zidăriilor armate deoarece în marea majoritate a cazurilor elementele de beton armat asociate zidăriei au dimensiuni mici (stâlpiúorii úi stratul central al ZIA) úi nu există întotdeauna posibilităĠi de vibrare eficientă úi de control al compactităĠii betonului. În cazul stâlpiúorilor turnaĠi în zidăria în útrepi, pătrunderea completă a betonului este o condiĠie esenĠială pentru realizarea conlucrării între cele două materiale úi se realizează, în principal, prin prevederea unui beton cu consistenĠă adecvată. Din acest motiv, în proiecte (planuri, caiete de sarcini) trebuie să fie specificată clasa de consistenĠă a betonului pentru diferitele categorii de elemente.

Figura C.26. Defect de turnare la stâlpiúorii zidăriei confinate

3.3.3. ProprietăĠile mecanice al betonului pentru elementele de confinare úi pentru ZIA

C.3.3.3.(2). Pentru rezistenĠele groutului a se vedea comentariul C3.3.2 (3) 3.4. OĠeluri pentru armături C.3.4.(1) Standardul SR EN 1996-1-1 dă următoarea definiĠie generală pentru oĠelul folosit în clădirile din zidărie: Ÿ OĠel pentru armare (engl. reinforcing steel, fr. acier d’armature): "armătură din oĠel destinată a fi utilizată împreună cu zidăria". Conform acestui standard, armarea zidăriei poate avea două obiective: x sporirea capacităĠii de rezistenĠă úi a ductilităĠii la solicitări în planul peretelui sau perpendicular pe plan; MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x reducerea fisurării cauzată de concentrări locale de eforturi sau de deplasări impuse provenite din efecte termice sau din variaĠia umidităĠii. În construcĠiile din zidărie, oĠelul este folosit pentru:

1. Armarea betonului/groutului de umplutură (în cazul zidăriilor cu corpuri speciale úi al stratului median la zidăria cu inimă armată - ZIA);

2. Armarea elementelor de confinare (stâlpiúori úi centuri) úi a riglelor de cuplare la pereĠii din zidărie cu goluri pentru uúi/ferestre;

Utilizarea plaselor sudate STNB pentru armarea stratului median al pereĠilor din ZIA se face numai în condiĠiile precizate în reglementările specifice (analog cerinĠelor stabilite pentru folosirea plaselor STNB la pereĠii structurali din beton armat).

3. Armarea mortarului din rosturile de aúezare (orizontale). Această armătură este definită în standardul SR EN 1996-1-1 astfel: Ÿ Armătură pentru rost (engl. bed joint reinforcement, fr. armature pour joint): "armătură din oĠel prefabricată (plasă sudată) pentru a fi montată în rosturile de aúezare". CerinĠele tehnice pentru armăturile prefabricate pentru rosturile orizontale ale zidăriei sunt date în standardul SR EN 845-3. Standardul SR EN 845-3 nu conĠine prevederi referitoare la armăturile din rosturi realizate cu bare izolate din oĠel úi nici la produsele din alte materiale. Din acest motiv este necesar ca aceste armături să satisfacă, cel puĠin, prevederile corespunzătoare din standardul SR EN 1992-1-1. De asemenea este necesar să fie satisfăcute cerinĠele constructive, privitoare la ancorare úi înădire date în Codul CR6-2006. Plasele prefabricate pot avea rol structural sau nestructural. Barele plaselor pot fi din oĠel rotund, neted sau profilat, sau din platbande. Dimensiunile barelor utilizate depind de grosimea rostului. Pentru rosturile normale grosimea minimă a barelor longitudinale este de 3 mm, pentru utilizare structurală úi 1.25 mm pentru utilizare nestructurală

(a) (b)

Figura C.27. Armături prefabricate pentru rosturi orizontale (a) Plasă tip "scară", cu bare longitudinale din platbande, pentru rost cu grosime normală (b) Armături speciale pentru rost subĠire (3 mm) la zidărie din elemente tip BCA Pentru asigurarea protecĠiei oĠelului împotriva coroziunii (asigurarea durabilităĠii) se poate folosi: x oĠel cu conĠinut redus de carbon protejat împotriva coroziunii; x oĠel rezistent la coroziune.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Detaliile de alcătuire pentru aceste armături úi calitatea oĠelului din care sunt realizate plasele diferă de la un producător la altul. Pentru armarea rosturilor oĠelul este utilizat úi sub formă de: x plase de sârme Ġesute; x plase de metal întins (cu grosime minimă 0.4 mm în cazul folosirii oĠelului zincat). În cazul plaselor destinate utilizărilor structurale, conform standardului, producătorul trebuie să declare: x ductilitatea sârmelor longitudinale (exprimată prin alungirea totală la efort maxim úi prin raportul între rezistenĠa la întindere úi limita de curgere); x limita de curgere a armăturilor longitudinale úi transversale. C.3.4.(3) Prevederea are ca scop impunerea folosirii oĠelurilor cu proprietăĠi de deformare adecvate obĠinerii comportării ductile a zidăriei în care sunt înglobate. C.3.4.(4) RestricĠionarea folosirii plaselor sudate pentru armarea stratului median al pereĠilor din ZIA se datoarează lipsei de ductilitate a acestora. Prevederea este analoagă celei care se referă la utilizarea plaselor sudate pentru pereĠii structurali din beton armat.

3.5. Alte materiale pentru armarea zidăriei

C.3.5.(1)

(a) (b) Figura C.28. Grile polimerice de înaltă densitate úi rezistenĠă [Sofronie,R.,(ed) Application of ReinforcingTechniques with Polymer Grids for Masonry Buildings- Cooperative Advancements in Seismic and Dynamic Experiments -CASCADE - Report no.5, January 2005] (a) Grile unidirecĠionale (b) Grile bidirecĠionale

(a) (b) Figura C.29. Armarea zidăriei cu grile polimerice [Sofronie,R.,(ed) Application of ReinforcingTechniques with Polymer Grids for Masonry Buildings- Cooperative Advancements in Seismic and Dynamic Experiments -CASCADE - Report no.5, January 2005] (a) InserĠia grilelor în rostul de aúezare (b) InserĠia grilelor în tencuială

Pentru lucrările de consolidare se pot folosi úi polimeri armaĠi cu fibre (FRP) sub formă de bare (care se introduc în rosturile orizontale) sau sub formă de Ġesătură (care se înglobează în tencuială). MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

CAPITOLUL 4. ZIDĂRIE 4.1. ProprietăĠile mecanice ale zidăriei

4.1.1.1.1. RezistenĠa unitară caracteristică la compresiune a zidăriei C.4.1.1.1.1.(2) RelaĠia (4.1) este preluată din standardul SR EN 1996-1-1 C.4.1.1.1.1.(3) Valorile K din tabelul 4.1 sunt identice cu cele din standardul SR EN 1996-1-1 cu excepĠia valorii pentru cărămizile ceramice pline pentru care în Codul CR6-2006 s-a luat o valoare cu 10% mai mică. La intrarea în vigoare a standardului SR EN 1996-1-1, valorile rezistenĠelor caracteristice din tabelul 4.2a vor fi sporite în consecinĠă. C.4.1.1.1.1.(5) Pentru ca datele furnizate de producător să fie comparabile cu cele determinate conform standardelor SR EN, este necesar ca acesta să comunice condiĠiile de măsurare astfel încât să poată fi determinată rezistenĠa standardizată (factorii G) úi apoi rezistenĠa de proiectare. C.4.1.1.1.1.(6) CondiĠiile de utilizare a relaĠiei (4.1) enumerate mai sus sunt identice cu cele date în standardul SR EN 1996-1-1. Subliniem faptul că existenĠa unui rost longitudinal, chiar parĠial, impune reducerea cu 20% a rezistenĠei caracteristice determinată cu formula (4.1) din Cod. Această reducere este relevantă în special pentru pereĠii structurali cu grosime • 240 mm executaĠi cu cărămizi pline standard (cu lăĠimea de 115 mm) pentru care se vor folosi valorile din tabelul 4.2a corespunzătoare alcătuirii din figura 4.1b C.4.1.1.1.1.(10) Considerând valoarea minimă admisă de standardul SR EN 1998-1 pentru rezistenĠa la compresiune pe direcĠie paralelă cu rostul de aúezare, fbh = 2.0 N/mm2, din formula (4.11a) din Cod rezultă valorile minime ale rezistenĠei caracteristice a zidăriei la compresiune paralel cu rosturile orizontale (în N/mm2) din tabelul C.12. Tabelul C .12 Elemente RezistenĠa mortarului M5 M10 M20 Grupa 1 1.45 1.80 2.20 Grupa 2 0.60 0.75 0.90

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

4.1.1.1.2. RezistenĠa unitară de proiectare la compresiune a zidăriei C.4.1.1.1.2. A se vedea comentariul C 6.6.1.4.(1). 4.1.1.1.3. CoeficienĠii condiĠiilor de lucru pentru zidărie C.4.1.1.1.3. În cazul spaleĠilor pereĠilor structurali, condiĠia limită Az situaĠii: x spalet cu grosimea t = 24 cm, dacă lungimea este x spalet cu grosimea t = 30 cm, dacă lungimea este x spalet cu grosimea t = 37.5 cm, dacă lungimea este Se remarcă faptul că aceste lungimi ale spaleĠilor reprezintă valorile limită inferioară care sunt acceptate de Codul CR6-2006. CoeficienĠii mz,ULS pentru mortarele care conĠin numai ciment, date în Anexa naĠională la SR EN 1996-1-1 (tabelul C.9), se vor aplica pentru calculul rezistenĠei de proiectare a zidăriei până la intrarea în vigoare a standardului menĠionat. Exemplu. Pentru zidăria cu elemente ceramice pline, în pereĠi structurali cu grosime •240 mm, cu rezistenĠa fmed = 10 N/mm2 úi mortar M5, rezistenĠa caracteristică la compresiune dată în tabelul 4.2a-fig.4.1b este fk =2.80 N/mm2. Dacă se consideră coeficientul pentru material JM = 2.2, rezistenĠele de proiectare la compresiune ale zidăriei sunt următoarele: x pentru mortarul M5c-v

d mm / N

.1 2.2

.2 f

x pentru mortarul M5c

d mm / N

.1 2.2

.2

.0 f

4.1.1.2. RezistenĠa zidăriei la forfecare în rost orizontal C.4.1.1.2. Comportarea zidăriei la forfecare sub efectul forĠelor aplicate în planul peretelui are importanĠă majoră în cazul clădirilor situate în zone seismice. În funcĠie de direcĠia de acĠiune a forĠelor exterioare úi de alcătuirea peretelui, eforturile de forfecare în zidărie se pot dezvolta în plan orizontal sau vertical. Eforturile de forfecare în plan orizontal, care sunt adesea determinante pentru proiectarea pereĠilor structurali, se datorează, de regulă, forĠelor orizontale din vânt sau din cutremur care acĠionează în planul peretelui. În unele cazuri particulare, în plan orizontal se pot produce úi eforturi de forfecare cu valori importante datorate încărcărilor perpendiculare pe plan (de exemplu, la zidurile de sprijin solicitate de împingerea pământului). La pereĠii clădirilor situate în zone seismice trebuie să se Ġină seama úi de eforturile de forfecare în plan vertical date de forĠele de lunecare care se dezvoltă la intersecĠiile inimilor cu tălpile în cazul pereĠilor cu secĠiuni compuse (L, I, T), solicitaĠi la încovoiere de forĠe orizontale. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.30.Eforturi de forfecare în plan vertical la intersecĠia inimii cu talpa în pereĠi cu forme compuse (L,I,T)

Figura C.31.Ruperea zidăriei din forĠă tăietoare (a) Rupere prin lunecare în rost orizontal (b) Rupere pe secĠiuni înclinate din eforturi principale de întindere Modul efectiv de rupere depinde de: x Raportul între efortul unitar de compresiune úi efortul unitar de forfecare; x Raportul între înălĠimea úi lungimea panoului de perete (zvelteĠea panoului). Pentru toate cele trei mecanisme trebuie subliniat, în primul rând, faptul că alegerea necorespunzătoare a modelului de comportare a zidăriei poate conduce la rezultate mult depărtate de realitate. Este, în special, cazul zidăriilor cu mortare slabe, cu rezistenĠă úi rigiditate mult mai mici decât cele ale elementelor pentru zidărie, pentru care modelul izotrop - liniar elastic este total inadecvat. În acestă categorie se încadrează monumentele istorice dar úi multe clădiri "ieftine" la care dozajul var/nisip al mortarului scade la valori de 1/5 ÷ 1/7. La aceste zidării, fisurarea úi, ulterior, cedarea se dezvoltă, aproape în toate cazurile, pe liniile cele mai slabe úi nu pe direcĠia eforturilor principale de întindere aúa cum rezultă din teoria bazată pe ipoteza izotropiei zidăriei. Acestă deosebire esenĠială este unul dintre motivele pentru care, în majoritatea reglementărilor tehnice pentru clădirile noi, se afirmă că acestea nu pot fi aplicate celor existente, construite, orientativ, înainte de începutul secolului XX úi chiar în primele decenii ale acestuia. 4.1.1.2.1. RezistenĠa unitară caracteristică a zidăriei la forfecare în rost orizontal C.4.1.1.2.1. În prezent, practic toate reglementările tehnice naĠionale acceptă ca rezistenĠa caracteristică la rupere prin lunecare în rost orizontal să fie calculată cu relaĠia fvk = fvko + k V0 (C.9) unde: x fvko este valoarea caracteristică a rezistenĠei iniĠiale la forfecare, sub efort de compresiune egal cu zero; x V0 este valoarea efortului unitar de compresiune normal pe rostul orizontal. Valoarea rezistenĠei la forfecare în rostul orizontal în absenĠa forĠei de compresiune (fvk0) depinde, în primul rând, de aderenĠa mortarului la elementele pentru zidărie care, la rândul ei,

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

este, aúa cum s-a arătat, funcĠie de un număr mare de factori dintre care reamintim pe cei mai importanĠi: x tipul/materialul elementului pentru zidărie; x natura suprafeĠei elementului pentru zidărie; x caracteristicile mortarului; x condiĠiile de umiditate; x condiĠiile de întărire. În cazul elementelor pentru zidărie cu perforaĠii verticale care se încadrează în grupa 2, valoarea rezistenĠei iniĠiale la forfecare este, de multe ori, mai mare decât cea care se înregistrează pentru elementele pline datorită dopurilor de mortar care pătrund în goluri. Deoarece formarea acestor dopuri, ca úi rezistenĠa efectivă a acestora, este total aleatoare, s-a considerat că nu este oportun să se Ġină seama în calcul de această rezervă de rezistenĠă. Formula (C.9) este particularizată în mod diferit, astfel încât, în reglementările internaĠionale úi naĠionale, valorile fvk0 úi k au limite foarte largi de variaĠie: x fvk0 = 0.1 y 1.5 N/mm2 x k = 0.3 y 1.2. C.4.1.1.2.1.(1) În literatură există mai multe categorii de teste pentru determinarea rezistenĠei la forfecare a zidăriei. Acestea pot fi grupate în două categorii: a. Încercări pe ansambluri alcătuite din 2y4 elemente pentru zidărie; b. Încercări pe panouri de perete. Testele pe ansambluri mici sunt descrise în mai multe lucrări dintre care amintim [Ghazali, M.Z.,Riddington,J.R. Simple test method for masonry shear strength Proc.Instn.Civ.Engrs.Part.2 ,85, sept.1988] Încercările din ambele categorii pot fi realizate atât în laborator cât úi in-situ. Procedeul de încercare în laborator din standardul SR EN 1052-3. Standardul SR EN 1052-3 stabileúte condiĠiile tehnice de încercare úi de evaluare pentru determinarea experimentală a rezistenĠei iniĠiale la forfecare (fvk0). Epruvetele care se supun încercărilor sunt alcătuite, în funcĠie de dimensiunile elementelor pentru zidărie, din: x trei elemente (engl. triplets) legate între ele prin două rosturi de mortar (pentru elemente cu înălĠimea hu d 200 mm); x două elemente (engl. doublets) legate între ele printr-un singur rost de mortar (pentru elemente cu înălĠimea hu > 200 mm).

Figura C.32. Schema dispozitivului de încercare la rupere prin forfecare cu trei elemente úi efort normal de compresiune (C) conform standardului SR EN 1052-3 MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Se încearcă, până la rupere, câte trei epruvete, pentru fiecare din cele trei niveluri ale forĠei de precomprimare (perpendiculară pe rostul încercat) stabilite prin standard (tabelul C.13). Tabelul C.13 fb Efortul de precomprimare (N/mm2) > 10N/mm2 0.2 0.6 1.0 d 10N/mm2 0.1 0.3 0.5 Modurile tipice de rupere sunt arătate în figura C.33.

(a) (b) (c) (d) Figura C.33. Tipuri de rupere la forfecare Cele patru situaĠii de rupere din figura C.33 sunt următoarele: (a) Rupere prin forfecare pe suprafaĠa de legătură între cele două elemente (mortarul rămâne ataúat complet pe unul dintre elemente sau parĠial pe fiecare dintre elemente, ca în figură). (b) Rupere prin forfecare în rostul de mortar; (c) Rupere prin forfecare în element ; (d) Rupere prin sfărâmarea sau fisurarea elementelor. Ruperea din cazurile (c) úi (d) se produce dacă aderenĠa mortarului pe element este mai puternică decât rezistenĠa la forfecare a elementului pentru zidărie. Legea de variaĠie a rezistenĠei la forfecare este reprezentată printr-o dreaptă ai cărei parametri se determină prin regresie liniară, folosind valorile medii ale forĠelor de rupere obĠinute pentru cele trei niveluri de precomprimare. IntersecĠia acestei drepte cu axa verticală reprezintă valoarea medie a rezistenĠei iniĠiale la forfecare (fv0) iar unghiul dreptei cu orizontala reprezintă unghiul mediu de frecare internă (D).

Figura C.34. Determinarea rezistenĠei la forfecare Valorile caracteristice se determină cu relaĠiile: x rezistenĠa caracteristică iniĠială la forfecare: fvk0 = 0.8 fv0; x unghiul caracteristic de frecare internă: tg Dk = tg 0.8D. Determinarea rezistenĠei iniĠiale la forfecare (fvk0) se poate face úi direct, în absenĠa forĠei de precomprimare, pe schema din figura C.35.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

(a) (b) Figura C.35. Determinarea rezistenĠei iniĠiale la forfecare fără efort de compresiune. (a) Schema dispozitivului (b) Incercarea unor elemente cu goluri [Baio Dias,A. Construção em tijolo cerâmico: das exigências normativas do produto à prática de aplicação Seminário sobre Paredes de Alvenaria, P.B.Lourenço & H. Sousa (Eds.), Porto, 2002] În acest caz, efortul tangenĠial unitar WR la care se produce ruperea ansamblului reprezintă rezistenĠa la forfecare în absenĠa efortului de compresiune, care, în fapt, măsoară aderenĠa mortarului la blocuri. Valoarea rezistenĠelor obĠinute pe schema de mai sus este influenĠată însă de eforturile de întindere care rezultă din momentul încovoietor care conduc la deschiderea prematură a rosturilor la faĠa inferioară a probei. C.4.1.1.2.1 (3). RelaĠiile (4.3a÷c) utilizate în Codul CR6-2006 corespund unei ediĠii mai vechi a standardului SR EN 1996-1-1. EdiĠia curentă a acestui standard care va fi utilizată în România prevede următoarele relaĠii de calcul pentru cazul în care rosturile verticale pot fi considerate umplute conform prevederilor articolului 8.1.5 din SR EN 1996-1-1. RezistenĠa caracteristică la forfecare a zidăriei, fvk , se calculează cu relaĠia: fvk = fvk0 + 0.4 Vd (C.10) având în vedere următoarele limitări:

i) fvkd 0.065 fb (C.10a) sau ii) fvkd fvlt (C.10b) în care: x fvk0 este rezistenĠa caracteristică iniĠială la forfecare (sub efort unitar de compresiune nul); x fvlt este o limită superioară a valorii fvk care se stabileúte prin Anexa naĠională a fiecarei Ġări; x Vd este valoarea de proiectare a efortului unitar de compresiune perpendicular pe direcĠia forĠei tăietoare în element la nivelul considerat, determinat din gruparea de încărcări adecvată; acest efort este efortul unitar vertical mediu care se exercită pe zona comprimată a peretelui care asigură rezistenĠa la forĠă tăietoare; x fb este rezistenĠa medie standardizată la compresiune a elementelor pentru zidărie, pentru direcĠia de aplicare a încărcării pe probele încercate perpendiculară pe rosturile de aúezare. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Standardul permite alegerea de către fiecare Ġară a limitării superioare a valorii fvk. Prin Anexa naĠională la standardul SR EN 1996-1-1 s-a stabilit alegerea variantei i), adică "limitarea rezistenĠei caracteristice la forfecare a zidăriei la valoarea fvkd 0.065 fb" . În cazul în care rezistenĠa caracteristică iniĠială la forfecare a zidăriei, fvk0 , nu este determinată prin încercări conform standardelor SR EN 1052-3 sau SR EN 1052-4, valoarea respectivă poate fi luată din tabelul C.14.

Tabelul C.14 Elemente pentru zidărie fvk0 (N/mm2) Mortar pentru utilizare generală de clasa de rezistenĠă dată Mortar pentru rosturi subĠiri(*) Mortar uúor Argilă arsă M10 - M20 0,30 0,30

0.15 M2,5 - M9 0,20 M1 - M2 0,10 Silico-calcare M10 - M20 0,20 0,40

0.15 M2,5 - M9 0,15 M1 - M2 0,10 Beton din agregate M10 - M20 0,20

0.30

0.15 Beton celular autoclavizat M2,5 - M9 0,15 Piatră artificială úi naturală prelucrată M1 - M2 0,10 (*)rost orizontal • 0,5 mm úi ” 3 mm Notă. O variantă mai veche a Eurocodului EN 1996-1-1 stabilea că, pentru dimensionare, nu se pot folosi valori fvk superioare următoarelor limite: x elemente din grupa 1 (din argilă sau din alte materiale): - cu M10yM20 : fvk,lim = 1.7 N/mm2; - cu M2.5yM5 : fvk,lim = 1.5 N/mm2; x elemente din grupa 2 (din argilă sau din alte materiale): - cu M10yM20 : fvk,lim = 1.4 N/mm2; - cu M2.5yM5 : fvk,lim = 1.2 N/mm2. Deúi în ultima redactare a Eurocodului EN 1996-1-1 (care a fost preluată úi în standardul SR EN 1996-1-1) această prevedere a fost eliminată, respectarea acesteia rămâne recomandabilă, ca regulă de bună practică, mai ales pentru clădiri situate în zone seismice cu acceleraĠia de proiectare ridicată – orientativ ag • 0.20g, Ġinând seama úi de degradarea probabilă a aderenĠei semnalată de FEMA 306. C.4.1.1.2.1 (5). Prevederea din acest articol are în vedere rezultatele unor încercări efectuate asupra zidăriilor cu elemente cu pereĠi subĠiri care nu confirmă rezultatele care se obĠin cu formulele din standardul SR EN 1996-1-1 úi prin urmare nici cu cele din Codul CR6-2006. Lucrarea [Tomazevic,M.,Lutman, M., Petkovic, L. Preliminary research in seismic behaviour of reinforced masonry walls built with aseismic units Research report ZAG , 1996, Ljubljana] comunică rezultatele încercărilor efectuate cu elementele prezentate în figura C.36.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.36. Elemente cu pereĠi subĠiri pentru zidărie în zone seismice În tabelul C.15 sunt date principalele rezultate ale încercărilor care permit să se constate că valorile experimentale ale rezistenĠei la forfecare (fexp) sunt mult inferioare valorilor care rezultă din aplicarea relaĠiilor din standardul SR EN 1996-1-1, notate fEC6. Tabelul C.15 Seria elementelor f exp(N/mm2) fEC6 (N/mm2) Raport fexp/fEC6 BN 0.39 0.65 0.60 BG 0.38 0.45 0.84 BP 0.43 0.65 0.66 BZ 0.39 0.65 0.60

Prin urmare, extinderea domeniului de aplicare a relaĠiilor de calcul din standardul SR EN 1996-1-1 (care au stat la baza celor din Codul CR6-2006) pentru elementele cu pereĠi subĠiri poate conduce la subdimensionări periculoase, atât în ceea ce priveúte rezistenĠa la forĠe orizontale cât úi în ceea ce priveúte mărimea deformaĠiilor laterale deoarece úi valorile modulului de elasticitate transversal (G) calculate cu formula din standardul SR EN 1996-1-1 rezultă a fi supraevaluate (a se vedea úi comentariul 4.1.2.2.2).

4.1.1.3. RezistenĠa unitară la întindere din încovoiere perpendicular pe planul zidăriei C.4.1.1.3. RezistenĠa zidăriei la încovoiere intervine, în principal, la dimensionarea úi/sau la verificarea pereĠilor solicitaĠi de încărcări aplicate normal pe planul lor. Aceste situaĠii de proiectare pot proveni din: x încărcări permanente - împingerea pământului, în cazul pereĠilor de subsol; x încărcări de exploatare - greutatea mobilierului suspendat pe perete sau împingerea oamenilor în încăperile aglomerate; x încărcări accidentale - vânt- sau excepĠionale - cutremurul. Sub efectul încărcărilor perpendiculare pe planul lor, pereĠii de zidărie se deformează căpătând forma unei suprafeĠe cilindrice sau cu dublă curbură. PereĠii care sunt rezemaĠi numai la partea inferioară úi la cea superioară úi sunt liberi pe cele două laturi verticale se deformează în plan vertical după o suprafaĠă cilindrică. Încovoierea în plan vertical sub acĠiunea forĠelor perpendiculare pe plan conduce la eforturi normale de întindere care acĠionează perpendicular pe rosturile orizontale. RezistenĠa zidăriei la această solicitare este dată de cea mai mică dintre valorile: x rezistenĠa la întindere a mortarului; x aderenĠa mortarului la elemente (pentru eforturi unitare normale). În cazul pereĠilor rezemaĠi pe trei sau pe patru laturi forma deformată este o suprafaĠă cu dublă curbură (se produce încovoiere atât în plan vertical cât úi în plan orizontal). Încovoierea în plan vertical produce eforturi de întindere în rosturile de aúezare - orizontale (figura 4.2a). Încovoierea în plan orizontal produce eforturi de întindere care se dezvoltă atât MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

în elementele de zidărie cât úi în rosturile verticale (figura 4.2b). În această situaĠie traseul liniilor de rupere ale peretelui poate avea două configuraĠii diferite:

a) Ruperea se produce pe un plan vertical care trece atât prin elementele de zidărie cât úi prin rosturile verticale. RezistenĠa peretelui depinde de rezistenĠa rosturilor verticale úi de rezistenĠa la încovoiere a elementelor;

b) Rupererea se produce numai prin rosturile verticale úi orizontale fără a afecta elementele de zidărie. RezistenĠa peretelui depinde în acest caz de rezistenĠa mortarului din rosturi care este supus unei stări complexe de eforturi: rosturile verticale cedează prin eforturi de întindere din încovoiere iar cele orizontale prin eforturi tangenĠiale provocate de tendinĠa de rotire în plan a elementelor pentru zidărie. RezistenĠa la încovoiere a zidăriei este, úi în acest caz, influenĠată de mai mulĠi factori: x rezistenĠa la încovoiere a elementelor pentru zidărie; x rezistenĠa la întindere (aderenĠa) mortarului din rosturile verticale; x raportul de Ġesere a zidăriei; x calitatea execuĠiei (umplerea corectă/completă a rosturilor verticale). 4.1.1.3.1. RezistenĠele unitare caracteristice la întindere din încovoiere perpendicular pe planul zidăriei C.4.1.1.3.1.(1) Corespunzător celor două moduri de rupere, rezistenĠele caracteristice la încovoiere ale zidăriei, fxk1 úi fxk2, trebuie să fie determinate din rezultatele încercărilor pe zidărie executate conform standardului SR EN 1052-2, pentru un anumit proiect, sau pot fi cele disponibile într-o bază de date recunoscută. Conform standardului SR EN 1052-2, rezistenĠa zidăriei la încovoiere perpendicular pe planul său se determină prin încercări pe epruvete de mici dimensiuni încărcate, până la rupere, cu forĠe aplicate ca în figura C.38. Prin încercarea pe schema (a) se determină valoarea rezistenĠei unitare perpendicular pe rostul de aúezare (fx1) iar prin încercarea pe schema (b) se determină valoarea rezistenĠei unitare paralel cu rostul de aúezare (fx2). Dimensiunile úi alcătuirea epruvetelor úi poziĠiile reazemelor (R) úi ale forĠelor exterioare (F) sunt stabilite prin standard.

(a) (b) Figura C.37. Scheme de încărcare pentru determinarea rezistenĠei la încovoiere a zidăriei conform standardului SR EN 1052-2 (a) Încovoiere în plan vertical (b) Încovoiere în plan orizontal Pe aceste scheme ruperea trebuie să se producă între liniile de rezemare.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Efortul unitar pentru fiecare probă (în N/mm2) se determină cu relaĠia

u

max ,i xi bt

) l l( F

f 

(C.11) în care: x l1 este distanĠa între liniile de reazeme (R - R); x l2 este distanĠa între liniile pe care se aplică forĠele (F - F); x b este înălĠimea sau lăĠimea probei perpendicular pe deschiderea între liniile de rezemare; x tu este grosimea elementului pentru zidărie. RezistenĠa caracteristică la încovoiere se stabileúte cu unul dintre următoarele procedee: a. Dacă numărul probelor este cinci, se ia 5.1 f f med xk ; b. Dacă numărul probelor (fx1yfxn) este mai mare de cinci, se procedează astfel: x se calculează valorile yi = log10fxi; x se calculează n y y n

i med ¦

; x se calculează valoarea de referinĠă s.k y y med c 

unde - s este abaterea standard a valorilor yi; - k este un parametru funcĠie de numărul probelor; - n este numărul probelor. Tabelul C.16 n

k 2.18 2.08 2.01 1.96 1.92

RezistenĠa caracteristică la încovoiere (în N/mm2) se obĠine din relaĠia: c y xk

f

(C.12)

C.4.1.1.3.1.(2) Comparativ cu prevederile CR6-2006, standardul SR EN 1996-1-1 stabileúte valori mult mai mici pentru rezistenĠele fxk1 úi fxk2 dar prevede posibilitatea de a fixa prin Anexa naĠională valorile care se utilizează în fiecare Ġară. Constatări similare au fost făcute úi de specialiútii din alte Ġări (Irlanda de exemplu). În baza acestei prevederi, în Anexa naĠională la standardul SR EN 1996-1-1 au fost stabilite valori concordante cu practica din România úi, în particular, cu reglementările anterioare (STAS 10104) úi sunt identice cu cele din Codul CR6-2006, tabelul 4.5. C.4.1.1.3.2.(2) Datorită numeroúilor factori care generează anizotropia zidăriei, raportul rezistenĠelor la încovoiere R = fx2 /fx1 variază în limite deosebit de largi. Astfel pentru zidăria cu elemente din argilă arsă, în lucrările [Baker, L.R. The Lateral Strength of Brickwork- An Overview Proceedings of the Sixth International Symposium on Loadbearing Brickwork, London,1977] úi [Lawrence,S Flexural Strength of Brickwork 1ormal to and Parallel to the Bed Joints, Journal of The Australian Ceramic Society, Vol.11 may 1975] se indică valori R = 1.5 ÷ 8.0. Justificarea acestor rezultate divergente constă, mai ales, MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

în existenĠa a două scheme de rupere în cazul încovoierii cu plan de rupere perpendicular pe rosturile de aúezare: ruperea numai prin rosturi în zig-zag, pe un traseu mai lung, sau ruperea prin rosturile verticale úi elemente.

Figura C.38 Scheme posibile de rupere la încovoiere cu plan de rupere perpendicular pe rosturile de aúezare Aúa cum se arată în lucrarea [Drysdale,R.G., Hamid, A.A., Baker, L.R. Masonry Structures. Behavior and Design Printice Hall, 1994] variaĠia raportului R depinde de mai mulĠi factori care influenĠează, în special, în valoarea rezistenĠei fx2: x RezistenĠa elementelor pentru zidărie în raport cu rezistenĠa de aderenĠă a mortarului; x Procentul de goluri al elementelor pentru zidărie; x Valoarea eforturilor unitare verticale de compresiune; x Raportul dimensiunilor elementelor pentru zidărie (lungime/înălĠime), în special în cazul cărămizilor pline. În condiĠiile în care, în prezent, pentru execuĠia zidăriei sunt disponibile diverse tipuri de elemente care diferă, între altele, prin raportul lungime/înălĠime, evaluarea influenĠei acestui factor capătă o importanĠă majoră pentru calculul cât mai exact al rezistenĠei pereĠilor solicitaĠi de încărcări perpendiculare pe plan. Graficul din figura C.39 ilustrează acest efect important úi, prin aceasta, atrage atenĠia asupra necesităĠii continuării cercetărilor asupra acestui subiect [Hamid,A.A., Effect of Aspect ratio of the Unit on Flexural Strength of Brick Masonry Journal of Masonry Society, vol.1. no.1 1981].

Figura C.39.VariaĠia raportului R = fx2/fx1 în funcĠie de raportul dimensiunilor elementelor pentru zidărie În cazul în care zidăria este supusă simultan la încovoiere pe ambele direcĠii, rezultă o capacitate de rezistenĠă superioară celei determinate pentru încovoierea într-o singură direcĠie (vertical/orizontal). În proiectarea curentă efectul favorabil al acestei interacĠiuni este neglijat. În lucrarea [Baker, L.R. A Failure Criterion for Brickwork in Biaxial Bending Proceedings of the Fifth International Brick Masonry Conference, Washington 1979], se propune, pe baza rezultatelor din încercări, o relaĠie parabolică pentru descrierea condiĠiilor de rupere sub efectul încovoierii pe două direcĠii.

f f

x ,r

x

x ,r

x

¸¸ ¹ · ¨¨ © § V  ¸¸ ¹ · ¨¨ © § V (C.13) unde:

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x Vx1 úi Vx2 sunt eforturile unitare de întindere în zidărie; x fr,x1 úi fr,x2 sunt rezistenĠele de rupere la întindere pe cele două direcĠii. Aceeaúi lucrare arată că eforturile verticale de compresiune sporesc capacitatea de rezistenĠă atât vertical cât úi orizontal. Standardul SR EN 1996-1-1 úi standardul australian AS 3700 iau în considerare această contribuĠie. 4.1.2. ProprietăĠi de deformabilitate ale zidăriei. C.4.1.2. Pentru calculul structurilor cu pereĠi din zidărie solicitaĠi de forĠe laterale care acĠionează în planul lor, una dintre problemele cele mai controversate este determinarea caracteristicilor de deformabilitate ale zidăriei. DificultăĠile rezultă din faptul că aceste caracteristici au valori care depind de numeroúi factori a căror variaĠie este, practic, incontrolabilă pentru proiectanĠi. Comportarea zidăriei la compresiune, de la stadiul de solicitare zero (fără eforturi interioare) până la rupere, poate fi descrisă prin relaĠia între efortul unitar normal (V) úi deformaĠia specifică axială (H) asociată. RelaĠia V-İ este cunoscută úi sub denumirea de curbă caracteristică sau lege constitutivă. Pentru proiectarea clădirilor din zidărie, în particular a clădirilor situate în zone seismice, interesează curbele caracteristice determinate prin mai multe tipuri de încercări: x statice cu forĠe monoton crescătoare, până la rupere; x statice cu forĠe alternante; x încercări dinamice. RelaĠia efort unitar - deformaĠie specifică permite identificarea mai multor proprietăĠi ale materialului: x tipul comportării: liniar sau neliniar; x caracterul ruperii: fragil sau ductil; x energia de rupere; x modulii de elasticitate. 4.1.2.1. RelaĠia efort unitar – deformaĠie specifică (V - H) C.4.1.2.1. Alura curbelor caracteristice V-H este determinată de: x proprietăĠile de rezistenĠă úi de deformabilitate ale elementelor pentru zidărie úi ale mortarului; x particularităĠile geometriei exterioare úi interioare a elementelor pentru zidărie; x modul de realizare a legăturilor dintre elemente în masivul de zidărie; x direcĠia forĠei de compresiune în raport cu golurile (în cazul elementelor din grupele 2 úi 3). Din acest motiv, în literatura de specialitate úi în reglementările tehnice naĠionale úi internaĠionale se întâlnesc numeroase propuneri diferite pentru definirea analitică a acestor curbe úi pentru trasarea acestora pe baza rezultatelor încercărilor de laborator. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Standardul SR EN 1996-1-1 prevede determinarea curbei caracteristice V-İ pentru zidăria cu elemente din argilă arsă prin încercările la compresiune desfăúurate conform standardului SR EN 1052-1. Pentru zidăria cu elementele pline, curba V-H are o formă apropiată de cea a betonului simplu. Pe baza unui număr mare de încercări în lucrările [Vermeltfoort, A. Compression properties of masonry and its components Proc. 10th Int. Brick and Block Masonry Conf. Calgary, Canada 1994 Vermelfoort,A.T.,Brick-mortar interaction in masonry under compression, Doctoral Thesis, Techniche Univeristeit Eindhoven, 2005] s-a trasat curba generalizată V-H din figura C.41. Pe această curbă au fost identificate, ca úi în cazul betonului simplu, patru segmente caracterizate după cum urmează: x Zona "a" are o pantă mică datorită închiderii fisurilor úi golurilor existente (chiar pentru valori mici ale forĠei axiale; x Zona "b" se dezvoltă în continuare, aproximativ liniar pentru eforturi cuprinse între 15-75% din efortul ultim. Modulul de elasticitate a fost stabilit considerând această zonă a diagramei; x Zona "c" cu eforturi de peste 75% din efortul ultim devine neliniară datorită fisurării. În anumite probe, o parte din elemente s-au avariat úi, dacă dispozitivele de măsurare s-au aflat în aceste zone, deformaĠiile respective nu au mai putut fi controlate; x Zona "d" se află în vecinătatea punctului de efort maxim úi pe ramura descendentă a curbei.

(a) (b) Figura C.40.Curba experimentală V-H pentru zidărie (a) Reprezentarea datelor experimentale (b) Curba V-H cu valori relative În figura C.40(b) s-a notat x efortul unitar relativ max r V V

V

x deformaĠia specifică relativă

r H H

H

unde H90 este deformaĠia specifică la efortul unitar relativ Vr = 0.9. Pentru zidăria din elemente cu goluri din argilă arsă, curba poate avea forme geometrice úi valori caracteristice diferite, aúa cum au arătat mai multe cercetări. Încercările de la Universitatea din Ancona [Menditto, G úi alĠii Comportamento di pannellature murarie in funzione delle caratteristiche dei giunti. Prove di compressione e taglio su pannelli murari realizzati con blocchi di laterizio alveolato. Universita’ degli Studi di Ancona. Istituto di Scienza e Tecnica delle Costruzioni. Maggio 1999], comandate de firma producătoare, s-au făcut pe fragmente de perete cu dimensiunile 100 x 100 x 30 cm zidite cu blocuri tip A62/45 -ZS cu feĠe netede. S-a folosit mortar preambalat cu rezistenĠa la compresiune, pe probele efectuate în cadrul cercetării, de 21 ÷ 27 N/mm2 úi rezistenĠa la încovoiere de 3.4 ÷ 6.1 N/mm2. Zidăria a fost executată cu toate rosturile umplute cu mortar. Din punct de vedere tehnologic s-au folosit elemente preumezite (B) úi elemente uscate (A)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

(a) (b) (c) Figura C.41.Încercarea la compresiune a zidăriei cu acest tip de elemente (a) Elementele încercate (b) Diagrama V-H pentru elemente preumezite (c) Diagrama V-H pentru elemente uscate. UnităĠi: eforturi unitare N/mm2, deformaĠii specifice P=10-3. Rezultatele obĠinute, referitoare la comportarea la compresiune centrică a zidăriei cu acest tip de elemente, pot fi sintetizate după cum urmează: x zidăria se comportă liniar până la rupere (nu există palier de ductilitate); x deformaĠia ultimă este în toate cazurile sub valoarea de 1‰; x zidăria cu elemente preumezite a dat rezistenĠe la compresiune mai mari cu circa 50% decât cea cu elemente uscate. Rezultatele raportate în [Modena,C., Valuzzi,M.R., da Porto, F. Comportamento meccanico di muratura realizzata con blocchi rettificati et giunti sottili SÍSMICA 2004 - 6º Congresso Nacional de Sismologia e Engenharia Sísmica - Portugal] se referă la încercările efectuate la Universitatea din Padova pe elemente cu pereĠi subĠiri úi zidite cu rosturile verticale neumplute. ùi aceste încercări pun în evidenĠă diagrame V - İ de formă liniară până la rupere, ceea ce confirmă imposibilitatea considerării deformaĠiilor postelastice la calculul elementelor de construcĠie realizate cu astfel de elemente. Rezultate similare au fost obĠinute la Universitatea din Padova, de acelaúi colectiv de cercetători, úi pentru zidăriile executate cu alte tipuri de elemente cu pereĠi subĠiri.

(a) (b) (c) Figura C.42. Comportarea la compresiune centrică a zidăriilor cu elemente cu pereĠi subĠiri úi rosturi verticale neumplute încercată la Universitatea din Padova (a) Elementul pentru zidărie (b) Proba după încercare (c) Curbele V-H pentru deformaĠiile verticale (valorile pozitive) úi orizontale (valorile negative) Comportarea liniară până la rupere a fost pusă în evidenĠă úi în cazul unor elemente cu volum de goluri mai mic, circa 28% [Aliawdin,P., Simbirkin,V., Toropov,V. Resistance of masonry wall panels to in-plane shear and compression Journal of Civil Engineering and Management, vol. X, supplement 1, 2004. Vilnius, Estonia]. În diagrama din figura C.43 este reprezentată comportarea panourilor cu dimensiunile de 380 x 490 x 250 mm realizate din cărămizi 250 x 120 x 88 cu 21 de goluri cu dimensiunea de 20 x 20 mm. RezistenĠa la compresiune a cărămizilor utilizate a fost de circa 30 N/mm2 iar rezistenĠa la compresiune a mortarului a fost de 30 N/mm2.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.43. Diagrame V-H pentru panouri de pereĠi din elemente cu goluri 4.1.2.2. Modulul de elasticitate al zidăriei 4.1.2.2.1. Modulul de elasticitate longitudinal C.4.1.2.2.1(2) Modulul de elasticitate longitudinal al zidăriei (Ez) depinde, în principal, de: x rezistenĠa elementelor úi a mortarului/groutului; x greutatea specifică a componentelor mortarului úi proporĠiile acestora; x ponderea volumetrică a componentelor zidăriei: elemente/mortar; x materialul din care sunt făcute elementele (argilă arsă sau beton de diferite tipuri) úi dimensiunile lor. Astfel, din încercări se constată, între altele, că: x influenĠa mortarului/ groutului este mai mare pe un perete cu grosime de 25 cm decât pe un perete cu grosime de 15 cm; x există diferenĠe simĠitoare în cazul elementelor pentru zidărie uúoare în raport cu elementele cu greutate normală; x modulul de elasticitate variază în funcĠie de tipul mortarului úi/sau de înălĠimea elementelor pentru zidărie.

Pentru a stabili influenĠa fiecăruia dintre factorii menĠionaĠi asupra valorii Ez este necesară o analiză foarte laborioasă, practic imposibil de realizat cu grad satisfăcător de încredere. ğinând însă seama că la execuĠie poate fi întâlnită o variabilitate largă a materialelor, a manoperei úi a controlului asupra acestora, determinarea mai exactă a Ez nu este necesară úi trebuie considerată chiar ca nerealistă. Totuúi, pentru utilizarea metodelor de calcul avansate (metode de calcul biografic -pushover-, de exemplu) cunoaúterea cu precizie ridicată a modulului Ez prezintă însă o importanĠă majoră. Trebuie semnalat úi faptul că diversitatea datelor existente în literatură se datorează úi diferenĠelor între modalităĠile de definire, în reglementările tehnice sau în protocoalele de încercări, a modulului de elasticitate longitudinal la compresiune al zidăriei. Tabelul C.17 sintetizează câteva opĠiuni ale reglementărilor tehnice privind valorile Vinf úi Vsup (limitele domeniului în care se calculează modulul de elasticitate secant).

Tabelul C.17 Reglementarea Vinf Vsup ObservaĠii SR EN 1996-1-1

1/3 Vmax Vmax efort unitar maxim din încercări Nordtest -Finlanda 0.05 fc 0.35 fc fc rezistenĠa la compresiune a zidăriei UIC 0.1 Vr 0.5 Vr Vr efort unitar de rupere USA 0.05fm ' 0.33 fm " fm ' rezistenĠa specificată la compresiune Italia (1987) 0.1 fk 0.4fk fk rezistenĠa caracteristică la compresiune

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Datorită împrăútierii mari a valorilor modulului de elasticitate al zidăriei, unii autori [Drysdale,R.G., Hamid, A.A., Baker, L.R. Masonry Structures. Behavior and Design Printice Hall, 1994], recomandă ca un calcul mai exact să fie făcut cu cel puĠin două valori ale modulului de elasticitate pentru a se identifica eventualele efecte asupra eforturilor din diferitele elemente ale structurii. Mai multe cercetări au încercat stabilirea unor relaĠii analitice pentru determinarea modulului de elasticitate longitudinal în funcĠie de alte proprietăĠi ale zidăriei. În ipoteza cea mai simplistă formulată în lucrarea [Davidge,R.W. Mechanical Behaviour of Ceramics Cambridge Solid State Science Series , Cambridge, Cambridge University Press, 1979], dacă se acceptă că elementele pentru zidărie úi mortarul sunt izotrope úi dacă încărcarea se aplică normal pe straturile de elemente úi de mortar, efortul unitar este uniform distribuit în fiecare strat úi, în consecinĠă, modulul lui Young pentru zidărie (Ez) poate fi determinat cu relaĠia: , m ez ez m m ez z V E V E E E E 

(C.14a) unde x Eez - este modulul de elasticitate al elementelor; x Em - este modulul de elasticitate al mortarului; x Vez - este grosimea elementului pentru zidărie; x Vm - este grosimea stratului de mortar. Această relaĠie se scrie úi în funcĠie de grosimea relativă a stratului de mortar úi a elementelor pentru zidărie după cum urmează:

m m ez ez z E E E

K  K

(C.14b)

unde notaĠiile suplimentare sunt x Kez = tez/(tez + tm) - grosimea relativă a elementului de zidărie (tEZ); x Km = tm (tez + tm) - grosimea relativă a stratului de mortar (tm). Formula (4.53b) pune în evidenĠă efectul înălĠimii elementelor pentru zidărie în raport cu grosimea stratului de mortar. Astfel, dacă se admite raportul Eez = 3 Em úi se consideră tm = 10 mm, pentru elemente cu înălĠimea tez = 65 mm se obĠine Ez § 0.80 Eez iar pentru tez = 290 mm rezultă Ez § Eez. Pentru a Ġine seama de greutatea proprie a zidăriei "w", Thomas Holme a propus relaĠia:

5.0 ' m 5.1 m f w

E

(C.15)

unde w este greutatea specifică a zidăriei, iar fm ' este rezistenĠa la compresiune specificată. CorecĠia este importantă pentru zidăriile uúoare. De exemplu, pentru aceleaúi valori ale rezistenĠei fm ', dacă greutatea specifică a zidăriei uúoare este numai 60% din cea a zidăriei cu greutate normală, modulul de elasticitate scade cu peste 50%. MenĠionăm că standardul SR EN 1996-1-1 nu diferenĠiază modulul de elasticitate în funcĠie de greutatea specifică, deúi se referă la zidării cu elemente din betoane uúoare úi chiar la zidării cu elemente ceramice uúoare. Rezultate experimentale au arătat numai parĠial concordanĠă cu mărimile deduse pe cale teoretică punând în evidenĠă împrăútierea foarte mare a rezultatelor. Încercările raportate în lucrarea [Totoev,Y.Z.,Nichols,J.M. A Comparative Experimental Study of the Modulus of Elasticity of Bricks and Masonry], efectuate pe 39 prisme de câte trei cărămizi (produse în Australia) MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

zidite cu mortar 1:1:6 (ciment:var:nisip) au arătat valori ale modulului de elasticitate între limitele Ez = (360 y 780) Rpr , în care Rpr este valoarea maximă a rezistenĠei prismei. În încercările citate în [Zarri, F. Parametri di rezistenza e di deformabilita meccanica di murature in laterizio - DocumentaĠia firmei Alveolter] modulul de elasticitate secant măsurat între (0.1÷ 0.4) fm s-a încadrat în apropierea valorilor recomandate de standardul SR EN 1996-1-1 úi anume Ez = (1000 ÷ 1100) fk . În USA s-au desfăúurat cercetări extinse pentru analiza parametrilor care influenĠează valoarea modulului de elasticitate [Colville,J., Miltenberger,M.A. and Wolde_Tinsae, A.M. Hollow Concrete Masonry Modulus of Elasticity 6th North American Masonry Conference, Philadelphia, June 1993, The Masonry Society, Boulder, CO], [Wolde-Tinsae,A,M.,Atkinson,R.H. and Hamid,A/A. State -of-the Art:Modulus of Elasticity 6th North American Masonry Conference, Philadelphia, June 1993, The Masonry Society, Boulder, CO]. Aceste cercetări au fost folosite pentru fundamentarea prevederilor din ultima ediĠie a standardului ACI 530/ASCE 5/TMS 402. Rezultatele încercărilor pe prisme de zidărie executate cu elemente pline care au fost efectuate în ultimii ani în India [Kaushik, H.B., Durgesh, C.R., Jain, S.H. Stress-Strain Characteristics of Clay Brick Masonry under Uniaxial Compression Journal of Materials in Civil Engineering © asce / september 2007] au arătat un domeniu de variaĠie foarte larg al modulului longitudinal de elasticitate în funcĠie de rezistenĠa la compresiune a prismelor (figura C.44). Valoarea medie, cu coeficient de variaĠie de 0.30, obĠinută prin regresie liniară cu coeficient de încredere Cr = 0.63 este Ez = 550 fm '. Această valoare coincide cu cea propusă în recomandarea FEMA 306. Limitele domeniului de variaĠie, mai ales pentru valorile inferioare, sunt apropiate de cele stabilite în 1984 de Grimm úi preluate ulterior în lucrarea [Drysdale,R.G., Hamid, A.A., Baker, L.R. Masonry Structures. Behavior and Design Printice Hall, 1994] unde este dată limita inferioară egală cu Em § 210 fm '.

Figura C.44. Domeniul de variaĠie al modulului de elasticitate pentru diferite tipuri de mortar Determinarea modulului de elasticitate prin încercarea pereĠilor cu dimensiuni apropiate de cele întâlnite curent în construcĠii este rar folosită, în principal, din considerente de cost. C.4.1.2.2.1(7) Modulul de elasticitate de lungă durată (Elong term) este definit de standardul SR EN 1996-1-1, pe baza modulului de scurtă durată, prin relaĠia f I 

E E term long (C.16) în care

)’ - este coeficientul final de curgere lentă care are valori cuprinse între 0.5 úi 1.5. Valorile )’ date în tabelul 4.9 din Codul CR6-2006 sunt preluate din standardul SR EN 1996-1-1.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

4.1.2.2.2. Modulul de elasticitate transversal C.4.1.2.2.2. Ca úi în cazul modulului de elasticitate longitudinal, nici pentru stabilirea modulului de elasticitate transversal al zidăriei nu există o definiĠie úi/sau o metodă unitară de calcul. Valorile de calcul se găsesc în literatură sunt stabilite fie prin încercări la compresiune pe diagonală, statice sau ciclice, fie prin încercarea la forfecare a probelor de zidărie de dimensiuni reduse. Încercarea pereĠilor cu dimensiuni apropiate de cele întâlnite în construcĠii este rar folosită, în principal din considerente de cost. Pe de altă parte, valoarea modulului de elasticitate transversal calculată plecând de la rigiditatea efectivă a pereĠilor determinată prin încercări poate fi diferită cu până la 25% faĠă de valoarea măsurată prin experimentări directe. Pentru materialele elastice úi izotrope există relaĠia cunoscută între modulul de elasticitate longitudinal (E) úi cel transversal (G)

X 

E G (C.17) unde Q este coeficientul lui Poisson. Încă din 1963 în [Lekhnitskii, S. G. (1963). Theory of Elasticity of an anisotropic elastic body, P. Fern, translator, Holden Day, SF] s-a propus pentru zidărie valoarea Q = 0.25 ceea ce a condus la relaĠia utilizată pe scară largă în prezent G = 0.4 E (C.18) DiferenĠele între valorile Gz din diferitele norme se datorează, în mare măsură, úi deosebirilor între metodologiile de determinare a acestei valori. Astfel, valoarea modulului de elasticitate transversal (Gz) poate fi determinată pe probe de zidărie de dimensiuni reduse, fie prin încercare la forfecare sub efort de compresiune, reglementată prin standardul SR EN 1052-3 - test A în figura C.45, fie prin încercare la compresiune pe diagonală, statică sau ciclică, reglementată în USA prin standardul ASTM C 1391 - test B în figura C.45. Diversitatea procedeelor de testare folosite de diferiĠi autori este prezentată în figura C45 úi comentată în [Bosiljkov,V, Totoev,Y.Z., Nichols,J.M. Shear modulus and stiffnes of brickwork masonry: An experimental perspective Structural Engineering and Mechanics, vol.20, 2005].

Figura C45. Scheme de încărcare pentru determinarea modulului de elasticitate transversal Principalele concluzii ale acestei cercetări sunt următoarele: x relaĠia G = 0.4 E este confirmată dacă încărcarea verticală (de compresiune) este dominantă; x pentru zidăriile executate cu mortare rigide testul de compresiune pe diagonală este cel mai indicat pentru determinarea rigidităĠii zidăriei; acest test nu este recomandabil pentru determinarea rezistenĠei úi rigidităĠii zidăriilor armate. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

In cazul zidăriilor cu anizotropie importantă (cu mortare slabe) rigiditatea trebuie determinată pe probe cu dimensiuni semnificative pentru elementele respective de construcĠie; această concluzie a fost confirmată úi de cercetările de la Universitatea din Pavia [Magenes, G., and Calvi, G. M. In-plane seismic response of brick masonry walls Earthquake Engineering and Structural Dynamics,no. 26, 1997]. Valabilitatea relaĠiei G = 0.4 E a fost verificată úi folosind valorile rigidităĠii efective (Kef) obĠinută din încercările pe pereĠi în consolă, cu mortare rigide úi intensitate mare a eforturilor de compresiune, solicitaĠi de forĠe laterale în planul lor [Ritchie, T. - A Small-panel method for investigating moisture penetration and bond strength of brick masonry. Materials Research and Stands, Vol.1, Nº5, 1961], cu relaĠia

ef ef l h E K

h A K 2.1 G ¸ ¹ · ¨ © § 

(C.19) Cercetările experimentale [Tomazevic,M.,Lutman, M., Petkovic, L. Preliminary research in seismic behaviour of reinforced masonry walls built with aseismic units Research report ZAG , 1996, Ljubljana ] efectuate pe zidăria cu elemente cu pereĠi subĠiri din figura C.37 au arătat că formulele din standardul SR EN 1996-1-1 pentru valoarea modulului de elasticitate transversal (G) supraestimează în mod exagerat rigiditatea zidăriei executată cu acest tip de elemente. Valorile experimentale obĠinute reprezintă numai circa 25 % din valorile date de standard úi prin urmare deformaĠiile reale sub efectul forĠei tăietoare pot fi de circa 4 ori mai mari decât cele calculate. Acest rezultat este încă o confirmare a faptului că prevederile standardului SR EN 1996-1-1 nu sunt aplicabile tuturor categoriilor de elemente pentru zidărie úi mai ales elementelor cu pereĠi subĠiri. Tabelul C.18 Seria elementelor Gexp (MPa) GEC6(MPa) Gexp/GEC6 BN

0.22 BG

0.24 BP

0.22 BZ

0.25 4.3. Durabilitatea zidăriei C.4.3. Introducerea în Codul CR6-2006 a unui capitol important privitor la cerinĠele de durabilitate pentru clădirile din zidărie a avut ca scop alinierea la preocupările reglementărilor europene care acordă o importanĠă deosebită măsurilor pentru asigurarea durabilităĠii clădirilor. Principalele prevederi ale acestui capitol sunt preluate din standardele europene deja în vigoare în România (de exemplu standardele SR EN 845 úi SR EN 846) úi din standardele SR EN 1996-1-1 úi SR EN 1996-2. Ca atare, cunoaúterea, înĠelegerea úi aplicarea practică a prevederilor din Codul CR6-2006 vor facilita utilizarea standardelor SR EN 1996 atunci când acestea vor deveni obligatorii. Având în vedere, pe de o parte, caracterul de noutate al acestor prevederi úi, pe de altă parte, absenĠa unor surse de informare uúor accesibile proiectanĠilor, comentariile la acest capitol sunt mai extinse în comparaĠie cu cele din celelalte capitole ale Codului. 4.3.1. GeneralităĠi C.4.3.1. (1) Durabilitatea clădirilor din zidărie poate fi afectată de factori din mediul natural sau din mediul antropic.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

În funcĠie de natura lor, aceúti factorii pot fi grupaĠi în două mari categorii: x factori iniĠiali (manifestarea efectelor lor se produce imediat după intrarea în exploatare sau după un anumit timp sau la o anumită solicitare) care îúi au originea în: - erori de proiectare; - defecte ale materialelor; - defecte de execuĠie. x factori care intervin în timpul exploatării: - factori fizici: acĠiunea apei, fenomene de îngheĠ/dezgheĠ, cristalizarea sărurilor; - degradarea unor compuúi (silicaĠi, carbonaĠi); - depunerea unor particule din atmosferă; - factori biologici: insecte, microorganisme animale úi vegetale. Intensitatea afectării depinde pe de o parte de severitatea agenĠilor agresivi úi pe de altă parte de gradul de expunere al zidăriei la acĠiunea acestora. La rândul său, gradul de expunere este funcĠie de poziĠia elementului în clădire úi de măsurile de protecĠie care au fost prevăzute în proiectul iniĠial sau care au fost adoptate pe parcursul exploatării: x efectul finisajelor úi al placajelor de protecĠie; x modul în care detaliile de finisaj împiedică menĠinerea/acumularea apei pe faĠade. 4.3.2. Clasificarea condiĠiilor de mediu înconjurător C.4.3.2. Referitor la efectele asupra durabilităĠii clădirilor din zidărie, standardul SR EN 1996-2 defineúte două categorii de condiĠii de mediu natural: MacrocondiĠii: factori climatici care depind de climatul general al regiunii în care o construcĠie este realizată, modificat, după caz, prin efectele topografiei locale úi/sau ale altor particularităĠi ale amplasamentului. MicrocondiĠii: factori locali climatici úi de mediu înconjurător care depind de poziĠia unui element de zidărie în ansamblul construcĠiei úi care iau în considerare efectele protecĠiei, sau ale lipsei de protecĠie, care rezultă din detaliile de construcĠie úi/sau din eficienĠa finisajelor utilizate. MacrocondiĠiile care se iau în considerare pentru determinarea clasei de expunere se referă la: x factorii climatici specifici ai amplasamentului: - ploaia úi zăpada; - acĠiunea simultană a vântului cu ploaia; - variaĠiile de temperatură; - variaĠiile umidităĠii relative; x severitatea expunerii la umezire; x expunerea la cicluri îngheĠ/dezgheĠ; x prezenĠa compuúilor/substanĠelor chimice care, în contact cu apa, pot conduce la reacĠii care afectează integritatea zidăriei (în special clorurile din aer sau din apa de mare). MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Efectele celor două grupuri de condiĠii se pot influenĠa reciproc. De exemplu, efectul macrocondiĠiilor asupra microcondiĠiilor trebuie luat în considerare atunci când se determină umezirea zidăriei úi expunerea acesteia la cicluri de îngheĠ/dezgheĠ. 4.3.2.1. CondiĠii de microclimat de expunere C.4.3.2.1. (1&2) Standardul SR EN 1996-2, anexa A, ilustrează localizarea situaĠiilor de expunere pentru principalele elemente de construcĠie din clădirile curente.

Figura C.46 Expunerea zidăriei la acĠiuni din mediul natural conform standardului SR EN 1996-2 1) streaúină dreaptă 2) balcon 3) piesă de acoperire 4) tencuială 5) parapet 6) streaúină cu proeminenĠă 7) cămin de vizitare 8) perete izolat (neancorat) 9) pavaj 10) zid de sprijin pentru pământ Severitatea expunerii relative la umezire a diferitelor părĠi de construcĠie este reprezentată pe scara din figura C.48

Figura C.47. Scara expunerii relative la umezire conform standardului SR EN 1996-2 P - protejat ES - expunere severă Acelaúi standard ilustrează efectele concepĠiei detaliilor de construcĠie asupra gradului de expunere pentru câteva elemente de construcĠie specifice clădirilor din zidărie.

1 2 3 4 Figura C.48. Efectul detaliilor de execuĠie asupra expunerii relative la umiditate conform standardului SR EN 1996-2 A. Parapet din zidărie: 1. Piesă de acoperire cu proeminenĠă 2. Piesă de acoperire fără proeminenĠă (dală simplă) ĺ expunere severă în totalitate. B. Perete de faĠadă: 3.Glaf cu proeminenĠă 4. Glaf fără proeminenĠă (glaf plat) ĺ expunere severă a stratului exterior al zidăriei

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Standardul SR EN 1996-2 precizează că, deoarece în prezent nu există o reglementare europeană privind încercarea la îngheĠ/dezgheĠ, se poate Ġine seama în acest scop de experienĠa naĠională, verificată în timp. De asemenea standardul afirmă că prin utilizarea criteriilor indirecte, bazate pe considerente mecanice úi/sau fizice, cum sunt rezistenĠa la compresiune sau capacitatea de absorbĠie a apei, nu se poate stabili, cu certitudine, comportarea elementelor pentru zidărie la îngheĠ/dezgheĠ. C.4.3.2.1.(3) Detalierea, localizarea úi exemplificarea situaĠiilor în care zidăriile se încadrează în aceste clase de expunere este dată în standardul SR EN 1996-2 după cum urmează: MX1 – zidărie care rămâne în mediu ambiant uscat: x în interiorul clădirilor curente de locuit, pentru birouri, inclusiv stratul interior al pereĠilor exteriori dubli, cu gol interior, care, probabil, nu devin umezi; x zidărie tencuită în pereĠi exteriori, care nu este expusă la scurgeri moderate sau severe de apă de ploaie úi este izolată de umezeala din zidărie sau din materialele adiacente. MX2 – zidărie expusă la umiditate sau umezire. MX2.1. Zidărie expusă la umiditate, dar care nu este expusă la cicluri de îngheĠ/dezgheĠ sau la surse exterioare cu nivel semnificativ de sulfaĠi sau substanĠe chimice agresive: x zidărie interioară expusă la un nivel ridicat de vapori de apă ca într-o spălătorie; pereĠi exteriori din zidărie adăpostiĠi de streaúini sau atice înclinate, care nu este expusă la scurgere severă de apă sau la îngheĠ; zidărie sub zona de îngheĠ, în pământ bine drenat úi neagresiv. MX2.2. Zidărie expusă la umezire severă dar care nu este expusă la cicluri de îngheĠ/dezgheĠ sau la surse exterioare cu nivel semnificativ de sulfaĠi sau substanĠe chimice agresive: x zidărie care nu este expusă la îngheĠ sau la substanĠe chimice agresive, amplasată în: pereĠi exteriori cu piese de acoperire sau streaúini drepte; în parapeĠi, în ziduri izolate (neancorate) în pământ, sub apă. MX3 – zidărie expusă la umezire cu cicluri de îngheĠ-dezgheĠ. MX3.1. Zidărie expusă la umiditate sau la umezire severă úi la cicluri de îngheĠ/dezgheĠ dar care nu este expusă la surse exterioare cu nivel semnificativ de sulfaĠi sau substanĠe chimice agresive: x zidărie ca în clasa MX2.1, expusă la cicluri de îngheĠ/dezgheĠ. MX3.2. Zidărie expusă la umezire severă úi la cicluri de îngheĠ/dezgheĠ dar care nu este expusă la surse exterioare cu nivel semnificativ de sulfaĠi sau substanĠe chimice agresive: x zidărie ca în clasa MX2.2, expusă la cicluri de îngheĠ/dezgheĠ. MX4 – zidărie expusă la aer saturat de sare, apă de mare sau alte ape cu săruri. Zidărie expusă la aer saturat de săruri, apă de mare sau săruri de topire a gheĠii: x zidărie în zona de litoral; zidărie alăturată drumurilor pe care se împrăútie sare în timpul iernii. MX5 – zidărie expusă la mediu ambiant chimic agresiv. x zidărie în contact cu pământuri naturale, cu umplutură de pământ sau cu apă freatică, care au umiditate úi niveluri semnificative de sulfaĠi; MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x zidărie în contact cu pământuri cu aciditate înaltă, cu pământuri sau cu apă freatică contaminate; zidărie în apropierea zonelor industriale unde în atmosferă se află substanĠe chimice agresive. Notă. Dacă prezenĠa substanĠelor chimice agresive în mediul înconjurător (cu excepĠia clorurilor din aer sau a apei de mare) poate afecta zidăria, pentru stabilirea măsurilor de protecĠie se presupune clasa de expunere MX5. C.4.3.2.1.(4). A se vedea comentariile C.4.3.2. úi C.4.3.3.1.(1) 4.3.3. Durabilitatea componentelor zidăriei 4.3.3.1. Elemente pentru zidărie C.4.3.3.1. (1) Alegerea elementelor pentru zidărie în vederea asigurării durabilităĠii se face, în principal, în funcĠie de două categorii de proprietăĠi: A. Gelivitate, B. ConĠinutul de săruri solubile. Aceste proprietăĠi trebuie luate în considerare atât pentru zidăriile neprotejate cu elemente din clasa HD cât úi pentru zidăriile cu elemente din clasa LD dacă au protecĠie limitată (de exemplu, un strat subĠire de tencuială). A. Gelivitatea RezistenĠa la îngheĠ-dezgheĠ a elementelor pentru zidărie ceramice are importanĠă deosebită în cazul zidăriilor care sunt expuse, fără protecĠie corespunzătoare, efectelor mediului natural. În cazul zidăriilor netencuite, pătrunderea apei în pori sau în golurile elementelor cu perforaĠii conduce, chiar după un număr redus de cicluri de îngheĠ-dezgheĠ, la distrugerea elementelor.

Figura C.49. Zidărie cu elemente GVP după 15 ani de expunere la îngheĠ/dezgheĠ fără tencuială în Bucureúti (colecĠia autorului)

În vederea stabilirii, pentru întocmirea proiectului, a condiĠiilor de calitate privind gelivitatea elementelor de zidărie este necesară, în primul rând, evaluarea condiĠiilor concrete de expunere pentru fiecare element de construcĠie din zidărie. Din punct de vedere al severităĠii, standardul SR EN 771-1 încadrează condiĠiile de expunere la agenĠii din mediul înconjurător în trei categorii:

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x F0 - expunere în condiĠii pasive, x F1 - expunere în condiĠii moderate, x F2 - expunere în condiĠii severe. Cele trei condiĠii de expunere menĠionate mai sus se stabilesc, pentru un anumit amplasament, prin evaluarea probabilităĠii de expunere la un conĠinut ridicat de apă, în funcĠie de regimul de umiditate, simultan cu cicluri de îngheĠ/dezgheĠ, a căror manifestare este estimată în funcĠie de regimul termic specific amplasamentului. Dacă în proiect se prevede o protecĠie sigură împotriva pătrunderii apei (de exemplu, un strat gros de tencuială sau alte tipuri de protecĠie) nu este necesară nici o restricĠie privind rezistenĠa elementelor la îngheĠ/dezgheĠ. SituaĠiile în care zidăria unei construcĠii se află într-una dintre cele trei condiĠii de expunere sunt exemplificate în continuare, conform anexei B la standardul SR EN 771-1: x F0 - Expunere în condiĠii pasive: - pereĠii exteriori prevăzuĠi cu protecĠie din tencuială cu grosimea stabilită conform condiĠiilor climatice locale; - straturile interioare din pereĠii exteriori dubli; - pereĠii interiori. x F1 - Expunere în condiĠii moderate: - zidăria la care s-au luat măsuri adecvate pentru evitarea saturării cu apă (glafuri la ferestre, membrane sau alte sisteme de etanúare la partea superioară a aticelor úi parapeĠilor, straturi de rupere a capilarităĠii). x F2 - Expunere severă: - zidăria pereĠilor exteriori de subsol (circa două asize sub úi peste nivelul terenului) care este expusă la un risc ridicat de saturaĠie cu apă simultan cu îngheĠul; - parapete, atice, corniúe, pervaze, unde există condiĠii de acumulare a umidităĠii în timpul sezonului cu temperaturi negative; - orice perete exterior rămas neprotejat cu tencuială; - zidurile de sprijin neprotejate pe faĠa expusă sau pe faĠa în contact cu pământul. B.ConĠinutul de săruri active

În prezenĠa apei care migrează, existenĠa sulfaĠilor solubili în apă (sulfaĠii de sodiu, de potasiu sau de magneziu) conduce, de regulă, la degradarea zidăriei, în special în condiĠiile unui nivel ridicat de umiditate. De exemplu, prezenĠa unor cantităĠi mari de sulfat de magneziu produce modificarea aspectului exterior, sau chiar degradarea elementelor, prin fenomenul cunoscut sub denumirea de cripto-eflorescenĠă (figura C50). Fenomenul este datorat cristalizării sărurilor solubile pe suprafaĠa elementelor sau în interiorul acestora, aproape de suprafaĠă úi nu trebuie confundat cu eflorescenĠa obiúnuită care se produce la suprafaĠa elementelor din argilă arsă úi care poate fi corectată chiar prin procesul natural de uscare. Mecanismul degradării zidăriei sub efectul sulfaĠilor solubili este arătat în figura C.50(a)

1. Zona în care sulfaĠii sunt dizolvaĠi.

2. SulfaĠii dizolvaĠi pătrund în mortar úi reacĠionează cu aluminatul tricalcic (C3Al) din cimentul Portland.

3. Zona în care se produce umflarea úi sfărâmarea mortarului. Aspectul zidăriei care rezultă din agresiunea sulfatică este arătat în figurile C.50(b) úi C.50(c). MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

(a) (b) (c) Figura C.50 Degradarea zidăriei din cauza sulfaĠilor solubili (a) Schema acĠiunii chimice (b) (c) Aspectul zidăriei [Piaggio,J.M.(ed) Mattoni faccia vista Produttori Andil Assolaterizi 2003]

Fenomenul nu se produce dacă pentru fabricarea mortarului se foloseúte ciment rezistent la acĠiunea sulfaĠilor. Cunoaúterea conĠinutului de săruri solubile active (sodiu, potasiu, magneziu) este necesară mai ales în cazul în care elementele pentru zidărie sunt destinate a fi utilizate cu protecĠie limitată (de exemplu, numai un strat subĠire de tencuială). Valoarea maximă procentuală a acestor substanĠe determină clasificarea elementelor pentru zidărie în trei clase (S0, S1, S2), conform standardului SR EN 771-1. Tabelul C.19 Clasa Procentul total în masă d Na+,K+ Mg+ S0 nu se cere nu se cere S1 0.17 0.08 S2 0.06 0.03

Utilizarea elementelor pentru zidărie din diferitele clase trebuie să fie corelată cu valorile conĠinutului de săruri úi cu condiĠiile de expunere. În cazul zidăriilor care rămân neprotejate (aparente), proiectantul trebuie să precizeze explicit clasa elementelor care pot fi utilizate. Încadrarea elementelor pentru zidărie din punct de vedere al gelivităĠii úi al conĠinutului de săruri solubile trebuie comunicate de către producător/furnizor în avizul de însoĠire a produselor, conform prevederilor din standardul SR EN 771-1. Aúa cum se arată în continuare, în sinteza adaptată după lucrarea [Boynton,R.S.,Gutschick,K.A. Efflorescence of Masonry Masonry Mortar Technical Notes no.4, National Lime Association, USA, June 1990]:există un număr mare de factori care interacĠionează defavorabil úi care pot produce eflorescenĠe. Severitatea efectelor lor este diferită dar, în unele situaĠii, chiar cauze minore pot contribui la sporirea efectului negativ final.

1. Defectele de proiectare, în special cele care se produc la alegerea materialelor úi la detalierea constructivă precum úi greúelile de execuĠie sunt principala cauză a producerii eflorescenĠei.

2. Cele mai severe forme de eflorescenĠă sunt produse de sărurile solubile alcaline (în principal sulfaĠi de sodiu úi potasiu). Alte săruri solubile sau insolubile (carbonat de calciu, sulfat de calciu etc.) sunt mai puĠin periculoase iar efectele lor sunt temporare.

3. Anumite tipuri de cărămizi, în special cărămizile puĠin arse úi cărămizile cu absorbĠie mare de apă au cel mai ridicat potenĠial de producere a eflorescenĠei. Se recomandă utilizarea cărămizilor arse complet, cu capacitate de absorbĠie scăzută/moderată sau a cărămizilor care au fost încercate în ceea ce priveúte potenĠialul de producere a

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

eflorescenĠei printr-o metodă recunoscută, de exemplu, conform standardului ASTM C67.

4. Cimenturile Portland cu conĠinut ridicat de alcali au potenĠial ridicat de producere a eflorescenĠei. Se recomandă cimenturile cu conĠinut redus de alcali sau ciment alb.

5. Varul dă naútere la mortare cu potenĠial redus de eflorescenĠă (unele tipuri de var nu produc deloc eflorescenĠă). Varul hidraulic obĠinut din calcare impure, cu mult siliciu, au potenĠial mai ridicat decât cel al varului pur, apropiat chiar de cel al cimentului.

6. Apa murdară sau apa de mare folosită la prepararea mortarului dă naútere la eflorescenĠe; se recomandă să se folosească numai apă curată/potabilă.

7. Cea mai sigură cale pentru a evita formarea eflorescenĠei este împiedicarea umezelii să pătrundă în perete prin realizarea rosturilor etanúe. Se recomandă mortare cu conĠinut ridicat de var care dau zidărie impermeabilă datorită aderenĠei, plasticităĠii úi conĠinutului scăzut de săruri solubile.

(a) (b) Figura C.51 EflorescenĠe pe zidăria aparentă (a) EflorescenĠă intensă pe care se văd úi cristalele de săruri (b) EflorescenĠă difuză [Baratta,A., Efflorescenze, Costruire in Laterizio no.120, pp 54-57]

C.4.3.3.1 (2) Zidăriile aparente (netencuite) trebuie să fie executate cu elemente cu densitate aparentă mai mare de 1000 kg/m3. Considerând greutatea volumetrică de referinĠă a elementelor din argilă arsă J = 1800 kg/m3 rezultă că pentru zidăriile netencuite nu se pot utiliza elemente care au volumul golurilor mai mare de 45%. Această prevedere din standardul SR EN 771-1 nu elimină însă riscul consecinĠelor expunerii prelungite a zidăriei la cicluri succesive de îngheĠ/dezgheĠ. 4.3.3.2. Mortar C.4.3.3.2. Pentru toate tipurile de mortare, durabilitatea creúte odată cu creúterea dozajului de ciment. Mortarele fabricate pe baza conceptului de performanĠă (mortare proiectate) sunt astfel cele care oferă proprietăĠi de durabilitate superioare, dar úi mortarele de reĠetă pot fi folosite cu elemente argilă arsă. Prin folosirea unor adaosuri speciale (asemănătoare cauciucului) se poate obĠine reducerea permeabilităĠii mortarului úi pe această cale îmbunătăĠirea rezistenĠei la pătrunderea apei de ploaie. Durabilitatea mortarului este influenĠată úi de calitatea materialelor componente. Astfel proprietăĠile cimentului Portland se degradează în cazul în care se află mult timp în contact cu aerul. Prin folosirea nisipului cu conĠinut ridicat de argilă sau a celui monogranular, cu particule mici, rezultă mortare poroase deci cu permeabilitate ridicată, susceptibile de acumulare a apei în pori úi de degradare rapidă în cazul îngheĠului. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

RezistenĠa la îngheĠ-dezgheĠ este un indicator de durabilitate pentru mortarele care în cursul exploatării sunt supuse acĠiunii apei din precipitaĠii asociată cu alternanĠe de temperaturi pozitive úi negative. Fenomenul produce degradarea fizică a mortarului prin eforturile induse în masa acestuia datorită creúterii volumului apei din pori în momentul îngheĠului. Prin repetarea de câteva ori pe an a acestui fenomen, dezagregarea mortarului avansează în interiorul rosturilor úi astfel rezistenĠa mecanică a zidăriei scade rapid, în numai câĠiva ani, mai ales în cazul în care aceasta nu este protejată cu tencuială. MenĠionăm că fenomenul afectează în primul rând mortarul de tencuială úi, după degradarea acestuia, avansează în mortarul dintre cărămizi. În situaĠiile în care există o probabilitate ridicată de producere a acestui fenomen este necesară testarea mortarului înainte de a fi pus în operă. Se consideră că mortarul are rezistenĠă satisfăcătoare dacă pierderea în greutate după 50 de cicluri îngheĠ-dezgheĠ este de cel mult 1%. Pentru asigurarea durabilităĠii, mortarul pentru zidărie se alege în funcĠie de condiĠiile de expunere ale zidăriei úi de tipul úi proprietăĠile elementelor pentru zidărie. În prezent nu există un standard european de încercare pentru durabilitate, astfel încât măsura în care mortarele pentru zidărie corespund cerinĠelor de durabilitate se determină pe baza informaĠiilor existente în zona/regiunea/Ġara unde este amplasată clădirea privind performanĠele anumitor materiale úi/sau reĠete de mortare. Pentru elementele de construcĠie aflate în clasele de expunere MX3÷MX5, ale clădirilor din clasele de importanĠă I úi II, din zonele seismice cu acceleraĠia seismică de proiectare ag • 0.20g, se recomandă ca producătorul elementelor pentru zidărie să avizeze tipul mortarului pentru zidărie care urmează să fie folosit sau încercările care pot fi făcute în concordanĠă cu standardele din seria SR EN 1015. Standardul SR EN 1996-2 prevede ca, pentru asigurarea durabilităĠii, alegerea mortarelor pentru zidărie să se facă Ġinând seama de riscul de expunere la umiditate al zidăriei úi de probabilitatea producerii, în acelaúi timp, a efectelor de "îngheĠ/dezgheĠ". CerinĠele de durabilitate pentru mortare sunt formulate în standardul SR EN 998-2. Notarea mortarelor în funcĠie de situaĠiile de expunere în care sunt folosite se face la fel ca úi în cazul elementelor pentru zidărie: x S - mortar pentru elemente de construcĠie expuse la condiĠii severe; x M - mortar pentru elemente de construcĠie expuse la condiĠii moderate; x P - mortar pentru elemente de construcĠie expuse la condiĠii pasive. NOTĂ - NotaĠiile P, M úi S se utilizează numai pentru specificarea proprietăĠilor de durabilitate ale mortarelor. În clasele de expunere MX1, MX2 sau MX3, proprietăĠile de durabilitate cerute pentru mortarul pentru zidărie se specifică folosind termenii din standardul SR EN 998-2 úi notaĠiile din anexa B la standardul SR EN 1996-2. Folosirea mortarelor P, M, S este reglementată prin standardul SR EN 1996-2, în funcĠie de clasele de expunere după cum urmează: x Clasa de expunere MX 1 ĺ mortar P, M sau S x Clasa de expunere MX 2.1 ĺ mortar M sau S x Clasa de expunere MX 2.2 ĺ mortar M sau S x Clasa de expunere MX 3.1 ĺ mortar M sau S x Clasa de expunere MX 3.2 ĺ mortar S

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Note. 1o Încadrarea în clasa MX 1 se acceptă numai dacă în timpul execuĠiei zidăria nu rămâne neprotejată o perioadă lungă de timp. 2o În clasa de expunere MX 2.2, dacă elementele pentru zidărie au conĠinut de săruri din clasa S1 este necesar ca mortarul să fie rezistent la sulfaĠi. Pentru zidăriile din clasele de expunere MX4 úi MX5 se evaluează, pentru fiecare amplasament úi pentru fiecare proiect, gradul de expunere la: x săruri; x umezire; x cicluri de îngheĠ/dezgheĠ; x substanĠe chimice agresive (cantitatea acestora úi tipul de reacĠie). În cazurile în care mortarul pentru zidărie, groutul sau betonul pentru umplutură, fabricate industrial, sunt destinate să fie folosite în clasele de expunere MX4 sau MX5 este necesar să se obĠină avizul producătorului pentru folosire în aceste condiĠii severe de expunere. În cazurile în care în proiect este prevăzut mortar de zidărie/ beton de umplutură preparat la úantier, proporĠiile amestecului pentru asigurarea durabilităĠii adecvate în condiĠiile particulare respective vor fi stabilite pe baza informaĠiilor recunoscute úi acceptate în practica curentă la locul de folosire. Pentru mortarul pentru zidărie úi pentru betonul pentru umplutură fabricate la úantier, prin specificaĠiile de proiectare trebuie să fie stabilite caracteristicile de performanĠă cerute produselor respective úi mijloacele de verificare ale acestora, inclusiv cerinĠele de eúantionare úi frecvenĠa încercărilor. În plus, acolo unde proiectantul este convins că o specificaĠie normativă asigură performanĠa cerută, se poate da o specificare detaliată a materialelor componente, a proporĠiilor acestora úi a metodei de amestecare. SpecificaĠia se bazează pe încercări efectuate pe amestecuri de probă úi/sau pe referinĠe autorizate, recunoscute ca acceptabile la locul de folosire. IndicaĠia se ia în considerare în special în cazurile în care se folosesc adaosuri, aditivi sau pigmenĠi. 4.3.3.3. OĠel pentru armături C.4.3.3.3 (1) Măsurile de protecĠie care se adoptă pentru oĠelul pentru armături, înglobat în beton sau în mortar, au ca scop asigurarea rezistenĠei la condiĠiile locale de expunere pe toată durata de exploatare proiectată a clădirii. C.4.3.3.3. (5) Pentru cazul particular al armăturilor care se montează în rosturile de aúezare, posibilităĠile de alegere a sistemelor de protecĠie anticorozivă sunt stabilite prin standardul SR EN 845-3

anexa C, în funcĠie de clasele de expunere, aúa cum este arătat în tabelul C.20. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Tabelul C.20 Material Clasa de expunere

MX1 MX2 MX3 MX4 MX5 OĠel austenitic inoxidabil (aliaje de molibden, crom, nichel) U U U U R OĠel austenitic inoxidabil (aliaje de crom, nichel) U U U R R Sârmă de oĠel acoperită cu zinc (265 g/m²) U R R X X Sârmă de oĠel acoperită cu zinc (60 g/m²) cu acoperire organică pe toate suprafeĠele finisate U U U R X Sârmă de oĠel acoperită cu zinc (105 g/m²) U R R X X Sârmă de oĠel acoperită cu zinc U X X X X Tablă de oĠel acoperită în prelabil cu zinc (137 g/m²) U X X X X

În tabelele C.20 úi C.23 notaĠiile referitoare la utilizarea materialelor respective sunt următoarele: x U - folosire fără restricĠie a materialului în clasele de expunere menĠionate; x R - utilizare cu restricĠie; se consultă fabricantul sau un consilier specialist pentru avizare pentru condiĠii specifice de proiectare; x X - material a cărui utilizare nu este recomandată în această clasă de expunere. Standardul SR EN 1996-2 stabileúte, de asemenea, condiĠii de protecĠie anticorozivă pentru buiandrugii prefabricaĠi folosiĠi în clădirile din zidărie în baza prevederilor din standardul SR EN 845-2. CondiĠiile respective nu au relevanĠă specială pentru proiectarea construcĠiilor din România deoarece folosirea buiandrugilor prefabricaĠi este limitată numai la zonele cu seismicitate slabă (ag = 0.08g). C.4.3.3.3. (6) Pentru armăturile din elementele de confinare din beton armat, protecĠia se asigură prin prevederea în proiecte a unui strat de acoperire a cărui grosime va corespunde cerinĠelor din standardul SR EN 1992 úi până la intrarea în vigoare a acestuia conform STAS 10107/0-90, Art.5.1. Standardul SR EN 1996-1-1 stabileúte grosimea minimă stratului de acoperire cu beton pentru clasele de expunere, în funcĠie de dozajul de ciment úi de raportul apă/ciment al betonului. În tabelul C.21 sunt date grosimile straturilor de acoperire în funcĠie de aceúti parametri pentru cele cinci clase de expunere.

Tabelul C.21 Clasa de expunere Dozaj minim de ciment (kg/m3)

Raport maxim apă/ciment 0,65 0,60 0,55 0,50 0,45 Grosime minimă a stratului de acoperire (mm) MX1

MX2 ----

MX3 ---- ----

MX4 ,MX5 ---- ---- ----

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.4.3.3.3. (7) Pentru asigurarea durabilităĠii necesare, în cazurile în care oĠelul carbon necesită protecĠie conform tabelului C.20, armăturile trebuie să fie galvanizate conform prevederilor standardului EN ISO 1461, astfel încât acoperirea cu zinc să aibă o cantitate de zinc de minimum 900 g/m2 sau se galvanizează prin acoperire cu o cantitate de zinc de minimum 60 g/m2 úi se acoperă cu un strat aderent de epoxy cu grosime de cel puĠin 80 Pm, cu o medie de 100 Pm. Ca alternativă, protecĠia necesară se poate realiza integral printr-un strat de pulbere de epoxy aplicat prin fuziune. Pentru a se evita deteriorarea protecĠiei, oĠelul va fi galvanizat după fasonare. În unele cazuri speciale, în special pentru clasele de expunere MX4 úi MX5, dacă protecĠiile prin înglobare în mortar sau acoperire cu zinc sunt considerate insuficient de sigure, se pot folosi oĠeluri rezistente la coroziune (standardul SR EN 1996-1-1 recomandă oĠel inoxidabil austenitic conform standardului AISI 3161). Această soluĠie implică sporuri substanĠiale ale costului iniĠial al lucrării dar se pot dovedi rentabile dacă se au în vedere cheltuielile totale pe durata de exploatare. 4.3.3.5. Straturi de rupere a capilarităĠii C.4.3.3.5 (1) Deoarece lucrările de întreĠinere, reparare sau înlocuire a straturilor de rupere a capilarităĠii sunt practic imposibil de realizat, acestea vor avea durabilitatea corespunzătoare tipului de clădire la care se utilizează úi condiĠiilor de mediu respective. Straturile vor fi alcătuite din materiale cu rezistenĠă suficientă pentru a nu fi străpunse la utilizare úi vor fi capabile să reziste la eforturile mecanice fără să favorizeze producerea condensului sau a migraĠie apei. Pentru realizarea acestor straturi se recomandă materiale imputrescibile úi a căror comportare a fost verificată în timp, (care nu sunt afectate semnificativ de fenomene de "îmbătrânire"). CerinĠele de performanĠă pentru straturile de rupere a capilarităĠii sunt formulate în standardul SR EN 845-1. C.4.3.3.5 (2) Straturile pentru ruperea capilarităĠii trebuie să fie realizate din materiale ale căror proprietăĠi nu se deteriorează în timp. Astfel, nu se vor folosi materialele care sunt susceptibile de a putrezi, cum sunt cartonul asfaltat úi pânza asfaltată. Cele mai indicate soluĠii sunt cele care folosesc materiale plastice (produse de firmă care se montează în condiĠiile indicate de fabricant) sau tencuieli hidrofuge. În cazul tencuielilor hidrofuge este necesar să se verifice agresivitatea faĠă de ciment a apelor subterane respective. 4.3.3.6. Elemente de legătură pentru pereĠi C.4.3.3.6.(1) Principalele probleme legate de durabilitate se referă la elementele metalice, atât cele care nu se înglobează în mortar sau în beton cât úi cele care se înglobează. Aceste elemente sunt supuse în primul rând coroziunii atmosferice ale cărei efecte pot fi amplificate de prezenĠa umidităĠii. CerinĠele referitoare la durabilitatea materialelor auxiliare sunt în principal următoarele: MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x Elementele de legătură pentru pereĠi úi prinderile lor vor fi capabile să reziste la acĠiunea relevantă a mediului înconjurător úi la miúcările relative între straturi. Ele vor avea rezistenĠă la coroziune corespunzătoare mediului în care sunt utilizate. x Elementele de ancorare ale placajelor din zidărie sau ale stratului exterior al faĠadelor ventilate (cu gol de aer) vor fi executate din oĠel inoxidabil. x Eclisele, ancorele, scoabele úi cornierele înglobate în zidărie vor avea rezistenĠă la coroziune corespunzătoare condiĠiilor de mediu în care sunt utilizate. ProtecĠia acestora se va realiza cu orice procedeu recunoscut în practica curentă pentru condiĠii de mediu similare. Durabilitatea ancorelor trebuie asigurată pe toată durata de existenĠă a clădirii care poate atinge 100 de ani sau chiar mai mult. RezistenĠa ancorelor la coroziune depinde de un număr mare de factori dintre care efectele cele mai importante sunt date de: x calitatea oĠelului úi nivelul de protecĠie intrinsecă sau superficială; x compatibilitatea cu materialele (metalele) alăturate; x condiĠiile de expunere; x condiĠiile de montaj.

Materialele pentru fabricarea componentelor auxiliare úi sistemele lor de protecĠie anticorosivă sunt specificate complet în părĠile relevante ale standardelor din seria SR EN 845 úi fiecare este indicat printr-o referinĠă unică "material/acoperire". Această referinĠă nu constituie însă nici o indicaĠie a performanĠei sau calităĠii respective. Standardul SR EN 1996-2, anexa C, în tabelele C.1, C.2 úi C.3, indică o scurtă descriere a materialelor úi claselor de expunere pentru care acoperirea specificată este corespunzătoare. Această indicaĠie se bazează pe o experienĠă îndelungată privind durabilitatea acestor materiale în domeniul condiĠiilor de expunere. În mod obiúnuit nu sunt acceptate teste de expunere accelerată pentru măsurarea durabilităĠii. Pentru materialele aferente fiecărei clase de expunere este de aúteptat o durată de folosire acceptabilă din punct de vedere economic în condiĠiile descrise. Alegerea depinde de utilizarea specifică, amplasamentul său úi durata de folosire cerută. C.4.3.3.6.(1&2) Pentru pereĠii alcătuiĠi din mai multe straturi, elementele metalice de legătură între straturi vor fi capabile să reziste la acĠiunile agresive care pot proveni din mediul înconjurător. În funcĠie de clasa de expunere, pentru aceste elemente se vor prevedea măsurile corespunzătoare de protecĠie împotriva coroziunii. ğinând seama de riscul pentru siguranĠa vieĠii care poate proveni ca urmare a corodării lor, mai ales în zone seismice, elementele de ancorare ale placajelor din zidărie sau ale stratului exterior al faĠadelor ventilate (cu gol de aer) vor fi executate din oĠel inoxidabil. În Australia, avariile observate după cutremurul din Newcastle din 1989 [Clay Brick and Paver Institute, Manual 7 Design of Clay Masonry for Serviceability, Australia, 2001] au arătat că numeroase ancore nu au rezistat solicitărilor la care au fost supuse datorită degradărilor suferite în timp. Astfel s-a constatat că, dintre ancorele care au cedat, numeroase erau complet distruse prin coroziune datorită condiĠiilor de mediu în care s-au aflat pe durata de funcĠionare (figura C.52).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

(a) (b) Figura C.52. Coroziunea ancorelor pentru zidărie (a) Ancora complet distrusă de coroziune – observată după cutremurul din Newcastle – Australia (1989) (b) Ancoră din oĠel galvanizat corodată în zona înglobată în mortar Ca urmare a acestor constatări, pentru ancorele din pereĠii dubli, standardele australiene AS/NZS 2699.1, AS/NZ 2699 úi AS 3700 au stabilit rezistenĠa úi rigiditatea ancorelor în funcĠie de condiĠiile de expunere úi de solicitare. In tabelul următor sunt date valorile pentru ancorele de tip A în pereĠi dubli. Tabelul C.22 Clasificarea ancorelor RezistenĠa caracteristică (kN) Rigiditatea caracteristică (kN/mm) Întindere Compresiune CondiĠii uúoare 0.3 0.35 0.5 CondiĠii medii 0.6 0.7 1.0 CondiĠii grele 1.5 1.8 2.5 Valorile rezistenĠei caracteristice din tabel se utilizează úi pentru ancorele de fixare a zidăriei de placare. 4.3.3.7. Eclise, scoabe úi corniere C.4.3.3.7. Toate piesele metalice înglobate în zidărie (eclise, ancore, scoabe úi corniere) trebuie să aibă protecĠia anticorosivă corespunzătoare condiĠiilor de mediu în care sunt utilizate. ProtecĠia se poate realiza cu orice procedeu recunoscut în practica curentă pentru condiĠii de mediu similare. OĠelul galvanizat este un material convenabil pentru ancore deoarece are o durabilitate satisfăcătoare în condiĠiile unui preĠ relativ scăzut, în comparaĠie cu cel al oĠelului inoxidabil. Durabilitatea ancorei depinde de cantitatea de zinc depusă pe faĠa oĠelului. În literatură există puĠine date referitoare la cantitatea de zinc necesară pentru asigurarea durabilităĠii. Unele cercetări din Anglia au arătat că, în condiĠiile expunerii simultane la aer úi umiditate, pierderea de zinc anuală variază între 10 ÷ 20 g/m2. De aici rezultă că, pentru o pierdere medie anuală de 15 g/m2, este necesară o acoperire de cel puĠin 750 g/m2 pentru a se asigura protecĠia necesară pe o durată de 50 de ani. Materialele pentru agrafe, eclise, console úi ancore, conforme cu standardul SR EN 845-1, pot fi alese folosind tabelul C.1 din standardul SR EN 1996-2 (reprodus în tabelul C.23).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Tabelul C.23 N Clasa de expunere

MX1 MX2 MX3 MX4 MX5 OĠel austenitic inoxidabil (aliaje de molibden crom nichel) U U U U R Plastic folosit pentru corpul ancorelor U U U U R OĠel austenitic inoxidabil (aliaje de crom nichel) U U U R R OĠel feritic inoxidabil U X X X X Bronz de fosfor U U U X X Bronz de aluminiu U U U X X Cupru U U U X X Sârmă de oĠel acoperită cu zinc (940 g/m²) U U U R X Sârmă de oĠel acoperită cu zinc (940 g/m²) U U U R X Componentă din oĠel acoperită cu zinc (710 g/m²) U U U R X Componentă din oĠel acoperită cu zinc (460 g/m²) U R R R X Bandă sau placă din oĠel acoperită cu zinc (300 g/m²) cu acoperire organică pe toate suprafeĠele exterioare U U U R X Bandă sau placă din oĠel acoperită cu zinc (300 g/m²) cu acoperire organică pe toate suprafeĠele exterioare U U U R X Sârmă de oĠel acoperită cu zinc (265 g/m²) U R R X X Bandă sau placă din oĠel acoperită cu zinc (300 g/m²) cu acoperire organică pe toate marginile tăiate U R R X X Bandă sau placă din oĠel pre-acoperită cu zinc (300 g/m²) U R R X X Bandă sau placă din oĠel acoperită cu zinc (137 g/m²) cu acoperire organică pe toate suprafeĠele exterioare U U U R X Bandă sau placă din oĠel acoperită cu zinc (137 g/m²) cu acoperire organică pe toate suprafeĠele exterioare U U U R X Bandă de oĠel pre-acoperită cu zinc (137 g/m²) cu marginile acoperite cu zinc U R R X X Sârmă din oĠel acoperită cu zinc (60 g/m²) cu acoperire organică pe toate suprafeĠele exterioare U R R R X Sârmă din oĠel acoperită cu zinc (105 g/m²) U R R X X Sârmă din oĠel acoperită cu zinc (60 g/m²) U X X X X Placă din oĠel pre-acoperită cu zinc (137 g/m²) U X X X X

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

CAPITOLUL 5. PROIECTAREA PRELIMINARĂ A CLĂDIRILOR CU PEREğI STRUCTURALI DIN ZIDĂRIE C.5. Proiectarea corectă a clădirilor din zidărie, prin alegerea celor mai adecvate modele úi metode de calcul úi de detaliere, are úi un impact economic deosebit de mare dacă se Ġine seama de numărul mare al clădirilor de acest tip care se construiesc anual. Se apreciază că clădirile cu pereĠi structurali din zidărie sunt cu 15-20% mai ieftine decât cele cu structura alcătuită din cadre de beton armat úi zidărie de umplutură. De asemenea se apreciază că durata de execuĠie se scurtează cu circa ѿ. Adoptarea sistemului structural cu pereĠi portanĠi din zidărie de cărămidă sau blocuri permite obĠinerea unor avantaje tehnice úi economice importante: x asigură rezolvarea structurilor pentru construcĠii diverse ca funcĠiune, formă úi proporĠii în plan úi/sau în elevaĠie; x se foloseúte rezistenĠa pereĠilor care, în planul de arhitectură, au funcĠiuni de compartimentare úi de închidere pentru preluarea acĠiunilor agenĠilor mecanici; x pereĠii structurali au rigiditate mare ceea ce asigură protejarea elementelor nestructurale în timpul acĠiunii seismice fără măsuri/costuri suplimentare; x grosimile pereĠilor impuse de satisfacerea cerinĠelor de izolare termică úi fonică sunt, în cele mai multe cazuri, suficiente pentru a satisface exigenĠele de stabilitate úi de rezistenĠă úi nu sunt necesare, de regulă, sporuri de grosime pentru considerente structurale; x utilizează materiale relativ ieftine úi nu necesită mână de lucru cu calificare deosebită. 5.1. Proiectarea preliminară arhitectural-structurală a clădirilor etajate curente C.5.1.(1) Acest enunĠ exprimă esenĠa concepĠiei generale a procesului de proiectare ilustrată în figura C.53

Figura C.53 Schema logică a procesului de proiectare arhitectural-structurală [Petrovici,R., Teoria structurilor pentru arhitecĠi- Curs, Ed. UAUIM 2001] Legătura între configuraĠia arhitecturală a clădirii úi siguranĠa structurală sub acĠiunea cutremurului a fost subliniată de numeroúi autori a căror autoritate útiinĠifică úi profesionalism sunt neîndoielnice. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x Arnold úi Reitherman [Arnold,C.,Reitherman, R. Building Configuration and Seismic Design. The Architecture of Earthquake Resistance. Building Systems Development, Inc. San Mateo California 1981]: "Un aspect al proiectării antiseismice de importanĠă egală sau chiar mai mare decât calculul structurii este alegerea configuraĠiei clădirii." x Degenkolb [Degenkolb, H.J. Seismic Design. Structural Concepts. Summer Seismic Institute for Architectural Faculty. AIA Research Corporation 1977]: "Unele dintre cele mai dificile probleme legate de proiectarea antiseismică sunt ridicate de concepĠia iniĠială de alcătuire aleasă de arhitect." x Dowrick [DowricK,D.J. Earthquake Resistant Design. A Manual for Engineers and Architects John Wiley & Sons, Inc.London, 1977], Key [Key, D.Earthquake Design Practice for Buildings. Thomas Telford, London 1988]: "1iciodată nu va fi în puterea unui inginer structurist să realizeze o structură suficient de rezistentă la cutremur pentru o clădire prost concepută."

C.5.1.(2). Etapele "Proiectarea preliminară a structurii" úi "Evaluarea performanĠelor structurale aúteptate" reprezintă "faze tehnice" ale activităĠii inginerului structurist care permit identificarea unei imagini de ansamblu asupra modului în care structura propusă răspunde cerinĠelor de siguranĠă structurală úi care furnizează, în acelaúi timp, elementele necesare pentru "interpretarea architectural - inginerească úi economică" a rezultatelor proiectării preliminare. "Interpretarea" va stabili în ce măsură alcătuirea structurală propusă (inclusiv, dacă este cazul, grosimile care rezultă pentru pereĠii structurali) satisface cerinĠele arhitectului úi va permite o primă evaluare a costurilor probabile pe durata de exploatare. Dacă rezultatele acestei analize sunt satisfăcătoare se trece la "proiectarea definitivă". În caz contrar este necesar să se reia procesul de proiectare preliminară. Reluarea procesului de proiectare se poate face din diferite etape:

i) din etapa de proiectare preliminară a structurii (de exemplu, prin utilizarea unor elemente pentru zidărie úi/sau mortare cu rezistenĠe mai ridicate, modificarea poziĠiei/dimensiunilor/ armăturilor elementelor de confinare etc.); ii) din etapa de concepĠie a structurii (de exemplu, prin înlocuirea zidăriei nearmate cu zidărie confinată cu sau fără armături în rosturile orizontale); iii) din etapa de stabilire a concepĠiei de ansamblu a structurii (de exemplu, eliminarea efectelor importante de răsucire de ansamblu prin modificarea formei în plan sau prin modificarea rigidităĠii unor pereĠi prin adăugarea/eliminarea unor goluri). 5.1.1. Principii de alcătuire arhitectural-structurală a clădirilor etajate curente C.5.1.1.(1) Prevederile din Codul CR6-2006 trebuie să fie respectate în corelare cu principiile generale de alcătuire structurală date în P100-1/2006. În special, este vorba de realizarea caracterului spaĠial al structurii prin asigurarea conlucrării, în toate stadiile de solicitare, a pereĠilor de pe direcĠiile principale ale clădirii úi ale planúeelor

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

rigide. Unitatea spaĠială a structurii astfel obĠinută este capabilă să asigure preluarea solicitărilor seismice, oricare ar fi direcĠia pe care acestea acĠionează. EficienĠa acestei conlucrări a fost verificată de comportarea satisfăcătoare la cutremurele trecute a clădirilor care au fost astfel concepute. În al doilea rând trebuie menĠionat efectul favorabil al regularităĠii alcătuirii în plan úi în elevaĠie a clădirii. Regularitatea în plan favorizează eliminarea/reducerea efectelor răsucirii de ansamblu. Regularitatea în elevaĠie asigură, în primul rând, uniformitatea cerinĠelor de rezistenĠă la diferitele niveluri ale clădirii eliminând concentrările de eforturi care ar putea rezulta prin devierea traseului normal/direct, către fundaĠii, al forĠelor vericale úi/sau orizontale. Clădirile cu regularitate structurală în plan úi în elevaĠie prezintă úi avantajul de a putea fi analizate cu modele úi metode de calcul simple. Regulile de alcătuire favorabile stabilite în CR6-2006 exploatează rezervele "naturale" de rezistenĠă ale clădirilor din zidărie cu puĠine niveluri úi pe acestea se fundamentează úi prevederile pentru clădirile simple din zidărie pentru care, conform standardului EN 1998-1, cap. 9, nu este necesară justificarea prin calcul a satisfacerii cerinĠei de rezistenĠă la acĠiunea seismică de proiectare. Notă. Prevederile EN 1998-1 referitoare la clădirile simple din zidărie sunt dezvoltate în Anexa NaĠională la acest standard. Clădirile cu forme simple în plan (mai ales cele simetrice) úi fără discontinuităĠi bruúte în elevaĠie au comportare seismică uniformă, fără concentrări de eforturi în anumite elemente úi zone. Avariile probabile, cele acceptabile în cazul cutremurului de "proiectare", vor fi controlabile úi previzibile úi vor putea fi suportate de clădire în condiĠii de siguranĠă. Pe de altă parte, comportarea seismică a acestor construcĠii poate fi modelată prin calcul, cu uúurinĠă úi destul de exact, astfel încât răspunsul lor probabil la acĠiunea seismică poate fi anticipat cu precizie suficientă, oferind astfel baza obiectivă pentru o proiectare sigură úi raĠională din punct de vedere tehnic úi economic. NeregularităĠile formei în plan úi discontinuităĠile volumetrice pe înălĠimea clădirii au ca rezultat neuniformitatea, uneori exagerată, a distribuĠiei spaĠiale a maselor úi rigidităĠilor úi conduc la structuri complicate, confuze chiar, în care, adesea, se fac compromisuri tehnice grave. Analiza prin calcul a răspunsului seismic al structurilor cu neregularităĠi nu mai poate fi făcută cu metodele simplificate aplicabile construcĠiilor cu structuri regulate. Sunt necesare abordări complexe, care să Ġină seama de comportarea structurii, sub acĠiunea dinamică a cutremurului, ca un ansamblu spaĠial, în domeniul deformaĠiilor inelastice. ProprietăĠile mecanice, de rezistenĠă, de deformabilitate úi de ductilitate ale structurilor complexe din zidărie sunt dificil de modelat, cu un grad suficient de exactitate, astfel încât chiar analizele efectuate cu cele mai complexe programe de calcul automat au un grad mare de incertitudine. Anticiparea răspunsului seismic probabil, prin astfel de calcule, poate fie să conducă la dimensionări mult acoperitoare, fie să dea naútere unor zone slabe în raport cu solicitările reale. În timpul cutremurelor puternice, neregularităĠile de formă, în plan úi în elevaĠie, antrenează concentrări de eforturi în elementele de construcĠie, structurale úi nestructurale, mai ales în zonele de discontinuitate geometrică care sunt, implicit, zone de discontinuitate ale maselor úi ale rigidităĠii. Starea de eforturi din ansamblul structurilor cu neregularităĠi úi comportarea elementelor de structură, mai ales în zonele de discontinuitate, nu sunt, în general, studiate experimental, astfel încât proiectarea se bazează, mai mult, pe intuiĠia inginerului de structuri. Nivelul insuficient de cunoaútere în acest domeniu, din Ġară úi din străinătate, a fost confirmat de experienĠa cutremurelor anterioare care a arătat că o mare parte din accidentele grave (mergând, adesea, până la prăbuúirea în totalitate) s-au produs la construcĠii cu forme MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

complexe în plan úi în elevaĠie. Paradoxal, cele mai multe dintre sensibilităĠile acestor structuri erau cunoscute în literatura de specialitate, dar proiectanĠii respectivi le-au ignorat. 5.1.2. Alcătuirea clădirii în plan úi în elevaĠie C.5.1.2.(1)

Formele geometrice regulate ale clădirii, stabilite prin proiectul de arhitectură, reprezintă condiĠia necesară pentru proiectarea unor structuri simple, clare úi de preferinĠă simetrice având valori comparabile ale rezistenĠei úi rigidităĠii ansamblului pe direcĠiile axelor de simetrie úi la care excentricitatea centrului de masă în raport cu centrul de rigiditate este cât mai mică cu putinĠă (teoretic, cele două centre pot să coincidă). În aceste condiĠii, eforturile secĠionale/unitare datorite cutremurului precum úi deplasările laterale ale clădirii, pe cele două direcĠii principale, sunt comparabile, iar efectul răsucirii de ansamblu este redus la minimum pentru toate direcĠiile de acĠiune ale acĠiunii seismice. Atragem atenĠia că, în multe cazuri, avantajele aduse de simetria formei planului pot fi anulate de dispunerea nesimetrică în plan a pereĠilor structurali, ceea ce conduce de asemenea la necoincidenĠa centrului de masă cu centrul de rigiditate úi deci la efectul de torsiune de ansamblu (în această situaĠie este vorba numai de o "pseudo-simetrie" ). MenĠionăm însă úi cazul contrar, în care, prin alcătuirea judicioasă a pereĠilor structurali, pentru unele clădiri cu forme nesimetrice în plan, se obĠine apropierea celor două centre úi deci reducerea semnificativă a efectului de răsucire. Prin alcătuire judicioasă a pereĠilor înĠelegem alegerea grosimii, a rezistenĠelor materialelor, dispunerea úi dimensiunile golurilor etc. Adoptarea formelor regulate este favorabilă deoarece formele compuse (L, T, H sau ramificate) suferă, în timpul cutremurului, miúcări complexe, deplasările fiecărei aripi fiind funcĠie de direcĠia acĠiunii seismice. Astfel aripile care au dimensiunea lungă paralelă cu direcĠia acĠiunii seismice vor avea deplasări mici úi deci avarii relativ mici (au condiĠii favorabile pentru a avea rigiditate úi rezistenĠă mai mare în această direcĠie) în timp ce aripile care au dimensiunea scurtă paralelă cu direcĠia acĠiunii seismice vor suferi deplasări mai mari úi, în consecinĠă, avarii mai mari. Acest fenomen este mai accentuat în cazul în care lungimea aripilor este mai mare (se produce chiar úi la clădiri cu forme simetrice faĠă de două axe - tip H, de exemplu). În acest caz oscilaĠiile seismice ale clădirii sunt deosebit de complexe deoarece în timp ce clădirea oscilează în ansamblu (de exemplu, pe direcĠiile principale) aripile pot oscila fiecare separat, în special pe direcĠiile respective de rigiditate minimă.

Figura C.54 OscilaĠiile clădirilor nesimetrice în timpul cutremurului [Petrovici,R., Teoria structurilor pentru arhitecĠi- Curs, Ed. UAUIM 2001] Deoarece construcĠia cu formă complexă reprezintă o unitate structurală pentru care însă, în general, centrele de greutate ale planúeelor nu coincid cu centrele de rigiditate ale etajelor, ansamblul va fi supus úi unei torsiuni generale date de componentele forĠei seismice care acĠionează pe aripile profilelor L, T, H sau pe ramificaĠiile clădirilor cu forme mai complicate. Punctele cele mai vulnerabile sunt colĠurile intrânde úi zonele imediat adiacente acestora în care eforturile se concentrează oricare ar fi direcĠia de acĠiune a miúcării seismice.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.55. Zone critice (ZC) la clădirile cu forme compuse [Petrovici,R., Teoria structurilor pentru arhitecĠi- Curs, Ed. UAUIM 2001]

C.5.1.2.(4) AbsenĠa sau rezistenĠa insuficientă a legăturilor între pereĠii structurali de pe cele două direcĠii reprezintă o carenĠă structurală importantă deoarece: x capacitatea de rezistenĠă a structurii este diminuată deoarece lipseúte aportul "tălpilor" pereĠilor compuúi (L,T,I); x sporeúte riscul de pierdere a stabilităĠii/avariere gravă a pereĠilor datorită acĠiunii seismice perpendiculare pe planul lor deoarece lipsesc legăturile verticale de la extremităĠi

C.5.1.2.(6)

Măsurile recomandate în acest aliniat pentru a realiza reducerea rezistenĠei úi/sau rigidităĠii structurii pe înălĠime, în concordanĠă cu variaĠia eforturilor din încărcările verticale úi orizontale, au în vedere menĠinerea regularităĠii structurale úi evitarea creării unor disimetrii care pot genera efecte de răsucire. În nici un caz reducerea rezistenĠei úi/sau a rigidităĠii nu se va realiza prin suprimarea pereĠilor structurali întrerupând fluxul continuu al încărcărilor spre fundaĠii. 5.1.3. Criterii de regularitate structurală C.5.1.3.(1) CondiĠiile de regularitate în plan úi în elevaĠie prevăzute la alineatele (2) úi (3) sunt în concordanĠă cu prevederile generale date în Codul P100-1/2006, cap.4. CondiĠiile de regularitate urmăresc, în primul rând, realizarea unui traseu direct úi clar al încărcărilor verticale úi orizontale până la fundaĠii úi asigurarea conlucrării spaĠiale dintre pereĠii de zidărie de pe cele două direcĠii úi dintre pereĠi úi planúee. În acest scop este necesară realizarea următoarelor măsuri constructive: - asigurarea legăturilor dintre pereĠii dispuúi pe ambele direcĠii principale ale clădirii; - prevederea fundaĠiilor continue sub ziduri úi legarea zidurilor de fundaĠii; - asigurarea legăturii între pereĠi úi centurile dispuse la nivelul fiecărui planúeu; - prevederea planúeelor rigide în plan orizontal (recomandabil úi în cazul ultimului nivel); - în cazul clădirilor cu úarpantă, ancorarea acesteia de centurile de la ultimul nivel; - ancorarea de úarpantă a zidurilor în consolă peste ultimul nivel (calcane, frontoane).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

5.1.4. Separarea clădirii în tronsoane C.5.1.4.(1) Alte exemple de tronsonare sunt date în cele ce urmează

Figura C.56 PosibilităĠi de tronsonare a clădirilor cu forme complexe [Petrovici,R., Teoria structurilor pentru arhitecĠi- Curs, Ed. UAUIM 2001] În funcĠie de dimensiunile úi proporĠiile respective, pentru clădirile care au forme complexe în plan, pot exista mai multe posibilităĠi de a fi tronsonate prin rosturi antiseismice.

Figura C.57. Tronsonarea clădirilor cu forme complexe în funcĠie de proporĠii/dimensiuni [Petrovici,R., Teoria structurilor pentru arhitecĠi- Curs, Ed. UAUIM 2001] C.5.1.4.(2). Prevederea are ca scop evitarea fragmentării construcĠiei în tronsoane cu proporĠii geometrice nefavorabile. Prin limitarea raportului înălĠime/lăĠime se urmăreúte limitarea efectelor momentului de răsturnare iar limitarea raportului lungime/lăĠime are ca scop reducerea efectelor răsucirii de ansamblu. Formele alungite în plan pot da naútere la planúee cu flexibilitate relativ mare în plan orizontal ceea ce contrazice ipoteza curentă referitoare la rigiditatea infinită a planúeelor în plan orizontal prin care se asigură egalitatea deplasărilor orizontale ale tuturor subansamblurilor verticale.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

În cazul clădirilor tip bară împărĠite în mai multe tronsoane cu caracteristici structurale similare, se recomandă ca tronsoanele de la extremităĠi, care sunt susceptibile de a suporta úocul maxim în cazul ciocnirii reciproce în timpul cutremurului, să aibă o masă mai mare (mai multe travei) úi o capacitate de rezistenĠă mai mare decât cea a tronsoanelor intermediare. C.5.1.4.(5). Prevederea referitoare la dublarea pereĠilor structurali la rost are în vedere ca fiecare din tronsoanele rezultate să constituie o "cutie" cu rigiditate semnificativă la răsucire care se realizează, în mare măsură, cu contribuĠia pereĠilor dispuúi pe conturul clădirii. C.5.1.4. (6) Pentru cazul în care caracteristicile constructive ale tronsoanelor alăturate sunt aproximativ similare (cum este cazul tronsoanelor rezultate din segmentarea unei clădiri "bară") lăĠimea rostului antiseismic poate fi egală cu cea stabilită din condiĠia de dilatare termică (în condiĠiile României, úi pentru clădiri cu dimensiuni curente, această lăĠime este de circa 2 - 3 cm).

C.5.1.4.(7)

Având în vedere rigiditatea importantă a clădirilor din zidărie, dimensiunile rosturilor de dilatare/seismice sunt reduse. Elementele de închidere a rosturilor trebuie să asigure oscilaĠiile libere ale tronsoanelor adiacente úi, în acelaúi timp, să satisfacă celelalte exigenĠe (izolare fonică, termică, etanúeitate la aer úi la apă, rezistenĠă la foc). ğinând seama că avarierea locală a zonelor de rost este inevitabilă, mai ales în cazul cutremurelor puternice, detaliile rosturilor seismice trebuie să asigure evitarea desprinderii úi căderii de la înălĠime a elementelor sau părĠi de construcĠie úi să permită repararea acestora cu uúurinĠă. Se recomandă folosirea atât pentru rosturile verticale cât úi pentru cele orizontale a unor sisteme/dispozitive de închidere verificate în practică.

(a)

(b)

(c)

Fig. C.58. Detalii de rosturi seismice (documentaĠia firmei Couvraneuf) (a) Rost orizontal (b) Racord rost orizontal-vertical (c) Rost în faĠadă

Detaliile de principiu de mai sus permit, în alcătuiri diverse, preluarea deplasărilor relative dintre două tronsoane adiacente prin rosturi de 5 ÷ 50 mm lăĠime úi chiar mai mari.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

5.2. Proiectarea preliminară a subansamblurilor structurale verticale (pereĠi structurali)

5.2.1.Alegerea sistemului de pereĠi structurali C.5.2.1.(3) Densitatea minimă constructivă este orientativă deoarece diversitatea soluĠiilor arhitectural- structurale care pot fi propuse nu permite definirea unor limite sigure pentru ariile de zidărie necesare. În Anexa naĠională la standardul SR EN 1998-1 este prevăzută posibilitatea proiectării unor "clădiri simple din zidărie" pentru care nu este obligatorie verificarea prin calcul a cerinĠei de rezistenĠă la încărcări verticale úi seismice. Aceste clădiri trebuie să răspundă însă unor condiĠii de alcătuire mult mai severe decât cele din acest Cod úi din Codul P100-1/2006 úi nu pot fi construite decât în zone de seismicitate slabă/moderată.

C.5.2.1.(4) În cazul în care dispunerea golurilor în perete este neregulată pe înălĠime (diferă de la etaj la etaj), pentru stabilirea modelului de calcul este necesară identificarea panourilor cu continuitate pe verticală úi care au cel puĠin dimensiunile minime stabilite de acest Cod (panouri active).

Figura C.59 Identificare pereĠilor structurali (arii active) (zonele poúate nu participă la preluarea forĠelor seismice) C.5.2.1.(5) Alcătuirile structurale în care există pereĠi de contravântuire neîncărcaĠi sau foarte puĠin încărcaĠi cu sarcini verticale trebuie considerate nefavorabile pentru amplasamentele cu seismicitate ridicată (orientativ ag • 0.16g) având în vedere faptul că rezistenĠa la forfecare în rost orizontal este asigurată numai de forĠa de frecare datorată efortului de compresiune după

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

ce aderenĠa mortarului la elementele pentru zidărie se rupe datorită deformaĠiilor laterale ale peretelui (recomandarea FEMA 307 arată că aderenĠa se rupe pentru drift de circa 3-5‰). C.5.2.1.(6) A se vedea úi comentariul C.6.3.2.1.(6) C.5.2.1.(8) Panourile de zidărie de umplutură se pot afla, practic simultan, în timpul cutremurului în două situaĠii de solicitare: x solicitare în planul peretelui prin deformaĠiile impuse de deplasarea structurii (cadre de beton armat sau de oĠel); x solicitare perpendiculară pe planul peretelui datorată forĠei de inerĠie asociată masei peretelui. Participarea panourilor de umplutură la preluarea forĠei seismice depinde de relaĠia acestora cu structura. În cazul în care între panouri úi structură sunt prevăzute spaĠii de separare suficient de mari pentru ca acestea să nu ajungă în contact, chiar pentru cele mai mari deformaĠii probabile ale structurii, panoul este izolat (nestructural) úi va trebui proiectat numai pentru a avea stabilitatea úi rezistenĠa necesare pentru acĠiunea seismică normală pe plan. În cazul în care, la proiectare, s-a Ġinut seama de contribuĠia panourilor de umplutură (definite ca panouri structurale) este necesar să se prevadă în proiect măsuri pentru realizarea contactului complet între cadru úi panou atât lateral cât úi la partea superioară (matarea/ injectarea cu mortar a tuturor spaĠiilor vizibil libere). Principiul de bază pentru proiectarea structurilor cu considerarea efectului structural al panourilor de umplutură este ca, prin dimensionare úi detaliere constructivă, să se asigure că ieúirea din lucru a panoului de zidărie (prin depăúirea capacităĠii de rezistenĠă la compresiune sau forĠă tăietoare) se produce înainte de cedarea cadrului. Prevederea golurilor pentru ferestre în panourile de umplutură ale cadrelor de faĠadă conduce la reducerea capacităĠii de rezistenĠă úi a rigidităĠii acestora. Amploarea acestor efecte depinde de poziĠia golului în panou. PoziĠionarea golurilor la colĠurile panourilor (zona 1) nu poate fi acceptată deoarece împiedică transmiterea la cadru a forĠei de compresiune din diagonală. Dacă această situaĠie nu poate fi evitată se neglijează aportul panoului respectiv. Golurile alăturate stâlpilor úi grinzilor úi amplasate în treimea centrală a acestora (zona 2) nu influenĠează rezistenĠa úi rigiditatea panoului úi ca atare, în prezenĠa lor panoul poate fi considerat plin. Prin amplasarea golurilor în zona centrală a panoului (zona 3) se reduc rezistenĠa úi rigiditatea panoului în funcĠie de raportul între aria golului úi aria panoului. Această reducere se cuantifică, de regulă, prin reducerea lăĠimii diagonalei echivalente.

Figura C.60. PoziĠionarea golurilor în panourile de umplutură [Kaushik, H.B. úi alĠii Code Approaches to Seismic Design of Masonry-Infilled Reinforced Concrete Frames: A State-of-the- Art Review Earthquake Spectra, Volume 22, No. 4, pages 961–983, November 2006; © 2006, Earthquake Engineering Research Institute] 1- zone în care nu se acceptă prevederea golurilor în panou 2 - zone în care golurile nu afectează rezistenĠa úi rigiditatea panoului 3- zona centrală în care se amplasează, de regulă, golurile MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

În cazul panourilor cu un gol în zona 3, pentru care Agol d 0.6 Apanou, în [Ghassan Al-Chaar Evaluating Strength and Stiffness of Unreinforced Masonry Infill Structures. US Army Corp of Engineers, Engineer Research and Development Center, January 2002 ] se propune reducerea lăĠimii diagonalei prin înmulĠire cu coeficientul subunitar:

A A 6.1 A A 6.0 panou gol

panou gol gol   ¸¸ ¹ · ¨¨ © §

K (C.20a) Pentru cazurile în care Agol > 0.6 Apanou contribuĠia panoului respectiv se neglijează (Kgol { 0). În [Mondal, G., Lateral Stiffness of Unreinforced Brick Infilled RC Frame with Central Opening, Master of Technology Thesis, Department of Civil Engineering, Indian Institute of Technology Kanpur, India, July 2003] coeficientul de reducere a lăĠimii diagonalei pentru cazul panoului cu un gol în poziĠie centrală este dat sub o formă mai simplă: panou gol gol A A 5.2 1

K (C.20b) cu condiĠia ca Agol d 0.4 Apanou . Dacă Agol d 0.05 Apanou efectul golului asupra lăĠimii diagonalei echivalente poate fi neglijat.

Notă. Efectele posibile ale panourilor de umplutură asupra stării de solicitare a structurii în ansamblu (efectele de torsiune, modificarea clasei de regularitate în plan sau în elevaĠie, etc.) úi efectele interacĠiunii panoului cu cadrul (în principal cele legate de formarea stâlpilor scurĠi/grinzilor scurte) nu sunt comentate în această lucrare.

5.2.2. Alegerea tipului de zidărie

5.2.2.1. Zidăria nearmată (ZNA)

C.5.2.2.1.(1) Zidăria simplă (nearmată) poate fi caracterizată sintetic după cum urmează: x Este un material capabil să preia încărcări verticale importante. x Nu poate prelua încărcări verticale úi orizontale din care rezultă eforturi unitare de întindere. x Ruperea este de tip fragil, integritatea fizică a pereĠilor fiind puternic deteriorată în stadiile avansate de deformare. Din motivele de mai sus, pentru reducerea riscului seismic al clădirilor cu pereĠi structurali din zidărie nearmată, în Codul P100-1/2006, s-au preconizat următoarele măsuri: x Folosirea zidăriei nearmate numai pentru clădiri cu un număr mic de niveluri peste secĠiunea de încastrare; x Utilizarea clădirilor cu regularitate structurală în plan úi în elevaĠie; x Determinarea forĠei seismice static echivalentă folosind valori mici ale factorului de comportare q pentru a se limita amploarea incursiunilor în domeniul postelastic; x Limitarea lungimii relative a zonei întinse sub efectul încărcărilor de proiectare verticale úi seismice. Regimul de înălĠime redus care este prevăzut în Cod (2y3 niveluri peste secĠiunea de încastrare) asigură, pentru grosimea minimă de zid, eforturi unitare de compresiune aflate în intervalul 0.3 fd y 0.5fd.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

În acelaúi timp, pentru amplasamentele cu acceleraĠie seismică de proiectare slabă úi/sau moderată (orientativ ag d 0.16g) eforturile tangenĠiale în rosturile orizontale ale zidăriei rămân la valori scăzute dacă se realizează ariile minime constructive de zidărie. ProprietăĠile mecanice ale structurilor cu pereĠi din zidărie nearmată sunt înfluenĠate, în mare măsură, de condiĠiile de execuĠie úi, în special, de: - raportul de Ġesere; - folosirea aceluiaúi tip de elemente úi aceluiaúi tip de mortar pentru toĠi pereĠii unui nivel; - executarea simultană a pereĠilor de pe ambele direcĠii principale; - realizarea rosturilor orizontale de mortar cu grosimi între 8 y15 mm úi umplerea completă a tuturor rosturilor verticale; - tratarea zidăriei după execuĠie (evitarea încărcării premature, a solicitărilor dinamice, măsurile pe timp friguros, etc).

C.5.2.2.1.(2) Criteriile care au stat la baza stabilirii condiĠiilor de utilizare a zidăriei simple (ZNA) au fost următoarele: x limitarea intensităĠii efortului unitar normal de compresiune mediu pe structură la o valoare moderată: V0 d 0.5 fd # 0.20 fk; x limitarea intensităĠii efortului unitar tangenĠial mediu pe structură produs de acĠiunea seismică de proiectare la o valoare moderată: W0,max d 0.5 fvd # 0.20fvk; x s-a considerat ca limită superioară a densităĠii pereĠilor valoarea p= 6% dincolo de care spaĠiile care rezultă nu mai sunt utilizate corespunzător nici pentru locuinĠe modeste sau este necesară îngroúarea excesivă a zidurilor.

Codul P100-1/2006 a stabilit condiĠii mai severe pentru folosirea zidăriei simple cu elemente din grupa 2S úi din BCA având în vedere următoarele argumente: x Pentru zidăriile din elemente de argilă arsă cu perforaĠii verticale din grupa 2S: - comportarea fragilă la rupere sub efectul încărcărilor verticale (compresiune centrică); - degradarea rapidă a rezistenĠei úi rigidităĠii pentru încărcări laterale ciclice alternante; - valoarea scăzută a deplasării relative de nivel la care se produce fisurarea extinsă a zidăriei; - degradarea integrităĠii pereĠilor în stadiile avansate de solicitare prin: deschiderea pronunĠată a rosturilor verticale, expulzarea feĠei exterioare a elementelor, etc; - imposibilitatea practică de remediere a avariilor (aúa cum acestea sunt arătate în figura C8.8 pentru valori ale driftului acceptate în Codul P100-1/2006).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.60. Degradarea panourilor de zidărie cu elemente din grupa 2S în stadii avansate de solicitare x Pentru zidăriile cu elemente din BCA: - în lipsa unor date experimentale elocvente privind comportarea la cutremure puternice a pereĠilor structurali din zidărie cu elemente BCA, nu există modele de calcul suficient de sigure; din acest motiv în USA, de exemplu, folosirea elementelor din BCA este limitată numai la amplasamentele cu nivel scăzut ale acceleraĠiei seismice de proiectare [Uniform Building Code 1997, secĠiunea 1630]. - rezistenĠa la compresiune a elementelor GBN50 este inferioară valorii minime stabilită la 8.2.1.2. din Codul P100-1/2006 (zidăria cu elemente de tip GBN 35 nu este acceptată pentru pereĠii structurali).

5.2.2.2. Zidăria armată (ZC, ZC+AR, ZIA) C.5.2.2.2. Zidăria armată, aúa cum este cunoscută astăzi, este rezultatul acumulării, în timp, a experienĠelor practice de asociere a zidăriei fragile cu materiale superioare din punct de vedere al rezistenĠelor la întindere úi compresiune úi al ductilităĠii, úi a dezvoltărilor teoretice mai recente. În zone seismice, folosirea cu precădere a zidăriilor armate este recomandată deoarece asocierea cu oĠelul oferă zidăriei proprietăĠile necesare pentru realizarea unor performanĠe seismice superioare: x ductilitate; x capacitate de disipare a energiei seismice; x limitarea degradării excesive a rezistenĠei úi rigidităĠii; x menĠinerea, în anumită măsură, a integrităĠii pereĠilor după producerea unui seism sever. Rezultate similare pot fi obĠinute úi prin asocierea zidăriei, prin procedee specifice, cu alte materiale de înaltă rezistenĠă (polimeri armaĠi cu fibre - FRP- úi grile polimerice, de exemplu). ğinând seama de aceste calităĠi prezentul Cod úi Codul P100-1/2006 recomandă folosirea cu precădere a zidăriilor armate, sub una din formele menĠionate, stabilind pentru acestea domenii mult mai largi de folosire decât pentru zidăria nearmată.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

5.2.3. Dispunerea în plan a pereĠilor structurali C.5.2.3. (2). În cazul în care pereĠii de faĠadă sunt slăbiĠi într-o măsură semnificativă de goluri de uúi/ferestre, contribuĠia acestora la rigiditatea la torsiune a ansamblului structurii este mai scăzută úi este necesar să fie compensată prin creúterea rigidităĠii pereĠilor de la capetele tronsoanelor (care beneficiază úi de avantajul distanĠei maxime până la centrul de rigiditate).

5.2.4. Dispunerea stâlpiúorilor úi centurilor de beton armat la zidăria confinată

C.5.2.4.(1). PrezenĠa elementelor verticale de confinare îmbunătăĠeúte calitativ úi cantitativ comportarea pereĠilor de zidărie înainte úi după fisurare (în domeniul elastic dar, mai ales, în domeniul post elastic): x asigură ductilitatea necesară în cazul solicitărilor seismice; x împiedică pierderea stabilităĠii (răsturnarea) pereĠilor sub efectul încărcărilor orizontale normale pe planul peretelui; x asigură integritatea panourilor de zidărie în stadii avansate de avariere (după ce s-au produs crăpături/ fracturi cu deplasare în planul peretelui úi/sau perpendicular pe plan). Totodată prezenĠa stâlpiúorilor la intersecĠii, colĠuri úi ramificaĠii de ziduri contribuie eficient la realizarea legăturii dintre pereĠii de pe cele două direcĠii principale ale clădirii úi prin aceasta la realizarea conlucrării spaĠiale a subansamblurilor structurale verticale. PrezenĠa stâlpiúorilor elimină avariile prin expulzarea zidăriei de la colĠurile clădirii. Conlucrarea între stâlpiúori úi zidărie este îmbunătăĠită prin executarea zidăriei în útrepi úi prin prevederea armăturilor de legătură în rosturile orizontale.

Figura C.61. Expulzarea zidăriei la colĠuri la zidăria fără stâlpiúori Prin comparaĠie cu stâlpiúorii realizaĠi în zidăriile cu elemente speciale (cu goluri mari) stâlpiúorii turnaĠi în cofraj sunt mai eficienĠi deoarece au arie mai mare úi pot primi armături mai multe [Alcocer,S.M. and Zepeda, J.A. Behavior of multi-perforated clay brick walls under earthquake-type loading. Proc. of the 8th North American Masonry Conference, Austin, Texas, 1998]. Un alt avantaj este că, în zidăria confinată (ca úi în zidăria cu inimă armată), încărcările verticale sunt transmise direct panoului de zidărie, planúeul fiind legat cu centura care se toarnă direct pe zidărie. În aceste condiĠii rezistenĠa la forfecare a panoului sporeúte Ġinând seama de efectul forĠei de frecare care se dezvoltă pe zona comprimată (a se vedea relaĠiile (4.3a)y(4.3c) din CR6-2006).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Standardul SR EN 1998-1 are unele prevederi diferite faĠă de cele de mai sus, dintre care cele mai importante sunt: x se bordează cu stâlpiúori din beton armat golurile cu suprafaĠa • 1.50 m2 ceea ce înseamnă, practic, toate golurile de uúă úi majoritatea golurilor de fereastră; x distanĠa maximă între stâlpiúori este de 5 m indiferent de modul de dispunere a pereĠilor (pereĠi deúi sau pereĠi rari). Prevederea referitoare la bordarea golurilor cu stâlpiúori atrage după sine sporirea capacităĠii de rezistenĠă la compresiune excentrică a celor mai mulĠi montanĠi/spaleĠi úi, în consecinĠă, impune adoptarea unor măsuri suplimentare pentru creúterea corespunzătoare a capacităĠii de rezistenĠă la forĠa tăietoare asociată momentului capabil. Prevederea în Codul CR6-2006 a distanĠei maxime de 4.0 m între stâlpiúori, în cazul clădirilor cu pereĠi dispuúi în sistem "celular", are în vedere faptul că, de regulă, eforturile secĠionale în aceúti pereĠi sunt mai mari decât cele din pereĠii clădirilor "fagure". C.5.2.4.(3) Sistemul de centuri participă la asigurarea caracterului spaĠial al structurii prin: x legarea pereĠilor de pe cele două direcĠii; x constituirea unei carcase spaĠiale cu elemente armate, capabile să preia eforturi de întindere, prin legarea tuturor stâlpiúorilor la nivelul fiecărui planúeu; x sporirea rigidităĠii în plan a planúeelor; x realizarea transferului forĠelor seismice de la planúee la pereĠii structurali. În afară de aceasta, centurile constituie reazeme orizontale pentru pereĠii solicitaĠi de încărcările normale pe planul peretelui (seismice sau chiar din vânt). În cazul planúeelor din grinzi de lemn/profile metalice, elementele de rezistenĠă trebuie să fie legate eficient de centuri (prin înglobare pe cel puĠin Ҁ din lăĠimea centurii sau prin ancorare în centură, dar fără întreruperea armăturii din centuri). Pentru a se realiza o transmitere cât mai uniformă a încărcărilor verticale, centurile se execută pe toată lăĠimea peretelui (cu o eventuală reducere pentru aplicarea protecĠiei termice la pereĠii de faĠadă). Centurile contribuie úi la limitarea propagării fisurilor înclinate de la un nivel la altul. Acest tip de avarie poate conduce la prăbuúirea peretelui sub efectul combinat acĠiunii seismice în planul peretelui úi perpendicular pe planul lui. Aportul armăturilor din centuri nu este luat în considerare la calculul rezistenĠei la forĠă tăietoare pentru clădirile din ZNA.

Figura C.62. Propagarea fisurilor la clădiri din zidărie nearmată fără centuri (Friuli, Italia 1976) Prevederea centurilor intermediare la clădirile cu pereĠi rari úi la clădirile tip "sală/hală" are ca scop sporirea rezistenĠei peretelui la: x ruperea în scară din forĠa tăietoare (concentrarea unei cantităĠi semnificative de armătură în această centură intermediară); x acĠiunea seismică perpendiculară pe planul peretelui.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.5.2.4.(4) EficienĠa tuturor categoriilor de armături din zidărie (în elementele de confinare, în rosturile orizontale úi în stratul median al zidăriei cu inimă armată) depinde úi de modul în care se realizează montarea, ancorarea úi înnădirea acestora. În CR6-2006 s-au prevăzut toate detaliile de armare conform STAS 10107/0-90. 5.2.5. Goluri în pereĠii structurali din zidărie C.5.2.5.(1). Adoptarea poziĠiei úi dimensiunilor golurilor pentru uúi úi ferestre trebuie să se facă de comun acord între arhitect úi inginerul structurist ca un compromis între cele trei categorii de cerinĠe. C.5.2.5.(2) Structurile cu pereĠi cu goluri dispuse regulat úi în poziĠii raĠionale reprezintă un sistem extrem de eficient, recomandabil pentru obĠinerea comportării ductile úi pentru disiparea corespunzătoare a energiei. Trebuie însă evitate situaĠiile în care riglele de cuplare sunt mai puternice decât spaleĠii dintre goluri. În acest caz, spaleĠii pot fi avariaĠi puternic sau chiar distruúi în timp ce riglele de cuplare rămân practic în domeniul elastic. Prin forma úi proporĠiile lor aceúti spaleĠii sunt expuúi unor ruperi fragile úi nu vor putea disipa decât o cantitate redusă de energie. Când adoptarea unei asemenea configuraĠii a peretelui este impusă de considerente funcĠionale sau plastice, dimensionarea spaleĠilor se va face pentru forĠe convenĠionale sporite rezultând grosimi mai mari de pereĠi úi sporirea armăturii din elementele de confinare úi din rosturile orizontale.

Fig. C.63. ProporĠionarea spaleĠilor úi riglelor de cuplare la pereĠi cu goluri (a) alcătuire favorabilă (b) alcătuire nefavorabilă C.5.2.5.(4) Dispunerea alternativă a golurilor la etajele succesive ("în úah") trebuie să permită formarea unor zone suficient de mari care să asigure transportul forĠelor verticale úi orizontale pe schema de grindă cu zăbrele din figura 5.6. Nu se vor folosi configuraĠii de goluri care nu permit formarea unei astfel de scheme. Dispunerea golurilor ca în figura C.63(b) crează zone slăbite între goluri la nivelul riglelor de cuplare pe care se dirijează avariile (peretele se "rupe" în cei doi montanĠi)

Figura.C.64 Dispunerea golurilor "în úah" în pereĠii structurali (a) dispunere favorabilă (b) dispunere nefavorabilă MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.5.2.5.(8) Pentru elementele cu goluri cu pereĠi subĠiri încadrate în grupa 2S, în lipsa blocurilor de completare, tăierea la úantier trebuie să fie făcută cu dispozitive speciale deoarece spargerea "clasică" folosind ciocanul zidarului, duce, aproape în toate cazurile, la distrugerea elementului.

Figura C.65. Dispozitiv pentru tăierea elementelor pentru zidărie cu pereĠi subĠiri C.5.2.5.(9). Prevederea urmăreúte eliminarea situaĠiilor în care pentru completarea înălĠimii peretelui se folosesc cărămizi cu înălĠime diferită de cea din rândurile curente sau se introduc straturi groase de mortar. Comportarea la cutremur a pereĠilor cu astfel de alcătuiri s-a dovedit necorespunzătoare aúa cum se vede úi din figura C.66

Figura C.66. Panou de zidărie nemodulat, completat cu elemente de alte dimensiuni/alt tip C.5.2.5.(10) RezistenĠa spaleĠilor compuúi prin introducerea stâlpiúorilor din beton armat va fi verificată prin calcul pentru efectul deformaĠiei de ansamblu a etajului respectiv. În cazul în care spaletul este înlocuit în totalitate cu un stâlp de beton acesta va fi introdus în modelul de calcul cu proprietăĠile respective de rigiditate în funcĠie de legăturile sale cu ansamblul structurii. 5.2.6. Grosimea pereĠilor structurali C.5.2.6.(1) În acest Cod se dau prevederi numai pentru stabilirea grosimii în funcĠie de cerinĠa de siguranĠă structurală. Grosimea necesară pentru satisfacerea celorlalte cerinĠe se stabileúte prin reglementările specifice. În proiect se va adopta cea mai mare dintre grosimile necesare rezultate.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.5.2.6(2). Această condiĠie are ca scop principal moderarea eforturilor unitare de compresiune úi de forfecare în pereĠii structurali úi, totodată, sporirea siguranĠei prin eliminarea efectelor de instabilitate datorate mărimii relative a excentricităĠilor structurale úi constructive. Grosimea minimă se referă la zidăria netencuită. C.5.2.6.(3) CondiĠiile de limitare a raportului het/t date mai sus corespund următoarelor înălĠimi maxime de etaj pentru care pot fi folosiĠi pereĠii respectivi: x pentru perete cu grosime t = 25 cm ĺ het,max (ZNA) = 3.00 m ĺ het,max (ZC,ZIA) = 3.75 m x pentru perete cu grosime t = 30 cm ĺ het,max (ZNA) = 3.60 m ĺ het,max (ZC,ZIA) = 4.50 m Aceste valori arată că, în cazul clădirilor etajate curente care au înălĠimile de etaj maxime stabilite la art. 5.2.1.1. úi 5.2.1.2., limitarea prevăzută la acest aliniat interesează numai pereĠii structurali cu grosime de 25 cm dacă aceútia sunt executaĠi din ZNA. Rezultă deci concluzia că în clădiri cu înălĠime de etaj > 3.00 m nu pot fi folosiĠi pereĠii din ZNA cu grosime de 25 cm, ceea ce constitue încă un argument pentru evitarea/limitarea folosirii ZNA. C.5.2.6.(4) A se vedea úi comentariul C.5.1.(1) 5.3. Proiectarea preliminară a subansamblurilor structurale orizontale (planúee, úarpantă)

5.3.1. Tipul planúeului

C5.3.1.(1) Pentru identificarea tipului de planúeu (rigid/flexibil) se poate Ġine seama de condiĠia dată în [Uniform Building Code, cap.21, 2003]: "Planúeul trebuie să fie considerat flexibil pentru distribuĠia forĠei seismice de etaj úi a momentului de torsiune dacă deformaĠia laterală maximă a planúeului ('max) este mai mare decât dublul deplasării relative de nivel (driftului) la etajul considerat"

Figura C.67 Definirea planúeelor flexibile în plan orizontal conform UBC-2003 sau de condiĠia dată în [Jain, S.K. A Proposed Draft for IS 1893. Provisions on Seismic Design of Buildings:Part II: Commentary and Examples Journal of Structural Engineering, vol.22 , No.2 July 1995] care recomandă să se ia în considerare flexibilitatea planúeului în plan orizontal dacă există relaĠia : MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

5.1

'  ' t ' (C.21)

Figura C.68. Definirea planúeelor flexibile în plan orizontal conform relaĠiei (C.21) C. 5.3.1.(3). Planúeele din elemente ceramice fără suprabetonare nu oferă rezistenĠă úi rigiditate în plan orizontal satisfăcătoare nici chiar în zone seismice cu acceleraĠia de proiectare scăzută (orientativ ag = 0.12g) deoarece în lipsa suprabetonării integritatea planúeului nu poate fi controlată/garantată.

(a) (b) Figura C.69. SoluĠii industrializate pentru planúee cu elemente ceramice fără suprabetonare utilizate în Italia (a) SoluĠie mixtă cu grinzi parĠial prefabricate completate cu beton monolit (b) SoluĠie integral prefabricată (panou) Rigiditatea în plan orizontal a planúeelor alcătuite din elemente ceramice cu suprabetonare armată depinde de robusteĠea elementelor úi de detaliile de alcătuire a planúeului (inclusiv de detaliile de prindere a acestora de structura verticală). În aceste condiĠii există posibilitatea ca unele alcătuiri să asigure un nivel satisfăcător de rigiditate în plan orizontal. CondiĠiile în care planúeului cu elemente ceramice úi suprabetonare armată îi poate fi atribuită o rigiditate semnificativă în plan orizontal trebuie să fie declarate de producător pe baza unor încercări relevante.

Figura C.70.Planúeu cu elemente ceramice cu goluri úi suprabetonare executată monolit utilizate în Italia (a) Cu nervuri pe o singură direcĠie (b) Cu nervuri pe ambele direcĠii

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.5.3.1. (4) Planúeele rigide în plan orizontal contribuie la realizarea "cutiei" spaĠiale cu rigiditate comparabilă pe toate cele trei direcĠii. C.5.3.1.(5). Folosirea planúeelor fără rigiditate semnificativă în plan orizontal trebuie considerată ca o soluĠie de excepĠie pentru clădirile situate în zonele seismice deoarece anulează toate avantajele menĠionate la comentariul C.5.3.1.(4). Din acest motiv, folosirea planúeelor fără rigiditate, în special planúeele cu grinzi úi podină din lemn, este limitată la amplasamente cu acceleraĠia seismică de proiectare redusă úi la clădiri cu puĠine niveluri. Codul P100-1/2006, art. 8.5.2.2. permite utilizarea planúeelor cu rigiditate nesemnificativă în plan orizontal numai pentru: x toate planúeele construcĠiilor cu nniv d 3, din clasele de importanĠă III úi IV, în zona seismică cu ag=0,08g (cu excepĠia planúeului peste subsol); x planúeul peste ultimul nivel al construcĠiilor cu nniv d 2, din clasa de importanĠă IV, situate în zonele seismice cu 0,12g”ag”0,16g.

5.4. Proiectarea preliminară a infrastructurii 5.4.1. FundaĠii C.5.4.1.(1) & (2) Prevederea de la (1) urmăreúte asigurarea unui traseu direct al încărcărilor verticale úi orizontale către terenul de fundare, condiĠie de regularitate recomandată pentru asigurarea unui răspuns seismic favorabil. ExcepĠia permisă la (2) se bazează pe faptul că, în unele situaĠii, fundaĠiile de tip "talpă continuă" pot căpăta dimensiuni care depăúesc cu mult lăĠimea necesară úi devin scumpe, ca urmare a unor condiĠii constructive (generate, de exemplu, de lăĠimea minimă a săpăturilor în úanĠuri). Această situaĠie se întâlneúte în special la clădirile cu 1y2 niveluri aúezate pe terenuri normale de fundare pentru care presiunea pe talpa fundaĠiilor continue (cu lăĠimi care depăúesc cu 5y10 cm grosimile zidurilor) este, în general, sub Ҁ y ¾ din presiunea convenĠională. Datorită înălĠimii reduse a clădirilor úi intensităĠii reduse a încărcărilor seismice pentru care este acceptată soluĠia propusă, eforturile din grinzile care susĠin pereĠii structurali din elevaĠie pot fi menĠinute, fără dificultăĠi constructive, în domeniul elastic de comportare.

5.4.2. Socluri

C.5.4.2.(1) Prevederea urmăreúte transmiterea încărcărilor la terenul de fundare fără ca efectul acestora să fie amplificat de excentricităĠile relative ale elementelor de construcĠie (zidărie Ÿ soclu Ÿ fundaĠie). C.5.4.2(2) Abaterile admisibile pentru fundaĠii, mai ales când acestea sunt turnate direct în săpătură, sunt mai mari decât abaterile de execuĠie pentru poziĠionarea pereĠilor în plan. Retragerea soclului în raport cu planul zidăriei este recomandată pentru a permite realizarea scurgerii apelor pluviale de pe faĠada clădirii. Dimpotrivă, nu se va prevedea retragerea MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

planului zidăriei parterului în raport cu faĠa soclului deoarece în această situaĠie se favorizează acumularea apei de ploaie úi a zăpezii úi migraĠia acesteia în elevaĠie.

C.5.4.2.(3) Folosirea betonului armat este recomandabilă pentru a preveni eventualele ruperi fragile ale soclurilor sub efectul eforturilor secĠionale generate de acĠiunea seismică la baza pereĠilor (cu eforturile secĠionale elastice, calculate cu factorul de comportare q = 1). ExcepĠia de la (4) are în vedere cazurile în care, în condiĠiile menĠionate mai sus, eforturile secĠionale din socluri au valori care sunt preluate de betonul simplu (în condiĠiile de dimensionare din STAS 10107/0- 90). Se recomandă ca proiectantul să examineze în acelaúi timp úi oportunitatea dispunerii unor armături minimale pentru prevenirea efectelor contracĠiei betonului (în aceste condiĠii clasa betonului va fi stabilită pentru a asigura protecĠia armăturilor). C.5.4.2(4) Executarea soclului din beton simplu este permisă în cazul amplasamentelor cu teren normal de fundare, pentru construcĠii din clasa de importanĠă III, cu nnivd 3, în zonele seismice cu agd 0.16g, precum úi pentru construcĠii din clasa de importanĠă IV, în toate zonele seismice, numai dacă rezultatele calculelor de dimensionare cu încărcările menĠionate la 8.5.3.(2) úi 8.5.3.(3) din Codul P100-1/2006 permit această soluĠie. Adoptarea acestei soluĠii implică úi realizarea următoarelor măsuri constructive: a. În socluri, la nivelul pardoselii parterului, se va prevedea un sistem de centuri care formează contururi închise. Aria totală a armăturilor longitudinale din centuri va fi cu cel puĠin 20% mai mare decât aria totală a armăturilor centurilor de la nivelurile supraterane de pe acelaúi perete. În cazurile în care înălĠimea soclului, peste nivelul tălpii de fundare, este • 1,50 m se va prevedea úi o centură la baza soclului cu aceiaúi armătură ca úi centura de la nivelul pardoselii. b. MustăĠile pentru elementele de beton armat din suprastructură (stâlpiúori úi/sau stratul median al pereĠilor din zidărie cu inimă armată) vor fi ancorate în soclu pe o lungime de minimum 60d t 1,0 m. În cazul în care, conform (a), în soclul de beton simplu se prevede úi o centură la baza soclului, mustăĠile vor fi ancorate în aceasta. 5.4.3. PereĠi de subsol C.5.4.3. Măsurile prevăzute în acest articol au ca obiect realizarea la nivelul subsolului a unui subansamblu cu rezistenĠă úi rigiditate spaĠială superioare celor ale suprastructurii, capabil să asigure transmiterea eforturilor către terenul de fundare fără depăúirea domeniului de comportare elastică a materialelor úi a terenului de fundare. C.5.4.3 (1). Prevederea are ca scop evitarea producerii momentelor încovoietoare în pereĠii subsolului datorită poziĠionării excentrice a zidurilor parterului. C.5.4.3.(3) ExcepĠia de la (3) are în vedere cazurile în care, în condiĠiile menĠionate mai sus, eforturile secĠionale din pereĠii de subsol au valori care sunt preluate de betonul simplu (în condiĠiile de

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

dimensionare din STAS 10107/0-90). Proiectantul va examina în acelaúi timp úi oportunitatea dispunerii unor armături minimale pentru prevenirea efectelor contracĠiei betonului (în aceste condiĠii clasa betonului va fi stabilită pentru a asigura protecĠia armăturilor).

5.4.4. Planúee la infrastructură C.5.4.4. (1) Prevederea planúeului de beton peste subsol contribuie la realizarea cutiei rigide prin care solicitările seismice aduse de pereĠii din elevaĠie se transmit la teren.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

CAPITOLUL 6. CALCULUL CLĂDIRILOR CU PEREğI STRUCTURALI DIN ZIDĂRIE 6.1. Principii generale de calcul C.6.1.(1) Pentru a descrie exact comportarea reală a structurilor cu pereĠi din zidărie, modelul de calcul trebuie să aibă în vedere simultan următoarele aspecte specifice : x caracterul complex al legii constitutive V-H care, de regulă este neliniară; x particularităĠile legii W-J care depind de proporĠiile elementului úi de tipul zidăriei (simplă/armată); x degradarea rezistenĠei úi a rigidităĠii datorită incursiunilor repetate în domeniul post elastic; x particularităĠile fenomenului de disipare care depind de tipul zidăriei (simplă/armată).

(a) (b) Figura C.71 Comportarea zidăriilor la solicitări alternante (a) Lege constitutivă pentru zidăria simplă/confinată (b) Comportarea zidăriei simple/confinate la solicitări ciclice alternante

Astfel de modele complexe nu sunt în prezent disponibile pentru utilizarea practică iar sub unele aspecte nu sunt clarificate nici la nivel teoretic. În plus, utilizarea lor nu este posibilă decât cu ajutorul unor programe de calcul complexe. Din studiile existente s-a constatat că rezultatele obĠinute cu modelele complexe sunt foarte sensibile la variaĠiile proprietăĠilor mecanice ale zidăriei. Ori, aúa cum se útie, aceste proprietăĠi depind de un număr foarte mare de parametri care, de cele mai multe ori, variază aleator, într-un mod imprevizibil pentru proiectant. Ca atare se justifică adoptarea unor procedee bazate pe ipoteze simplificatoare cu ajutorul cărora se obĠine o descriere suficient de exactă din punct de vedere practic a comportării structurii sub acĠiunea încarcărilor verticale úi mai ales seismice. Descrierea comportării trebuie să se refere la capacitatea de rezistenĠă úi la rigiditate în domeniul elastic de comportare, dar úi dincolo de acesta până în stadiul ultim. De asemenea modelul folosit trebuie să permită evaluarea cât mai apropiată de realitate a ductilităĠii elementelor úi a ansamblului structurii în funcĠie de care se adoptă diferitele valori ale coeficientului de comportare la acĠiunea cutremurului (q). Se urmăreúte în acelaúi timp ca modelele simplificate să fie uúor aplicabile în practica curentă de proiectare iar rezultatele obĠinute să poată fi uúor de controlat/verificat. C.6.1.(3) În principal, în reglementări se cere, de regulă, numai ca modelul de calcul să reflecte în mod adecvat caracterul spaĠial al răspunsului seismic al ansamblului de pereĠi úi planúee, până în

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

faza de rupere, considerând o lege constitutivă de tip elasto-plastic cu ductilitate limitată (controlată). În cazul clădirilor din zidărie, această formulare are un caracter prea general deoarece nu explicitează diferitele moduri de cedare ale elementelor de construcĠie care, de fapt, depind de alcătuirea geometrică úi mecanică a pereĠilor úi de direcĠia de acĠiune a forĠei seismice în raport cu aceútia.

6. 2. Calculul structurilor la încărcări verticale

6.2.2. Metode de calcul pentru încărcări verticale

6.2.2.2. Determinarea excentricităĠilor de aplicare a încărcărilor verticale C.6.2.2.2 (1). Calculul rezistenĠei zidăriei la compresiune axială sau excentrică nu se face fără a Ġine seama de inerenĠa unor efecte geometrice de ordinul II. Considerarea acestor efecte este impusă de particularităĠile de comportare a pereĠilor la aceste încărcări: x zvelteĠea importantă a peretelui, în special în raport cu acĠiunile perpendiculare pe plan; x rezistenĠa foarte mică/neglijabilă la întindere; x deformaĠiile diferenĠiate în timp.

Figura C.72 .Schema pentru evaluarea efectelor de ordinul II Zona fisurată este inactivă (se neglijează rezistenĠa la întindere a zidăriei)

Evaluarea exactă a efectelor de ordinul II asupra pereĠilor din zidărie este complicată deoarece depinde de mai mulĠi parametri: x condiĠiile de fixare la nivelul planúeelor úi, eventual, pe laturile verticale (a se vedea úi comentariul C.6.6.2.1.3(2)); x rezistenĠa limitată la compresiune a zidăriei (spre deosebire de modelele teoretice, liniar elastice, unde această ipoteză nu este avută în vedere); x forma legii constitutive V-H care de regulă este neliniară; x prezenĠa deformaĠiilor diferite în timp (efectul acestor defomaĠii nu ar trebui luat în considerare în cazul acĠiunii seismice). C.6.2.2.2(3) Efectele de ordinul II se introduc în calculul la compresiune axială sau excentrică prin intermediul unui coeficient de reducere care se calculează în funcĠie de: x excentricităĠile cu care se aplică încărcările; x zvelteĠea efectivă a peretelui (determinată prin noĠiunea de “înălĠime efectivă” – a se vedea articolul 6.6.2.1.3. úi comentariul respectiv). Coeficientul de reducere are forma generală: MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

u d N N

)

unde Nd este rezistenĠa de proiectare, iar Nu este rezistenĠa ultimă pentru solicitarea respectivă. 6.2.2.2.1. ExcentricităĠi provenite din alcătuirea structurii. C.6.2.2.1 (1) Excentricitatea datorită suprapunerii pe verticală a pereĠilor de la etajele adiacente se produce întotdeauna la pereĠii de contur atunci când grosimea peretelui superior este mai mică. La aceiaúi pereĠi se produce úi excentricitatea datorită rezemării planúeului pe o singură parte a peretelui. Excentricitatea datorită rezemării pe perete a planúeelor cu deschideri úi încărcări diferite se dezvoltă pe pereĠii care mărginesc încăperi cu deschideri úi/sau încărcări diferite (de exemplu la pereĠii coridoarelor centrale de la clădirile cu camere pe ambele faĠade - úcoli, cămine úi similare). C.6.2.2.1 (2) PereĠii clădirilor etajate la care planúeele pot fi considerate reazeme fixe pentru încărcările verticale se calculează pentru încărcări verticale excentrice ca elemente liniare dispuse vertical. Pentru simplificarea modelului se consideră că elementele sunt legate articulat la nivelul planúeului inferior úi libere lateral. Încărcarea adusă de peretele nivelului superior (N1) se consideră aplicată în planul median al acestuia iar încărcarea proprie a peretelui (N3) este considerată că acĠionează în planul său median. Încărcările aduse de planúeu (N2) se descarcă după o lege liniară. În cazurile în care pereĠii au aceiaúi înălĠime, iar planúeele sunt dispuse pe ambele părĠi cu deschideri úi încărcări aproximativ egale excentricităĠile d1 úi d2 sunt practic nule.

6.2.2.2.2. ExcentricităĠi datorate imperfecĠiunilor de execuĠie (excentricitate accidentală) C.6.2.2.2.2.(2) Pentru clădirile curente cu pereĠi structurali cu grosime • 240 mm úi înălĠime de etaj ” 400 cm, valoarea excentricităĠii de calcul ea (în cm) rezultată din relaĠiile (6.2a) úi (6.2b) este dată în tabelul C.24. Tabelul C.24 ÎnălĠimea etajului (m) Grosimea peretelui(cm) 25.0 30.0 37.5 45.0 ” 3.00 1.00 1.25 1.50 3.20 1.07 3.40 1.13 3.60 1.20 3.80 1.27 4.00 1.33

Excentricitatea accidentală Ġine seama de imperfecĠiunile de execuĠie. Într-o variantă mai veche a standardului SR EN 1996-1-1 excentricitatea accidentală a fost exprimată în funcĠie de înălĠimea efectivă a peretelui (ea = hef/450). Exprimarea actuală a excentricităĠii accidentale în funcĠie de înălĠimea etajului are avantajul de a evita, calculul, penru fiecare perete, a înălĠimii efective a acestuia conform metodologiei de la art. 6.6.2.1.3.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

6.2.2.2.3. Excentricitatea datorată momentelor încovoietoare produse de forĠele orizontale perpendiculare pe planul peretelui C.6.2.2.2.3.(2) În cazul clădirilor cu pereĠi mai groúi un calcul mai exact al excentricităĠii în secĠiunea mediană ehm ar trebui să tină seama úi de greutatea proprie a peretelui. Neglijarea acestei încărcări este însă acoperitoare.

6.3. Calculul structurilor din zidărie la încărcări orizontale.

6.3.1. Modelul de calcul pentru forĠe seismice orizontale. C.6.3.1.(9) Rigiditatea laterală a unui panou de zidărie depinde de : x geometria panoului; x condiĠiile statice la extremităĠi: dublu încastrat, în consolă, sau situaĠii apreciate de proiectant ca intermediare; x proprietăĠile de deformabilitate ale zidăriei: modulii de elasticitate longitudinal úi transversal. Rigiditatea unui panou de zidărie solicitat la încovoiere cu forĠă tăietoare se defineúte ca valoarea forĠei tăietoare care produce o deplasare a extremităĠilor (') egală cu unitatea R { V ('=1) (C.22) Pentru calculul deplasării se iau în considerare deformaĠiile din încovoiere (o'M) úi deformaĠiile din forĠă tăietoare (o 'V) ' = 'M +'V (C.23) Valoarea celor două componente depinde de schema statică (condiĠiile de fixare la extremităĠi).

1. Perete (montant) în consolă 2. Spalet dublu încastrat (fixat numai la bază): (fixat la ambele extremităĠi):

p z

M I E

VH

' (C.24a) p z

M I E

VH

' (C.24b) p z V A G VH k

' (C.25a) p z V A G VH k

' (C.25b) p z p z

A G H k I E

H

R 

(C.26a) p z p z

A G H k I E

H

R 

(C.26b) Cu notaĠiile : x V - forĠa tăietoare x H - înălĠimea panoului (montant/spalet) x lp - lungimea panoului x tp - grosimea panoului x Ap - aria panoului de perete x Ip - momentul de inerĠie al panoului de perete x Ez - modulul de elasticitate longitudinal al zidăriei MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x Gz - modulul de elasticitate transversal al zidăriei x k - coeficient de formă: k = 1.2 pentru secĠiuni dreptunghiulare, k = 2.0y2.5 pentru secĠiuni I. În cazul secĠiunilor dreptunghiulare cu grosimea panoului de zidărie tp úi Ġinând seama de relaĠiile Ez=1000 fk úi Gz = 0.4 Ez expresiile C.24….C.26 devin:

1. Perete în consolă

p M p z

p p p z p k t E )

( t E R O

O  O

(C.27a)

2. Spalet dublu încastrat

p S p z

p p p z p k t E )

( t E R O

O  O

(C.27b) unde p p l H

O este factorul de formă al panoului (zvelteĠea panoului).

Figura C.73. VariaĠia rigidităĠii panourilor de zidărie dreptunghiulare în funcĠie de proporĠia lor În cazul pereĠilor compuúi din montanĠi úi spaleĠi, rigiditatea totală (echivalentă) este egală cu suma rigidităĠilor panourilor componente: Rtot = 6 Ri (C.28)

Figura C.74 Rigiditatea peretelui compus din mai mulĠi montanĠi În cazul pereĠilor a căror rigiditate scade pe verticală de la un etaj la altul (de exemplu ca urmare a creúterii dimensiunilor golurilor sau a reducerii grosimii zidurilor) se poate defini o rigiditate echivalentă cu relaĠia:

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

¦ ¦

'

i i echiv R

C

R (C.28a) unde 'Ci este deplasarea relativă a peretelui la nivelul "i" iar Ri este rigiditatea peretelui la acest nivel.

Figura C.75 Rigiditatea echivalentă a peretelui cu rigiditate variabilă pe înălĠime

C.6.3.1.(10) Pentru calculul rigidităĠii, problema cea mai controversată este determinarea caracteristicilor de deformabilitate ale zidăriei ale căror valori sunt influenĠate de numeroúi factori. Astfel, modulul de elasticitate longitudinal al zidăriei (Ez) depinde, între altele, de: rezistenĠa elementelor úi a mortarului, greutatea specifică a acestora, ponderea volumetrică a componentelor zidăriei úi materialul din care sunt făcute elementele (argilă arsă sau beton de diferite tipuri). De asemenea, modulul de elasticitate este înfluenĠat de dimensiunile elementelor úi de tipul mortarului. Pentru a stabili influenĠa fiecăruia dintre aceúti factori asupra valorii Ez este necesară o analiză foarte laborioasă, practic imposibil de realizat cu grad satisfăcător de încredere. ğinând însă seama că la execuĠie poate fi întâlnită o variabilitate largă a materialelor, a manoperei úi a controlului asupra acestora, determinarea mai exactă a Ez nu este necesară úi trebuie considerată chiar ca nerealistă. Pentru aplicarea metodelor de calcul avansate (metode de calcul biografic -pushover-, de exemplu) cunoaúterea cât mai exactă a modulului Ez prezintă însă un interes major. Atragem atenĠia úi asupra faptului că definirea modulului de elasticitate longitudinal, la compresiune, al zidăriei este dată în mod diferit de reglementările tehnice. Din acest motiv, pentru compararea valorilor Ez, este necesară cunoaúterea exactă a modului de definire a acestuia. În marea majoritate a reglementărilor tehnice, modulul longitudinal de elasticitate al zidăriei se defineúte ca modul secant. Ceea ce diferă, de la caz la caz, este poziĠia pe curba V-H a punctelor de referinĠă. În SR EN 1996-1 s-a adoptat valoarea Ez =1000 fk, măsurată între eforturile unitare V= 0 y 0.3 fk úi deformaĠiile specifice corespunzătoare. Valoarea Ez = 1000fk a fost adoptată úi în CR6-2006 pentru calculul caracteristicilor dinamice ale structurilor úi este folosită úi în P100- 1/2006. În plus, în CR6-2006, conform practicii curente din România, s-a prevăzut úi valoarea Ez = 500fk pentru calculul deformaĠiilor la SLU. A se vedea úi comentariul C.4.1.2.2.1.(2)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.6.3.1.(11) La proiectarea riglelor de cuplare se va Ġine seama úi de cerinĠele de asigurare a comportării ductile stabilite la art.2.2.1.(4) din Cod. În cazul în care aceste condiĠii nu sunt satisfăcute modelul de calcul nu va avea în vedere formarea articulaĠiilor plastice în riglele de cuplare. C.6.3.2.1.(1) ForĠele seismice de proiectare pentru clădirile de locuit, domeniul în care structurile din zidărie au cea mai extinsă utilizare, se determină din spectrul de proiectare, cu relaĠia (4.4) din Codul P100-1/2006, folosind următorii parametri: - clădiri cu număr de niveluri peste secĠiunea de încastrare nniv > 2Ÿ O = 0.85 úi JI = 1.00 (clădiri din clasa de importanĠă III); - clădiri cu nniv d 2 Ÿ O = 1.00 úi JI = 0.80 (clădiri din clasa de importanĠă IV). ğinând seama de valorile de mai sus rezultă că forĠa seismică de bază Fb raportată la greutatea totală a clădirii G, pentru valorile q din P100-1/2006, (cu factorul de corecĠie K = 0.88 din

Anexa A ) capătă, pentru nniv > 2 valorile din tabelul C. (úi cu 6% mai puĠin pentru nniv d2). ForĠa seismică de bază raportată la greutatea totală a clădirii pentru nniv > 2 (Fb/G) Factorul Fb/G pentru clădiri din ZNA

Tabelul C.25 nniv ag/g 0.08 0.12 0.16 0.20 0.24 0.28 0.32

0.10 0.15 0.20 0.25 0.30 0.35 0.40

0.09 0.13 0.18 0.22 Nu se acceptă

0.08 Nu se acceptă Factorul Fb/G pentru clădiri din ZC Tabelul C.26 nniv ag/g 0.08 0.12 0.16 0.20 0.24 0.28 0.32

0.07 0.11 0.15 0.19 0.22 0.26 0.30

0.06 0.09 0.12 0.16 0.19 0.22 0.25

0.05

0.08 0.11 0.13 0.16 Nu se acceptă

Nu se acceptă

Nu se acceptă

C.6.3.2.1.(5) Creúterea drastică a valorilor forĠei de proiectare pentru clădirile din zidărie stabilită prin standardul european EN 1998-1, a impus căutarea unor căi de proiectare raĠională care să evite necesitatea sporirii dimensiunilor elementelor structurale de zidărie, mai ales la nivelurile inferioare ale clădirilor etajate. Astfel, raportul [ANIDIS XI Convegno 1azionale A1IDIS: L'ingegneria sismica in Italia, Genova, 25-29 gennaio 2004] consideră că abordarea realistă a comportării seismice a clădirilor din zidărie este posibilă numai prin folosirea calculului static neliniar. Având în vedere că în literatura de specialitate există numeroase cercetări în acest domeniu, raportul propune ca în Codurile de proiectare, să se Ġină seama de comportarea neliniară a zidăriei folosind însă metode de calcul suficient de simple pentru a fi aplicate cu uúurinĠă în cazurile cele mai des întâlnite în proiectarea curentă. În acest context, reglementarea italiană [*** Italia 1orme tecniche per il projetto, la valutazione e l'adeguamento sismico degli edifici, ed. maggio 2005] preia valorile de referinĠă ale factorilor q din capitolul 9 al EN 1998-1 dar le corectează cu factori

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

de suprarezistenĠă structurală (> 1.0) care Ġin seama de comportarea postelastică aúteptată a structurii. În cazul clădirilor din zidărie, principalele surse din care pot proveni rezervele de siguranĠă (suplimentul de rezistenĠă) sunt: - valoarea forĠei seismice de proiectare determinată prin metoda statică echivalentă este întotdeauna mai mare decât forĠa care rezultă din calculul cu spectrul de răspuns; - la rândul lor, valorile spectrului elastic din Cod sunt acoperitoare deoarece acesta corespunde fracĠiunii de 5% din amortizarea critică, valoare care este inferioară celei curent acceptată, în literatura de specialitate, pentru structurile din zidărie ([ =8y10%); - capacitatea de rezistenĠă asigurată de unele prevederi constructive depăúeúte, în multe cazuri cerinĠele rezultate din calcul; - redistribuĠia eforturilor în domeniul postelastic care poate fi realizată prin conlucrarea spaĠială a úirurilor de montanĠi/spaleĠi (pereĠii care dispun de unele rezerve de capacitate portantă pot prelua parĠial încărcările suplimentare care le revin după cedarea pereĠilor care au avut capacitate de rezistenĠă insuficientă).

Anexa naĠională la standardul SR EN 1998-1 a adoptat corecĠia factorilor de comportare q cu factorii de suprarezistenĠă structurală după cum urmează: Tabelul C.27 Tipul zidăriei Factorul de comportare q Zidărie nearmată (ZNA), care satisface numai cerinĠele SR EN 1996-1-1 úi condiĠiile de la 9.3.2 nota 1 din

anexa naĠională la SR EN 1998-1 q = 1.5 Zidărie nearmată (ZNA) care satisface cerinĠele din SR EN 1998-1 úi din anexa naĠională la acesta x Structuri cu regularitate în elevaĠie q = 1.75 Įu/Į1 x Structuri fără regularitate în elevaĠie q = 1.50 Įu/Į1 Zidărie confinată (ZC) care satisface cerinĠele din SR EN 1998-1 úi din anexa naĠională la acesta x Structuri cu regularitate în elevaĠie q = 2.25 Įu/Į1 (q = 2.50 Įu/Į1)* x Structuri fără regularitate în elevaĠie q = 2.00 Įu/Į1 (q = 2.25 Įu/Į1)* Zidărie armată – perete dublu cu gol interior umplut (ZIA) x Structuri cu regularitate în elevaĠie q = 2.75 Įu/Į1 x Structuri fără regularitate în elevaĠie q = 2.50 Įu/Į1 Notă. Valorile marcate cu * se referă la zidăria confinată úi armată în rosturile orizontale conform prevederilor din acest Cod. Valorile din expresia factorului de suprarezistenĠă

u /D D au următoarea definiĠie: x Du reprezintă 90% din forĠa seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acĠiuni rămân constante, structura atinge valoarea maximă a forĠei laterale capabile; x D1 reprezintă forĠa seismică orizontală pentru care, dacă efectele celorlalte acĠiuni rămân constante, primul element structural atinge rezistenĠă ultimă (la încovoiere cu forĠa axială sau la forfecare). Valorile Du/D1 se pot stabili astfel: x prin calcul static neliniar (pushover); în acest caz se aplică limitarea Du/D1 ” 2.0; x fără efectuarea calculului static neliniar, adoptând următoarele valori forfetare: - clădiri din zidărie nearmată: Du/D1 = 1.10; - clădiri din zidărie armată : Du/D1=1.25. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Factorul de suprarezistenĠa Du/D1 se utilizează numai pentru proiectarea construcĠiilor cu ductilitate structurală sporită realizată prin adoptarea măsurilor prevăzute în acest Cod, la paragraful 2.2.1., în scopul obĠinerii unui mecanism favorabil de disipare a energiei seismice la cutremure severe (proiectarea capacităĠii de rezistenĠă prin procedee similare celor prevăzute în Codul P100-1/2006 úi în standardul SR EN 1998-1). Pentru construcĠiile la care nu se realizează în totalitate aceste cerinĠe, în calcule se folosesc valorile minime q din tabelul 9.1.din SR EN 1998-1 úi valoarea Du/D1 = 1.0. Valoarea Du/D1 = 1.0 se ia în calcul úi în cazul folosirii elementelor din argilă arsă pentru care legea constitutivă a zidăriei V-İ este de tip fragil (nu este de tipul celei din figura 4.3 din Cod). C.6.3.2.1.(7) În cazul pereĠilor cu goluri suprapuse, pentru calculul eforturilor secĠionale, pot fi folosite mai multe procedee bazate pe schematizările care sunt indicate în figura următoare.

Figura C.77 Modelarea pereĠilor cu un singur úir de goluri Modelul cu console legate se foloseúte în cazurile în care riglele de cuplare nu există (golurile sunt înalte úi legătura se realizează numai prin centură/placa planúeului) sau, în cazul evaluării unor construcĠii existente din zidărie care au buiandrugi din lemn sau din zidărie. O variantă simplificată a modelului cu console legate [metoda POR/ Italia] ia în considerare numai deformaĠiile din forfecare úi încovoiere ale elementelor verticale considerate dublu încastrate în dreptul planúeelor (cu rotire împiedicată).

Figura.C.68 Schematizarea peretelui în metoda POR

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Modelul simplificat POR permite un calcul rapid (chiar manual), dar schematizarea propusă nu ia în considerare mecanismele de deformare/avariere ale elementelor orizontale (rigle de cuplare) úi din acest motiv rezultatele furnizate sunt aproximative (rigiditatea structurii este supraestimată iar ductilitatea subestimată). Una din primele propuneri de asimilare, pentru calcul, a peretelui din zidărie cu úiruri de goluri suprapuse cu un cadru plan a fost făcută în lucrarea [Morlando, G. and Ramasco,R. In tema di verifica sismica degli edificiin muratura. Quadreni di Teoria e Tecnica delle strutture Universita di Napoli - Istituto di Tecnica delle Costruzioni no 562, 1984 ]. S-a propus un cadru înlocuitor cu segmente rigide la extremităĠile barelor verticale úi orizontale astfel încât zonele respective să prezinte deformaĠii de încovoiere úi forfecare de acelaúi ordin de mărime. Între aceste zone montanĠii úi plinurile orizontale din zidărie sunt modelaĠi cu proprietăĠile elastice (geometrice úi mecanice) respective. Notă. Un procedeu similar, pentru pereĠi structurali cu goluri mari (walled-frames) din beton armat a fost propus în lucrarea [Muto,K., Butler, D.W.: Lateral Force Distribution Coefficients and Stress Analysis for Walled Frames (1951)]

Figura C.69. Model de tip cadru pentru pereĠii structurali cu goluri Cercetări mai recente au extins folosirea acestui model úi pentru a lua în considerare comportarea neliniară specifică structurilor din zidărie [Lenza, P., 1on linear behaviour of masonry buildings under seismic actions 11th WCEE,Paper no1833]. Pornind de la examinarea comportării specifice la cutremur a principalelor componente ale unui perete din zidărie se poate realiza schematizarea sub forma "cadrului înlocuitor" folosind macroelemente.

Figura C.70 Schematizarea peretelui cu macroelemente 1- nod, 2 - plin orizontal, 3 - spalet MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Macroelementul reprezintă un panou întreg al unui perete, definit în funcĠie de proprietăĠile caracteristice (spalet, plin orizontal úi nod) úi prin aceasta permite scrierea ecuaĠiilor de echilibru ale ansamblului cu un număr mai mic de necunoscute. CondiĠiile de contur permit úi identificarea mecanismelor de deformare elastică úi post elastică (identificarea nivelului de avariere). Macroelementul reprezentat în figura C.71(a) este un panou cu lăĠimea b úi grosimea s constituit din trei segmente: - cele două zone/elemente de la extremităĠi cu grosime ' (notate 1 úi 3) modelează deformabilitatea axială (sub efectul forĠei axiale N úi al momentului încovoietor M) úi sunt considerate infinit rigide la acĠiunea forĠei tăietoare T; - zona/elementul central de înălĠime h modelează deformabilitatea unghiulară (sub efectul forĠei tăietoare), dar este considerat infinit rigid la acĠiunea forĠei axiale úi a momentului încovoietor. Modelul cinematic complet pentru un element trebuie să considere câte trei grade de libertate la nodurile i úi j úi tot ce trei grade la interfeĠele elementelor 1&2 úi respectiv 2&3. Figura C.71. Definirea macroelementelor structurale -eforturi úi deformaĠii Calcul structurilor folosind modelarea cu elemente finite de suprafaĠă implică utilizarea programelor specializate. Precizia rezultatelor depinde, în mare măsură, de definirea modelului, în particular de nivelul de detaliere al reĠelei ceea ce implică un efort important de modelare úi o durată relativ lungă de calcul. Avantajul principal al metodei constă în posibilitatea de a urmări degradarea zidăriei prin reducerea rezistenĠei elementelor avariate după o lege constitutivă neliniară până la atingerea situaĠiei de colaps. Subliniem úi complexitatea procedurii de interpretare a rezultatelor calculului. Depăúirea locală a valorilor limită ale eforturilor unitare nu înseamnă momentul ruperii panoului deoarece sunt posibile redistribuĠii locale care trebuie evaluate (de exemplu, prin mediere/integrare pe anumite zone) în vederea determinării nivelului de solicitare secĠională care produce efectiv ruperea zidăriei. Definirea legii constitutive necesită cunoaúterea cât mai exactă a proprietăĠilor mecanice ale zidăriei. În cazul proiectării clădirilor noi, legea constitutivă poate fi luată conform datelor din

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

reglementările tehnice relevante sau conform încercărilor producătorului. În cazul clădirilor existente sunt necesare însă cercetări/teste extinse in-situ úi în laborator.

6.4. Calculul pereĠilor structurali úi nestructurali la încărcări orizontale perpendiculare pe planul peretelui.

6.4.1. Modele de calcul pentru încărcări perpendiculare pe planul peretelui

C.6.4.1.(1) Determinarea corectă a eforturilor secĠionale în perete sub efectul încărcărilor perpendiculare pe planul peretelui, prin echivalenĠa cu o placă elastică este condiĠionată, în mare măsură, de identificarea condiĠiilor reale de prindere/fixare pe contur a panoului de zidărie (rezemare simplă, încastrare elastică din continuitate, latură liberă). Subliniem faptul că modelarea ca placă elastică poate furniza rezultate nerealiste în cazul pereĠilor cu anizotropie accentuată (cu rosturi verticale neumplute sau cu îmbinări mecanice - tip "nut úi feder").

6.6.1.2. Ipoteze de calcul C.6.6.1.2.(2) În afara ipotezelor menĠionate la (2) la proiectare trebuie să se Ġină seama úi de următoarele efecte care pot influenĠa siguranĠa pereĠilor: x efectele încărcărilor de lungă durată (considerând modulul de elasticitate de lungă durată); x efectele de ordinul II care pot afecta stabilitatea generală sau locală; x excentricităĠile "structurale" care provin din alcătuirea/geometria peretelui, din relaĠiile cu planúeele, etc; x excentricităĠile "de construcĠie" datorate abaterilor geometrice de la valorile din proiect, variaĠiilor (neuniformităĠii) proprietăĠilor materialelor.

6.6.1.3.Caracteristici geometrice ale secĠiunii orizontale a peretelui C.6.6.1.3.(1) Grosimea peretelui care se ia în calcul este grosimea netă (fără tencuială). Conform prevederilor de la 7.1.2.2., în pereĠii structurali nu sunt admise sliĠuri orizontale. Conform SR EN 1996-1-1 úliĠurile orizontale sunt admise în următoarele condiĠii: "ùliĠurile orizontale úi înclinate se pot amplasa numai pe o zonă de 1/8 din înălĠimea liberă a peretelui, sub sau peste planúeu úi numai dacă adâncimea totală, incluzând adâncimea oricărui gol atins când s-a tăiat úliĠul, este mai mică decât o valoarea tch,h stabilită prin standard. În plus se cere ca excentricitatea forĠei verticale în zona slăbită să fie mai mică decât 1/3 din grosimea peretelui. În cazurile în care adâncimea proiectată a úliĠului orizontal/înclinat úi/sau excentricitatea forĠei verticale depăúesc valorile menĠionate, rezistenĠa peretelui la încărcări verticale, la forĠă tăietoare úi la încovoiere se verifică prin calcul luând în considerare secĠiunea transversală redusă. Standardul nu defineúte însă limita unghiului de înclinare până la care se aplică prevederile respective"

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

6.6.1.4. RezistenĠe unitare de proiectare ale zidăriei, betonului úi armăturii. C.6.6.1.4.(1) A. Valorile minime ale rezistenĠei caracteristice la compresiune a zidăriei (fk,min în N/mm2) care sunt acceptate pentru a fi folosite pentru proiectarea clădirilor situate în zone seismice rezultă din condiĠiile minime pentru rezistenĠa standardizată a elementelor (fb• 7.5 N/mm2) stabilită prin Codul P100-1/2006, art.8.2.1.2 (2) úi pentru rezistenĠa medie a mortarului (fm• 5 N/mm2) stabilită prin Codul CR6 -2006, condiĠii care au fost preluate úi în Anexa naĠională la standardul SR EN 1998-1. Cu aceste limitări valorile rezistenĠei de proiectare la compresiune a zidăriilor, cu elementele produse curent în România rezultă după cum urmează: A1. Zidărie cu elemente pline 240 x 115 x 63 mm (cu rost longitudinal). Coeficientul de transformare pentru aceste elemente este G = 0.81. Pentru elementele cu fmed = 7.5 N/mm2 rezultă fb = Gfmed = 6.075 N/mm2 satisfac cerinĠele Codului P100-1/2006. Prin urmare în România sunt acceptate numai elementele pline cu fmed = 10 N/mm2. Pentru acestea valorile rezistenĠei de proiectare la compresiune (fd în N/mm) sunt date în tabelul C.28. Tabelul C.28 Elemente Mortar fm = 5.0 N/mm2 Mortar fm= 10.0N/mm2 fmed (N/mm2) JM = 2.2 JM = 2.5 JM = 2.2 JM = 2.5 10.0 1.27 1.12 1.57 1.38

A2. Zidărie cu elemente cu goluri verticale 240x115x88 mm 290x240x138 mm 290x140x88 mm CoeficienĠii de transformare G pentru aceste elemente au, de asemenea, valori subunitare úi, aúa cum s-a arătat mai sus, pentru rezistenĠa medie fmed = 7.5 N/mm2 rezultă rezistenĠa standardizată fb stabilite de Codul P100-1/2006. Pentru elementele cu rezistenĠa medie fmed = 10 N/mm2 valorile rezistenĠelor de proiectare la compresiune, în condiĠiile zidirii fără rost longitudinal, sunt date în tabelul C.29. Tabelul C.29. Elemente Mortar fm = 5.0 N/mm2 Mortar fm= 10.0N/mm2 fmed (N/mm2) JM = 2.2 JM = 2.5 JM = 2.2 JM = 2.5 10.0 1.50 (1.20) 1.32 (1.06) 1.86 (1.49) 1.64 (1.31) Valorile din paranteze se folsesc în cazul zidirii cu rost longitudinal A3. Zidărie cu elemente cu goluri verticale 240x115x138 mm, 290x140x138 mm 290x240x188 mm Pentru aceste elemente G>1.0 úi ca atare elementele cu fmed = 7.5 N/mm2 satisfac condiĠia fb > 7.5 N/mm2 úi corespund cerinĠelor pentru a fi folosite conform Codului P100-1/2006. Valorile rezistenĠelor de proiectare la compresiune, în condiĠiile zidirii fără rost longitudinal, sunt date în tabelul C.30.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Tabelul C.30. Elemente Mortar fm = 5.0 N/mm2 Mortar fm= 10.0N/mm2 fmed (N/mm2) JM =2.2 JM =2.5 JM =2.2 JM =2.5 7.5 1.45(1.16) 1.28(1.02) 1.77(1.42) 1.56(1.25) 10.0 1.77(1.42) 1.56(1.25) 2.18(1.74) 1.92(1.54) Valorile din paranteze se folsesc în cazul zidirii cu rost longitudinal B. RezistenĠele unitare de proiectare la forfecare în rost orizontal pentru elementele din cele trei categorii, calculate prin împărĠirea valorilor caracteristice la coeficienĠii de siguranĠă JM sunt date în tabelele C.31÷ C.34. B1. Zidărie cu elemente pline 240 x 115 x 63 mm (Elemente cu fmed = 10 N/mm2)

Tabelul C.31 JM Mortar Effort unitar de compresiune Vd (N/mm2) 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0 2.2 M10 0.155 0.167 0.174 0.180 0.186 0.193 0.200 0.205 0.211 0.218 M5 0.109 0.127 0.145 0.164 0.182 2.5 M10 0.136 0.147 0.153 0.158 0.164 0.170 0.175 0.181 0.186 0.192 M5 0.096 0.112 0.128 0.144 0.160

B2. Zidărie cu elemente cu goluri verticale (Elemente cu fmed = 10 N/mm2) Tabelul.C.32. JM Mortar Effort unitar de compresiune Vd (N/mm2) 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0 2.2 M10 0.145 0.151 0.157 0.163 0.169 0.175 0.180 0.186 0.192 0.198 M5 0.109 0.127 0.145 2.5 M10 0.128 0.133 0.138 0.143 0.148 0.154 0.159 0.164 0.169 0.174 M5 0.096 0.112 0.128

B3. Zidărie cu elemente cu goluri verticale (se foloseúte pentru elementele din tabelul C.32 cu fmed = 7.5 N/mm2) Tabelul C.33. JM Mortar Effort unitar de compresiune Vd (N/mm2) 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1.0 2.2 M10 0.110 0.116 0.122 0.128 0.134 0.140 0.146 0.152 0.158 0.164 M5 0.109 2.5 M10 0.097 0.102 0.108 0.113 0.118 0.123 0.128 0.134 0.139 0.144 M5 0.096

C. RezistenĠele unitare de proiectare la încovoiere perpendicular pe planul peretelui, pentru elemente pline úi cu goluri verticale pentru mortarele M10 úi M5 (valori independente de rezistenĠa zidăriei la compresiune) sunt următoarele: Tabelul C.34. Coeficientul materialului JM =2.2 JM = 2.5 fxd1 fxd2 fxd1 fxd2 0.109 0.218 0.072 0.144

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

6.6.2. RezistenĠa de proiectare a pereĠilor la forĠă axială

C.6.6.2.(1) Pentru zidăriile care fac obiectul Codului CR6-2006 grosimea efectivă a peretelui (tef) este egală cu grosimea reală a acestuia (t). Conform Anexei naĠionale la standardul SR EN 1998-1 raportul hef/tef Ł hef/t se limitează după cum urmează: x pentru zidăria nearmată hef/t ” 12 x pentru zidăria confinată úi pentru zidăria cu inimă armată hef/t ” 15. 6.6.2.1. RezistenĠa la compresiune a pereĠilor din zidărie nearmată (ZNA) cu elemente din argilă arsă 6.6.2.1.3. Determinarea înălĠimii efective a peretelui (hef) C.6.6.2.1.3.(1) În clădirile din zidărie cu alcătuiri curente, legăturile efective dintre pereĠi úi planúee sunt definite, din punct de vedere mecanic, ca articulaĠii sau ca încastrări. În cazul construcĠiilor moderne cu planúee din beton armat legătura peretelui la nivel planúeelor poate fi considerată încastrare dacă: x Planúeul este continuu peste perete (există planúeu de ambele părĠi ale peretelui – cazul general al pereĠilor interiori); x Planúeul este parĠial dar rezemat pe cel puĠin 2/3 din grosimea peretelui (există planúeu numai de o singură parte a peretelui – cazul general al pereĠilor exteriori sau cazul particular al pereĠilor interiori adiacenĠi unor goluri mari, de scară, de exemplu); x Efortul de compresiune mediu pe nodul “perete-planúeu” are o valoare semnificativă. În lucrarea [Magenes,G.,Penna,A.,Morandi,P. La progettazione sismica degli edifici in muratura di nuova costruzione – Universita degli Studi di Pavia ed EUCENTRE – febbraio 2005] se sugerează ca această valoare să fie • 0.3 N/mm2. Din această condiĠie rezultă că rigiditatea nodului descreúte la nivelurile superioare ale clădirii pe măsura scăderii efortului de compresiune. În cazul planúeelor din lemn, acceptate prin excepĠie de Codul CR6-2006, condiĠiile de legătură sunt mai apropiate de o articulaĠie/încastrare parĠială. Aceiaúi modelare trebuie acceptată úi pentru cazurile în care valoarea efortului de compresiune pe nod este mică (prinderile pereĠilor de la ultimul nivel al clădirii intră întotdeauna în această categorie) C.6.6.2.1.3.(2) Pentru a putea realiza efectul de rigidizare pereĠii care sunt perpendiculari trebuie să fie legaĠi eficient de peretele care este rigidizat prin Ġesere la fiecare rând úi prin armături în rosturi aúa cum se prevede în figura 7.4. Peretele de rigidizare trebuie să fie capabil să împiedice deformarea peretelui pe care îl rigidizează (ieúirea din plan). C.6.6.2.1.3.(2) Standardul SR EN 1996-1-1 precizează că un perete poate fi considerat rigidizat la o margine verticală dacă nu există posibilitatea să se producă fisurarea între acesta úi peretele care îl rigidizează.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Se consideră că fisurarea are o probabilitate foarte redusă de a se produce dacă ambii pereĠi: x sunt executăĠi din materiale care au aproximativ aceleaúi caracteristici de deformaĠie; x sunt încărcaĠi aproximativ egal; x au fost zifdiĠi simultan úi sunt ĠesuĠi între ei; x nu sunt aúteptate deformaĠii/deplasări diferenĠiate datorită contracĠiei sau unor încărcări variabile; x legăturile între perete úi pereĠii care îl rigidizează sunt proiectate pentru a putea prelua eforturile de întindere/compresiune prin legături mecanice (ancore, tiranĠi, sau alte elemente similare).

C.6.6.2.1.3.(7) C1. Standardul SR EN 1996-1-1 aduce următoarele modificări relaĠiilor din tabelul 6.3: x Pentru pereĠii cu h> 3.5lw se introduce limitarea inferioară U3 • 0.3; x Pentru coeficientul U4, limita între cele două cazuri devine h = 1.15lw (se obĠine astfel racordarea celor două relaĠii în acest punct). C2. Standardul SR EN 1996-1-1 stabileúte úi condiĠii limită pentru dispunerea pereĠilor de rigidizare prin limitarea lungimii peretelui care poate fi considerat rigidizat pe două părĠi sau pe o singură parte: "PereĠii rigidizaĠi pe două laturi verticale, cu l t 30 t, sau pereĠii rigidizaĠi pe o singură latură verticală, cu l t 15 t, unde l este lungimea peretelui l, între pereĠii de rigidizare sau una din laturi úi t este grosimea peretelui rigidizat, sunt consideraĠi pereĠi fixaĠi numai sus úi jos". Din această prevedere, pentru grosimile curente ale pereĠilor structurali rezultă următoarele distanĠe maxime între pereĠii de rigidizare (pentru rigidizarea pe două laturi verticale) sau între un perete úi o margine liberă (pentru rigidizarea pe o singură latură verticală). Tabelul C.35. PoziĠia pereĠilor de rigidizare Lungimea maximă (lW - în metri) t = 25 cm t = 30 cm t = 37.5 cm Pe două laturi verticale 7.50 9.00 11.25 Pe o singură latură verticală 3.75 4.50 5.625 Cu aceste valori, pentru clădirile cu înălĠimi de etaj curente (h ” 3.20 m pentru structuri tip "fagure" úi h” 4.00 pentru structuri tip "celular") rapoartele lw/h din formulele tabelului 6.3 se limitează la 2 pentru pereĠii rigidizaĠi pe o singură latură verticală úi la 4 pentru pereĠii rigidizaĠi pe două laturi verticale.

Figura C.72. Exemplificarea rigidizării pereĠilor din zidărie prin pereĠi transversali MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

6.6.3. RezistenĠa de proiectare la forĠă axială úi încovoiere în planul median a pereĠilor din zidărie 6.6.3.1.CondiĠii generale de calcul C.6.6.3.1. Ipoteza secĠiunilor plane adoptată în CR6-2006 nu este valabilă pentru toate cazurile. În mod special, nu este valabilă în cazul pereĠilor scurĠi solicitaĠi de forĠe aplicate în planul peretelui. RezistenĠa ultimă este însă relativ puĠin influenĠată de această neconcordanĠă. Modelele de calcul sunt diferite pentru zidăria nearmată (ZNA) úi pentru zidăria armată (confinată, cu inima armată). În cazul zidăriei nearmate, rezistenĠa de proiectare - momentul încovoietor capabil pentru o valoare dată a forĠei axiale - se determină în ipoteza că pe secĠiunea orizontală a peretelui se acceptă dezvoltarea eforturilor unitare de întindere numai pe o zonă limitată din lungimea peretelui. Limitarea zonei întinse rezultă din condiĠia ca excentricitatea de aplicare a rezultantei încărcărilor verticale să nu depăúească cu mai mult de 20% limita sâmburelui central al secĠiunii. În cazul pereĠilor cu secĠiune dreptunghiulară, această condiĠie revine la limitarea excentricităĠii forĠei axiale la valoarea lw/5. În cazul zidăriei confinate, CR6-2006 menĠine ipotezele acceptate în mod curent în practica de proiectare din România.

6.6.3.2. PereĠi din zidărie nearmată C.6.6.3.2.(6) RelaĠia (6.22) din Cod care corespunde zonei de "excentricitate mică" stabilită de STAS 10107/0-90 pentru elementele din beton simplu, are în vedere limitarea lungimii zonei fisurate a pereĠilor de zidărie simplă în starea limită ultimă sub acĠiunea forĠelor seiosmice. Aria zonei comprimate se obĠine din condiĠia ca forĠa de compresiune să fie aplicată în centrul de greutate al zonei comprimate. Din relaĠia (6.20b) din Cod se determină capacitatea maximă a unui perete dreptunghiular din zidărie nearmată: x ySC = 0 ĺ secĠiune integral comprimată: - lc = lw - NRd = 0.8Awfd - MRd =0 x ySC = 0.2lw ĺ secĠiune comprimată excentric - lc = 0.6 lw - NRd = 0.48 Awfd - MRd = 0.576 Wwfd

unde x Aw = t lw - aria secĠiunii orizontale a peretelui x

tl W

w w - modulul de rezistenĠă al secĠiunii orizontale a peretelui RelaĠia între forĠa axială úi momentul maxim asociat, cu condiĠia limitării excentricităĠii la 1.2rsc poate fi reprezentată grafic în funcĠie de mărimile adimensionale: x N N n Rd

x M M m Rd

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

în care:

x n = Awfd x d

w f

tl m

6.6.3.3. PereĠi din zidărie confinată cu sau fără armături în rosturile orizontale C.6.6.3.3.(2) Deoarece ruperea la compresiune a zidăriei cu elemente din grupa 2S este asociată în cele mai multe cazuri, cu valori mici ale deformaĠiei specifice (de regulă, Huz d 0.5y1‰) capacitatea de rezistenĠă a betonului din stâlpiúori nu poate fi folosită decât parĠial (0.44y0.75%). În aceste condiĠii pentru calculul secĠiunii ideale de zidărie nu se mai poate utiliza relaĠia 6.24 din Cod. De asemenea este contrazisă ipoteza blocului dreptunghiular al eforturilor de compresiune.

(a) (b) (c) (d) Figura C.73.Încercarea la compresiune a zidăriei cu elemente din grupa 2S [Menditto, G úi alĠii Comportamento di pannellature murarie in funzione delle caratteristiche dei giunti. Prove di compressione e taglio su pannelli murari realizzati con blocchi di laterizio alveolato. Universita’ degli Studi di Ancona. Istituto di Scienza e Tecnica delle Costruzioni. Consorzio Alveolater, Maggio 1999] (a) Elementele încercate (b) Diagrama V-H pentru elemente preumezite (c) Diagrama V-H pentru elemente uscate. UnităĠi: eforturi unitare N/mm2, deformaĠii specifice P=10-3. (d) RezistenĠele betonului în domeniul deformaĠiilor ultime ale zidăriilor cu elemente 2S Această situaĠie este acoperită, drastic, de prevederile din standardul SR EN 1996-1-1 care stabileúte următoarele condiĠii, independent de grupa din care fac parte elementele pentru zidărie:

6.6.1.(4) Dacă zona comprimată cuprinde atât zidărie cât úi beton de umplutură, rezistenĠa la compresiune se calculează folosind diagrama eforturilor unitare corespunzătoare rezistenĠei la compresiune a celui mai slab dintre materiale.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

6.9.2.(1) Pentru verificarea elementelor din zidărie confinată solicitate la încovoiere úi/sau forĠă axială, se adoptă ipotezele pentru elementele din zidărie armată date în acest E1 1996-1-1. Pentru determinarea valorii de proiectare a momentului capabil al unei secĠiuni se poate adopta ipoteza distribuĠiei dreptunghiulare a eforturilor unitare bazată numai pe rezistenĠa zidăriei. Armătura comprimată nu se ia în calcul.

Aceste prevederi, care vor deveni obligatorii în România după intrarea în vigoare a standardului SR EN 1996-1-1, conduc la momente capabile mult mai mici în cazul în care zidăria se execută cu elemente pline sau cu goluri dar cu pereĠi mai groúi (aúa cum sunt cărămizile GVP din producĠia internă). 6.6.4. RezistenĠa de proiectare la forĠă tăietoare a pereĠilor structurali de zidărie 6.6.4.1. Ipoteze de calcul C.6.6.4.1.(1) Ruperea unui panou de zidărie sub efectul combinat al încărcărilor veriticale úi orizontale se produce sub una din următoarele forme:

Figura C.74. Scheme de rupere a panourilor de zidărie din compresiune úi forĠă tăietoare (a) V=0 Rupere din compresiune centrică (b) Rupere din compresiune excentrică (desprindere în rost úi/sau zdrobirea zidăriei comprimate) (c) Rupere din forĠă tăietoare (lunecare în rost orizontal) (d) Rupere din forĠă tăietoare (în scară, numai prin rosturi/ prin rosturi úi elemente) Schemele din figura C.74 - cu aceleaúi notaĠii- se regăsesc în imaginile din fig. C.75.

(b) (c) (d) Figura C.75 Ruperea panourilor de zidărie - exemple

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.6.6.4.3.(4) Pentru armăturile curente din stâlpiúori valorile VRd2, (în tone) date de formula (6.33) se pot lua direct din tabelul C.36.

Tabelul C.36 Armarea stâlpiúorului RezistenĠa oĠelului (N/mm2) Numărul úi diametrul barelor Aasc (mm2) OB37 fyd=210 PC52 fyd =300 4)14

2.58 3.70 4)16

3.38 4.82 6)14

3.88 5.54 4)14+2)16

4.28 6.11 6)16

5.07 7.24

C.6.6.4.3.(1) Ipotezele reĠinute în Codul CR6-2006 nu sunt, în totalitate, în concordanĠă cu prevederile referitoare la zidăria confinată din standardul SR EN 1996-1: "pentru verificarea elementelor din zidărie confinată supuse la forĠă tăietoare, rezistenĠa elementelor va fi luată ca suma rezistenĠei la forfecare a zidăriei úi a betonului elementelor de confinare (armătura elementelor de confinare va fi neglijată") C.6.6.4.4. (1) În afara rolului de a spori rezistenĠa peretelui la acĠiunea forĠei tăietoare, armarea zidăriei în rosturile orizontale îmbunătăĠeúte úi comportarea peretelui la forĠe ciclice alternante aúa cum rezultă din diagramele din figura C 76. În cazul zidăriei cu armături în rosturile orizontale, rezistenĠa peretelui se degradează nesemnificativ după mai cicluri de încărcare-descărcare.

Figura C.76 Comportarea zidăriei armate în rosturile orizontale la forĠă tăietoare alternantă

C.6.6.4.6. Asigurarea rezistenĠei în aceste secĠiuni are o importanĠă majoră pentru realizarea conlucrării spaĠiale a pereĠilor dispuúi pe cele două direcĠii principale ale clădirii. Starea de eforturi la interfaĠa inimă/talpa are un caracter complex întrucât secĠiunea respectivă este solicitată simultan de: MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x forĠa de lunecare verticală provenită din acĠiunea seismică în planul inimii peretelui; x forĠele úi momentele provenite din acĠiunea seismică perpendiculară pe planul tălpilor (pereĠilor perpendiculari). ExperienĠa cutremurelor trecute a arătat că, sub efectul acestei stări complexe de solicitare, în multe cazuri, se produce cedarea legăturii între perete úi tălpi după una din schemele de mai jos:

(a) (b)

Figura C.77 Tipuri de avariere la interfaĠa inimă/talpă a pereĠilor compuúi

6.6.5. RezistenĠa de proiectare a panourilor de zidărie de umplutură

C.6.6.5. RezistenĠa de proiectare a panourilor de zidărie de umplutură trebuie evaluată pentru ambele situaĠii de solicitare în care panoul se poate afla, practic simultan, în timpul cutremurului: - solicitare în planul peretelui prin deformaĠiile impuse de deplasarea structurii (cadre de beton armat sau de oĠel); - solicitare perpendiculară pe planul peretelui datorată forĠei de inerĠie asociată masei peretelui. Comentariile care urmează se referă numai la comportarea panourilor sub efectul deformaĠiilor impuse de deplasarea structurii. Comentariile legate de solicitarea perpendiculară pe plan se găsesc la paragraful C.6.6.6. Fisurarea panourilor de zidărie de umplutură sub efectul acĠiunii seismice începe úi se propagă prin rostul orizontal sau prin rosturile verticale dispuse pe diagonala comprimată. În cazul panourilor pline fisurarea începe din centrul panoului, iar în cazul panourilor cu goluri începe de la colĠurile golurilor úi continuă apoi spre colĠurile panoului. Răspunsul seismic al panourilor de umplutură este determinat de: - proprietăĠile geometrice úi mecanice ale cadrului; - proprietăĠile geometrice úi mecanice ale panoului de umplutură (inclusiv efectul golurilor în panou); - efectele deteriorării rezistenĠei úi rigidităĠii iniĠiale a cadrului/panoului ca urmare a incursiunilor repetate în domeniul postelastic. InteracĠiunea dintre cadru úi panoul de umplutură în timpul cutremurului are ca efect o stare de eforturi complexă (neuniformă, cu concentrări locale) atât în cadru (grinzi, stâlpi, noduri) cât úi în panou (neuniformitatea este amplificată în cazul panourilor cu goluri). Determinarea exactă a acestei stări de eforturi implică folosirea unor metode avansate de tip element finit úi considerarea comportării neliniare a materialelor (zidărie, beton úi oĠel).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Din acest motiv în majoritatea reglementărilor se folosesc relaĠii simplificate, semi-empirice, cu coeficienĠi calibraĠi pe baza experimentelor. Această cale a fost adoptată úi pentru CR6- 2006 úi, în consecinĠă, pentru P100-1/2006. C.6.6.5.(2) Ruperea prin lunecare în rost orizontal în zona centrală a panoului modifică schema structurală de bază. Astfel, diagonala comprimată nu se mai poate dezvolta úi forĠa orizontală rezultată din deplasarea pe orizontală a jumătăĠii superioare a panoului este preluată de stâlp la circa ½ din înălĠime. Ca urmare, în stâlp iau naútere momente úi forĠe tăietoare úi, în cele mai multe cazuri, ca urmare a acestei încărcări suplimentare se produce cedarea stâlpului din forĠă tăietoare. Un fenomen asemănător se produce úi dacă panoul se dezvoltă numai pe o parte din înălĠimea etajului. Teoretic, rezistenĠa la forfecare a rostului orizontal FRd1 provine din: i. RezistenĠa zidăriei la forfecare sub efort de compresiune zero (se neglijează forĠa de compresiune din greutatea proprie a panoului): FRd11 = fvd0lptp (C.30a) ii. ForĠa de frecare în rostul orizontal corespunzătoare componentei orizontale a efortului în diagonala comprimată care se scrie aproximativ: p p

Rd

Rd l h F F P # (C.30b) ReferinĠele bibliografice dau pentru P valori care diferă mult între ele: x P= 0.3 y 0.8 [Tassios, T. P., Meccanica delle murature, Liguori Editore, Napoli, 1988], x P= 0.3 [Paulay, T., and Priestley, M. J. N., Seismic design of reinforced concrete and masonry buildings, John Wiley & Sons, New York, 1992.], x P= 0.45 [Saneinejad, A., and Hobbs, B., Inelastic design of infilled frames", Journal of Structural Engineering, vol. 121, n. 4, pp. 634-650, 1995.] úi această diversitate explică diferenĠele importante între rezultatele care se întâlnesc în literatură în ceea ce priveúte estimarea capacităĠii panourilor de umplutură. Valoarea FRd1 adoptată în CR6-2006, utilizată úi în reglementarea italiană [*** Italia Ministero dei Lavori Pubblici, Circolare 10 Aprile 1997, Istruzioni per l'applicazione delle norme tecniche per le costruzioni in zone sismiche di cui al decreto ministeriale 16 gennaio 1996, Supplemento Ordinario alla Gazzetta Uficiale n. 97, 28 Aprile 1997], este dedusă pe baza ipotezelor de mai sus dar este corectată cu rezultate experimentale. CorecĠia este necesară úi pentru faptul că forĠa tăietoare datorată frecării se deteriorează relativ rapid în cazul solicitărilor ciclice alternante. În consecinĠă valoarea dată de relaĠia din CR6- 2006 trebuie considerată ca forĠa care iniĠiază acest mecanism de rupere.

C.6.6.5.(3) & (4) Ieúirea din lucru a panoului se poate produce úi prin depăúirea rezistenĠei la compresiune a zidăriei în diagonala comprimată (Rd2). Pentru panourile cu proporĠii curente (0.5 d Op d 2.0) fisurarea în scară (Rd3) precede zdrobirea zidăriei la colĠul cadrului [Stafford-Smith,B., and Carter, C., A method of analysis for Infilled Frames Proc. ICE , v.44- 1969] dar forĠa tăietoare corespunzătoare acestui tip de avarie este mai mică decât cea care se atinge la zdrobirea zidăriei la colĠul cadrului. În proiectare, forĠa tăietoare asociată fisurării în scară poate fi considerată ca valoare limită dacă se urmăreúte limitarea degradării panourilor. ForĠa de compresiune în diagonala panoului depinde de suprafaĠa de contact între panou úi stâlpul adiacent. Valorile obĠinute de diferiĠi cercetători variază în funcĠie de ipotezele MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

adoptate privind lungimea zonei de contact úi forma distribuĠiei de eforturi de compresiune pe această zonă. RelaĠia propusă în CR6-2006 se bazează pe datele din [Mainstone, R. J., On the Stiffness and Strength of Infilled Frames Proceedings of the Institution of Civil Engineers, 1971]. Determinarea caracteristicilor geometrice úi mecanice ale diagonalei comprimate - denumită úi diagonala echivalentă ca rezistenĠă úi rigiditate cu panoul de umplutură - definită prin lăĠimea de zidărie efectivă reprezintă problema cheie pentru stabilirea modelului de calcul.

(A) (B) Figura C.78 Diagonale comprimate în panouri de zidărie de umplutură (A) Panou plin (B) Panou cu gol central (schemă posibilă) Datele existente în literatură pentru lăĠimea diagonalei echivalente variază în limite foarte largi. Această variaĠie rezultă, în special, din nivelul de simplificare adoptat de autori. RelaĠiile cele mai complexe [Stafford-Smith,B., and Carter, C., A method of analysis for Infilled Frames Proc. ICE , v.44- 1969] [Mainstone, R. J., On the Stiffness and Strength of Infilled Frames Proceedings of the Institution of Civil Engineers, 1971] au fost stabilite Ġinând seama de un număr mare de parametri (dimensiunile zonei de contact, distribuĠia eforturilor în zona de contact, raportul rigidităĠilor cadrului / panoului etc). Mai recent, s-au propus relaĠii mai simple, independente de proprietăĠile cadrului úi ale panoului, care definesc lăĠimea echivalentă a diagonalei ca o fracĠiune din lungimea diagonalei panoului (D) dar care au, de asemenea, variaĠii importante de la un cercetător la altul: x

D a [Paulay, T., and Priestley, M. J. N., Seismic design of reinforced concrete and masonry buildings, John Wiley & Sons, New York, 1992.] x

D a [Penelis, G. G., & Kappos, A. J., Earthquake-resistant concrete structures, E & FN Spon, London, 1997] x

D a [*** Italia Ministero dei Lavori Pubblici, Circolare 10 Aprile 1997, Istruzioni per l'applicazione delle norme tecniche per le costruzioni in zone sismiche di cui al decreto ministeriale 16 gennaio 1996, Supplemento Ordinario alla Gazzetta Uficiale n. 97, 28 Aprile 1997] În CR6-2006 s-a adoptat valoarea

D a apreciind că valorile date de celelalte propuneri conduc la forĠe nerealist de mari în diagonala comprimată úi prin urmare la dimensionări suplimentare excesive ale grinzilor úi stâlpilor. Pentru cadre metalice, cercetări mai vechi, au propus o lăĠime úi mai mare a diagonalei:

D a

[Holmes, M., Steel frames with brickwork and concrete infilling", Proc. of the Institution of Civil Engineers, part 2, vol. 19, pp. 473-478, London, 1961]. Un calcul mai exact a fost propus în [Mainstone, R. J., Supplementary note on the stiffness and strenght of infilled frames, Current Paper CP13/74, BRE,London, 1974] pornind de la observaĠia că lăĠimea diagonalei

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

echivalente nu rămâne constantă, ci depinde de starea de degradare a panoului. Valorile propuse în această lucrare au caracter empiric fiind bazate pe prelucrarea unor date experimentale: - la iniĠierea fisurării

.3 et H

sin

.0 D a O T #

- în faza intermediară úi, suficient de exact, până la rupere

.3 et H

sin

.0 D a O T # . Lucrarea [Ghassan Al-Chaar Evaluating Strength and Stiffness of Unreinforced Masonry Infill Structures. US Army Corp of Engineers, Engineer Research and Development Center, January 2002] analizează úi efectul interacĠiunii între cele două categorii de solicitări: în planul panoului úi perpendicular pe acesta. ExperienĠa ultimelor cutremure a arătat că rezistenĠa panourilor de umplutură la acĠiunea seismică în planul peretelui poate fi drastic redusă în condiĠiile în care forĠa perpendiculară pe plan are valori importante. Pe baza unui calcul neliniar cu elemente finite s-a stabilit o relaĠie de reducere a capacităĠii de rezistenĠă în planul panoului în funcĠie de intensitatea solicitării perpendiculară pe plan. RelaĠia propusă pentru evaluarea reducerii rezistenĠei datorită efectului suprapunerii celor două solicitări are forma: ) zu ( F k ) zu ( F Rd redus Rd A

(C.31) cu

k A A A U  U 

(C.32) unde

A A

UA R E F F

NotaĠiile folosite mai sus sunt: - FE(A) forĠa seismică uniform distribuită normală pe plan determinată conform P100- 1/2006, cap.10; - FR(A) forĠa capabilă uniform distribuită normală pe plan determinată conform CR6- 2006, 6.6.6.; - kA coeficientul de reducere a capacităĠii de rezistenĠă în plan FRd(zu) datorită acĠiunii seismice perpendiculară pe plan. 6.6.6. RezistenĠa de proiectare a pereĠilor supuúi la încovoiere perpendicular pe planul median C.6.6.6.(1) RezistenĠa la încovoiere perpendicular pe plan se poate dezvolta prin două mecanisme:

1. RezistenĠa la întindere din încovoiere a zidăriei - conform paragrafului 4.1.1.3.

2. Efectul de arc - perete rezemat lateral (c) úi perete rezemat sus úi jos (d).

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.79 RezistenĠa zidăriei la încovoiere perpendicular pe plan C- forĠa de compresiune din efectul de arc

Zidăria solicitată normal pe plan se comportă elastic până la fisurare. După fisurare, rezistenĠa la încovoiere este realizată prin secĠiunea redusă, analog betonului simplu (se poate admite Wpl # 1.75 We) iar apoi scade relativ rapid dacă nu se dezvoltă efectul de arc. ExistenĠa mecanismului de rezistenĠă prin efectul de arc depinde de îndeplinirea mai multor condiĠii dintre care menĠionăm în primul rând existenĠa contactului direct între panou úi cadru. De asemenea, dezvoltarea efectului de arc este limitată de condiĠia de stabilitate a peretelui sub efectul forĠei de compresiune (din acest motiv, în unele lucrări, se consideră că efectul poate fi luat în considerare numai pentru pereĠi al căror coeficient de zvelteĠe este d25) úi de un anumit nivel de rigiditate al elementelor cadrului (grinzi úi stâlpi). Deoarece formarea efectului de arc prezintă un nivel ridicat de incertitudine în ceea ce priveúte realizarea contactului dintre panou úi cadru, în CR6-2006 se consideră că rezistenĠa pereĠilor la acĠiunea încărcărilor perpendiculare pe plan este asigurată numai de rezistenĠa la întindere din încovoiere a zidăriei. În aceste condiĠii, rezistenĠa de proiectare a pereĠilor structurali sub efectul încărcării seismice perpendiculare pe plan se determină conform art. 6.6.6. luând în considerare suprapunerea efectelor din încărcările verticale cu acĠiunea seismică normală pe plan calculată conform Cap.10 din Codul P100/1-2006. În unele cazuri, rezistenĠa de proiectare a panourilor pline poate fi exprimată prin valoarea forĠei normale pe plan pe care o poate prelua peretele respectiv. Pentru verificarea cerinĠei de siguranĠă această valoare urmează să se compare cu valoarea forĠei de proiectare calculată conform Cap.10. În cazul panourilor cu goluri la care Agol > 0.2 Apanou forĠa determinată ca mai sus se poate reduce, pentru un panou, cu un coeficient subunitar care înmulĠeúte forĠa determinată pentru întreg panoul: ¸¸ ¹ · ¨¨ © § 

A K panou gol gol A A

.1 ) ( (C.33) Dacă Agol d 0.2 Apanou existenĠa golului poate fi neglijată.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

6.8.1. Verificarea cerinĠei de rezistenĠă

6.8.1.2.Verificarea cerinĠei de rezistenĠă pentru solicitările perpendiculare pe planul peretelui

C.6.8.1.2.(2)

Pentru determinarea încărcării seismice perpendiculară pe plan exemplul nr.13 se bazează pe prevederile Cap.10 din Codul P100-1/2006.

C.6.8.2. (1) Verificarea cerinĠei de rigiditate, prin limitarea driftului, trebuie să aibă în vedere úi starea limită în raport cu care se face verificare. Pentru fiecare categorie de stare limită driftul admisibil este asociat unei anumite configuraĠii a degradărilor exprimată prin distribuĠia fisurilor úi mărimea reziduală a acestora. În acest sens lucrarea [Alcocer,S.M.,Arias,J.G., Flores,L.E. Some developments on performance-based seismic design of masonry structures Institute of Engineering, UNAM, Mexico, 2006] furnizează următoarele repere provenite din practica din Mexic: x Starea limită de serviciu este considerată atinsă pentru driftul de 0.15% úi este caracterizată prin declanúarea procesului de formare a fisurilor înclinate (este atinsă rezistenĠa de fisurare); deschiderea fisurilor remanente este apreciată la 0.1 mm; x Limita avariilor reparabile este considerată atinsă pentru driftul de 0.25% úi este caracterizată prin dezvoltarea fisurilor înclinate pe toată suprafaĠa peretelui, însoĠită de fisuri foarte subĠiri (fir de păr) în elementele verticale de confinare úi de declanúarea procesului de zdrobire a zidăriei comprimate; deschiderea fisurilor remanente este apreciată la 2.0 mm; x Starea limită ultimă este considerată atinsă pentru driftul de 0.40% úi corespunde limitei de rezistenĠă a peretelui când fisurile din zidărie pătrund úi în capetele stâlpiúorilor de beton armat; se produce curgerea armăturilor din stâlpiúori datorită forfecării precum úi declanúarea zdobirii betonului din stâlpiúorii comprimaĠi; deschiderea fisurilor remanente este apreciată la 5 mm. Tot în lucrarea [Alcocer,S.M.,Arias,J.G., Flores,L.E. Some developmentson performance-based seismic design of masonry structures Institute of Engineering, UNAM, Mexico, 2006] sunt propuse următoarele valori ale driftului maxim admisibil în funcĠie de tipul zidăriei: x Zidărie nearmată/neconfinată ĺ Jlim = 0.0015; x Zidărie armată ĺ Jlim = 0.0020; x Zidărie confinată cu elemente pline sau cu goluri úi cu armături în rosturile orizontale ĺJlim = 0.0025; x Panouri de umplutură la structuri din cadre ĺ Jlim = 0.0060.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

CAPITOLUL 7. PREVEDERI CONSTRUCTIVE PENTRU CLĂDIRI DIN ZIDĂRIE

7.1.2.2.2. Prevederi referitoare la centuri C.7.1.2.2 Prevederea centurilor din beton armat la nivelul planúeelor are ca scop asigurarea unei legături eficiente între elementele structurale verticale (pereĠii structurali de pe direcĠiile principale ale clădirii) úi între pereĠi úi planúee. C.7.1.2.2.(2) & (3) Prevederile au ca scop asigurarea funcĠionării efective a sistemului de centuri din zidărie în vederea menĠinerii integrităĠii pereĠilor din zidărie sub efectul simultan al încărcărilor seismice în planul pereĠilor úi perpendicular pe acest plan. În particular, prin continuitatea centurii din traveea casei scării se asigură preluarea forĠei de întindere din diafragma orizontală în acestă secĠiune. În lipsa centurii braĠul de pârghie al eforturilor din planúeu este mult redus (uneori la ½ din valoarea totală) ceea ce conduce, în special în cazul structurilor cu pereĠi rari, la necesitatea unor armări puternice la limita interioară a casei scării. C.7.1.2.2 (4) În cazul zidurilor de faĠadă centura poate fi retrasă de la faĠa exterioară pentru aplicarea izolaĠiei termice sau a unui finisaj special care să marcheze nivelurile clădirii. În orice caz retragerea nu poate fi mai mare de 1/3 din lăĠimea peretelui. Pentru grosimile curente ale pereĠilor, valorile maxime ale retragerii acceptate sunt: x 7.5 cm pentru perete cu grosimea t = 25 cm x 10.0 cm pentru perete cu grosimea t = 30 cm x 12.5 cm pentru perete cu grosimea t = 37.5 cm Alte reglementări au prevederi mai severe úi limitează retragerea la cel mult 6.0 cm indiferent de lăĠimea peretelui (Italia). C.7.1.2.2.1.(1) & (2) Standardul SR EN 1998-1 stabileúte pentru toate elementele de confinare procentul minim de armare longitudinală de 1% úi condiĠia ca aria armăturii longitudinale să fie t 300 mm2. Prevederea din CR6-2006, referitoare la procentul minim de armare în stâlpiúori t 0.8% a fost adoptată, cu caracter tranzitoriu, în acest capitol, până la asimilarea EN 1998-1 ca normă naĠională, când valoarea de 1% va deveni obligatorie deoarece nu este permisă modificarea acestei prevederi prin Anexă naĠională. Oricum, pentru dimensiunea minimă a stâlpiúorilor (25x25), cu procentul minim de 0.8%, rezultă Aa = 5.0 cm2. Deoarece 4)12 = 4.52 cm2 4)14 = 6.16 cm2 care corespunde practic procentului minim de 1%. Pentru dimensiuni mai mari ale stâlpiúorilor, procentul minim din EN1998-1 conduce la sporuri de armătură importante în raport cu practica curentă (acest aspect este important în special pentru stâlpiúorii ale căror dimensiuni rezultă din condiĠii constructive - de exemplu, din necesitatea de modulare conform CR6-2006, 5.2.5 (8)). Prevederile referitoare la armarea transversală a stâlpiúorilor date în CR6-2006, 7.1.2.2.1.(2) corespund cerinĠelor din EN1998-1 úi practicii curente din România.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Prevederile referitoare la bordarea golurilor cu stâlpiúori úi la sporirea constructivă a dimensiunilor stâlpiúorilor (úi, implicit, a cantităĠii de armătură din aceútia) conduc la creúterea semnificativă a momentului capabil al pereĠilor úi, în consecinĠă, la creúterea forĠei tăietoare asociată acestui moment. Din acest motiv, de cele mai multe ori, pentru ca zidăria să poată prelua forĠa tăietoare care rezultă este necesar să se prevadă în proiecte elemente pentru zidărie úi/sau mortare cu rezistenĠe mai mari decât cele minime cerute de CR6-2006 úi/sau armarea zidăriei în rosturile orizontale. C.7.1.2.2.4. Introducerea armăturilor în rosturile orizontale ale zidăriei contribuie la sporirea rezistenĠei peretelui la forĠa tăietoare úi a ductilităĠii peretelui. Aúa cum rezultă din tabelul 8.4., factorul de comportare q pentru zidăria confinată úi armată în rosturile orizontale este mai mare cu 20% decât cel pentru zidăria fără armături în rosturile orizontale. În condiĠiile producerii fisurilor înclinate, barele de oĠel intersectate de fisuri se opun depărtării celor două feĠe ale fisurii úi capătă deformaĠii longitudinale. Eforturile care se dezvoltă în armături cresc pe măsura creúterii deformaĠiilor, dar numai atât timp cât acestea rămân în domeniul elastic (pentru oĠelurile fără consolidare - de tip OB37 úi PC52). ForĠa corespunzătoare reprezintă o parte din capacitatea totală de rezistenĠă a peretelui. Numeroase încercări efectuate, atât pe elemente pline cât úi pe elemente cu perforaĠii dispuse vertical, au arătat că, pentru pereĠii solicitaĠi la forĠă tăietoare în planul lor, prezenĠa armăturilor reduce procesul de degradare a rezistenĠei după atingerea valorii maxime úi în acelaúi timp reduce úi uniformizează fisurarea peretelui. Aceste efecte depind de cantitatea de armătură dispusă în rosturi úi de condiĠiile de ancorare la capetele barelor. Unele încercări au arătat eficienĠa armăturilor din rosturile orizontale chiar pentru procente mici (# 0.05%), concretizată prin creúterea raportului dintre forĠa tăietoare maximă úi forĠa tăietoare corespunzătoare fisurării. Pentru a se reduce riscul de rupere a zidăriei din efortul principal de compresiune (rezultat din suprapunerea efortului normal din compresiunea axială cu cel tangenĠial din forĠa tăietoare) cantitatea de armătură longitudinală din rosturi trebuie limitată. Astfel, în cazul zidăriilor cu elemente cu perforaĠii verticale, în [Alcocer,S.M. and Zepeda, J.A. Behavior of multi-perforated clay brick walls under earthquake-type loading. Proc. of the 8th North American Masonry Conference, Austin, Texas, 1998] se recomandă ca procentul maxim al armăturilor orizontale să fie limitat în funcĠie de rezistenĠa la compresiune a zidăriei (fk) úi de rezistenĠa oĠelului (fy) la valoarea y k max , h f f

.0 p d (C.34) În cazul zidăriilor confinate, efectul armăturii din rosturi este îmbunătăĠit dacă barele sunt ancorate în stâlpiúorii de margine. EficienĠa armăturii din rosturile orizontale depinde în mare măsură de calitatea zidăriei, în special de calitatea mortarului, deoarece, în timpul solicitării seismice alternante, aderenĠa între armătură úi mortar se poate deteriora. În această situaĠie eforturile în oĠel rămân limitate, fără a se atinge curgerea, úi, în consecinĠă, nu se mai produce, pe această cale, disiparea energiei seismice. C.7.1.2.2.4 (1) Armăturile prevăzute la (1) elimină, de regulă, avarierea pereĠilor de faĠadă pe schema din figura C.77a, dar nu pot preveni ruperea pe schema (b) mai ales dacă în zona respectivă (dincolo de secĠiunea unde au fost oprite barele) în perete există úliĠuri verticale. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C.7.1.2.4.(6) Prevederea Ġine seama de faptul că, datorită modului de fabricare a oĠelului (prin ecruisare), capacitatea de deformare post elastică a STNB este mult mai mică decât cea a oĠelurilor de tip OB úi PC (a se vedea STAS 10107/0-90). Din acest motiv utilizarea plaselor nu este permisă la primul nivel unde, sub efectul acĠiunii seismice corespunzătoare acceleraĠiei de proiectare, este dirijată, prin concepĠie, dezvoltarea deformaĠiilor postelastice. Pentru celelalte niveluri, dimensionarea barelor din plasă trebuie să se facă astfel încât oĠelul să rămână în domeniul elastic de comportare pentru forĠa tăietoare asociată momentului capabil al peretelui calculat cu suprarezistenĠa armăturilor dacă la extremităĠile peretelui există stâlpiúori armaĠi vertical cu oĠel OB/PC. C.7.1.3 (2) În cazul planúeelor din lemn, realizate în condiĠiile prevăzute de Codul P100-1/2006, art.8.5.2.2.(4) sunt necesare úi măsuri speciale pentru realizarea legăturilor între grinzi úi centurile din beton armat. Cea mai simplă metoda de legare constă în înglobarea grinzilor în centură pe o lungime suficient de mare pentru a asigura ancorarea în beton. Se consideră că lungimea minimă de înglobare trebuie să fie de cel puĠin 12÷15 cm sau cel puĠin jumătate din lăĠimea centurii. Legătura poate fi îmbunătăĠită cu piese metalice fixate de grinda de lemn úi înglobate în beton.

7.2. Prevederi constructive privind infrastructura C.7.2. Prevederile din acest articol au ca scop dimensionarea elementelor infrastructurii astfel încât să se evite producerea deformaĠiilor inelastice în elementele acestui subansamblu structural sau în terenul de fundare.

C.7.3.1.(2) PereĠii aúezaĠi pe planúee în consolă care nu sunt mărginiĠi de stâlpiúori úi centuri îúi pierd stabilitatea datorită miúcării complexe la care sunt supuúi (acceleraĠii seismice pe două direcĠii orizontale úi oscilaĠia verticală a planúeului în consolă).

Figura C.80 Avarierea pereĠilor de faĠadă neînrămaĠi, aúezati pe console În absenĠa măsurilor prevăzute în acest aliniat, zidăria parapeĠilor constituie reazem lateral intermediar pentru stâlpi úi conduce la scurtarea (secĠiunea de "încastrare se deplasează la nivelul superior al parapetului) úi la ruperea acestora.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Figura C.81 Ruperea stâlpilor de cadru datorită scurtării provocată de parapetul de zidărie

C.7.3.3.(6) Din analiza efectuată după cutremurul din 1940 de către A.A.Beleú - Cutremurul úi ConstrucĠiile - Bucuresti 1941, cităm, cât mai aproape de exprimarea originară a autorului, remarcile privind comportarea seismică a coúurilor úi explicaĠiile, de cele mai multe ori evidente, ale situaĠiilor constatate : Coúurile au suferit deasemeni foarte mult. În special coúurile înalte, úi cele cu căciulă s-au prăbuúit distrugând alocuri învelitorile úi chiar planúeele. Distrugerea coúurilor chiar la cutremure de mai mică intensitate (de gradul VI, de exemplu) se explică úi prin faptul că zidăria acestor coúuri sub acĠiunea fumului, a variaĠiilor de temperatură , a ploii, a îngheĠului úi dezgheĠului este în bună parte alterată. Chiar la coúuri joase care s-au prăbuúit, în majoritatea cazurilor, zidăria se găsea complet dezagregată pe învelitoare.

C.7.3.3.(8) Prevederea are în vedere evitarea/limitarea riscului prăbuúirii calcanelor/frontoanelor înalte care nu au structură proprie sau nu sunt ancorate de elementele structurale. Prin cădere aceste elemente pot produce accidente în exteriorul clădirii sau pot avaria clădirile adiacente care au înălĠime mai mică.

Fig.C.82. Căderea calcanului a avariat clădirea vecină Bucureúti, 1977,

C.7.3.3.(9) Calculul stâlpiúorilor se face pentru forĠele seismice de proiectare determinate conform Codului P100-1/2006, cap.10. În cazul în care elementele de beton ale calcanului (stâlpiúori MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

úi/sau centuri) sunt legate úi de úarpanta clădirii aceasta va fi verificată pentru forĠele de reacĠiune care se dezvoltă în punctele de prindere.

C.7.3.3.(10) Pentru realizarea corniúelor úi brâurilor prin zidire se recomandă ca avansarea în consolă la fiecare asiză să nu depăúească 1/3 din lăĠimea elementului sau 1/2 din înălĠimea acestuia. În cazul în care corniúa se execută peste nivelul ultimului planúeu (constituie atic al terasei) la partea superioară se va prevedea o centură de beton armat continuă pe toată lungimea corniúei. În funcĠie de valoarea eforturilor datorate acĠiunii seismice perpendiculare pe planul corniúei în zidărie se vor prevedea stâlpiúori de beton armat în continuarea celor de la nivelul inferior.

Figura C.83 Zidirea corniúelor úi brâurilor

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

CAPITOLUL 8. EXECUTIA CONSTRUCğIILOR DIN ZIDARIE

8.1. Generalităti

C 8.1.1.(1) - Realizarea zidăriei trebuie să Ġină seama de reglementările impuse de standardul SR EN 1996-2:2006 “Proiectarea structurilor din zidărie. Partea 2: Proiectare, alegere materiale si execuĠie zidărie”.

C 8.1.1.(2) - Pentru zidării realizate cu rosturi subĠiri sau realizate cu elemente pentru zidărie speciale din categoria I (ex. H, care au înglobate materiale de izolare fonică, etc.) punerea în operă se va face pe baza altor prevederi (documentatiei tehnice puse la dispozitie de producator) sau pe baza unui aviz tehnic pentru procedeul de realizare.

C 8.1.1.(3) - Instructiunile tehnice sau avizele tehnice trebuie să facă parte integrantă din proiect (asimilate si agreate de către proiectant) úi cunoscute în totalitatea lor de către executant. Executantul trebuie să facă dovada capabilitătii de aplicare a procedeului respectiv.

8.2. Materiale

8.2.1. Acceptare, manipulare si depozitarea materialelor

C 8.2.1.(1) - Materialele utilizate pentru realizarea zidăriei trebuie să satisfacă cerintele standardelor SR EN 771-1…..6 fiind obligatoriu să poarte marcajul CE. Pentru utilizarea altor materiale de zidărie (fără marcaj CE) se vor aplica prevederile Hotararii de Guvern nr. 622/2004 referitoare la “ Stabilirea condiĠiilor de introducere pe piată a produselor pentru construcĠii”.

C 8.2.1.(2) - Pentru produsele care nu sunt conforme cu standardul SR EN 771, sau pentru produse recuperate, caracteristicile materialelor, metodele de verificare precum úi cerinĠele de eúantionare se stabilesc prin specificaĠiile din proiect.

C 8.2.1.(3) - Materialele pentru zidărie trebuie să fie capabile de a rezisĠa la acĠiunile la care este probabil să fie expuse, inclusiv la acĠiunea mediului inconjurator.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C 8.2.1 (4) - La acceptarea materialelor pentru zidărie se va Ġine seama de asigurarea exigentelor de durabilitate pentru conditiile de expunere ale zidăriei terminate. Incadrarea în clasa de expunere se va face conform SR EN 1996-2:2006 pct.2.1.2.1.

8.2.3.Prepararea materialelor

C 8.2.3 (1) - Pentru asigurarea durabilitaĠii zidăriei, mortarele utilizate trebuie să satisfacă cerintele claselor de expunere specificate in standardele SR EN 998-2 si SR EN 1996-2

anexa B.

C 8.2.3 (2) – Folosirea mortarelor pentru rosturi subĠiri sau a mortarelor usoare (termorezistente) se va face pe baza unui aviz tehnic. Problema utilizarii acestor mortare nu este reglementată în prezent în Romania, fiind necesare studii care sa puna în evidentă comportarea zidăriilor la actiuni dinamice, caracteristici de rezistentă precum úi aspectele tehnologice legate de utilizarea acestora (preparare, timp de priză, punerea în opera, condiĠii de intarire etc.). Utilizarea acestor mortare implică dificultăĠi practice de punere în operă ce constau în: utilizarea blocurilor de zidărie cu fete plane cu abateri dimensionale stricte (in general blocuri cu fete rectificate) fiind parte a unui procedeu; - o executie ingrijită a elementelor structurale cu care conlucrează stalpi, grinzi, buiandrugi, plansee; - rezolvarea modului de asigurare a ancorării zidăriei (imposibilitatea de a se asigura pozarea armăturilor in rosturi orizontale úi a acoperirii cu mortar a acestora). Este necesară utilizarea de armături speciale ( a se vedea comentariul C 3.4.1 (1) fig. C.28 . - dificultate la punerea în operă în cazul utilizării mortarelor pe bază de polimeri; C.8.2.3.(3) Specificatiile de la acest pct. sunt conforme cu standardul SR EN 1996-2:2006.

8.2.3.1.Prepararea mortarelor úi betoanelor la úantier. GeneralităĠi

8.2.3.2. Utilizarea mortarelor predozate

C 8.2.3.2 (1) - Mortarele predozate trebuie utilizate înainte de expirarea duratei de utilizare stabilită de producator.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

C 8.2.3.2 (2) - Se recomanda, ca atunci cand sunt suspiciuni referitoare la modul de păstrare pană la momentul preparării, să se preleveze eúantioane din lot úi să se efectueze incercările referitoare la rezistentele mortarului proaspăt úi întărit în conformitate cu standardele SR EN 1015. Utilizarea acestor mortare se va face numai după confirmarea calitatii lor. Se interzice utilizarea mortarelor predozate depozitate în conditii improprii.

8.2.2. Armături C.8.2.2 - Armăturile utilizate sub formă de ancore (la zidăriile multistrat ale fatadelor ventilate) trebuie să asigure durabilitatea în timp. Fiind amplasate în zone în care nu se poate face un control al acestora, se recomandă utilizarea ancorelor executate din otel inox. Durabilitatea acestor ancore trebuie să fie egală cu durabilitatea zidariei.

8.3. Executarea zidăriilor

8.3.1.GeneralităĠi

C 8.3.1.(1) – Pentru elementele de zidărie, cu pereti subĠiri din grupa 2 S, taierea la santier a unor elemente de completare se va face cu dispozitive speciale de tip disc diamantat sau cuter tip aligator cu dinĠi diamantaĠi.

Se interzice utilizarea metodei traditionale de spargere cu ciocanul.

C 8.3.1 (2) – Elementele cu pereĠi subĠiri din grupa 2 S se vor poza prin utilizarea ciocanului din cauciuc pentru a se evita spargerea elementului. In cazul utilizării metodei clasice cu ciocanul metalic exista riscul de spargere a elementului de zidarie (microfisurare sau spargere locala).

C 8.3.1 (3) – Se interzice utilizarea elementelor cu pereĠi subĠiri de tip 2 S ce prezinta fisuri sau stirbituri semnificative.

C 8.3.1 (4) - Betoanele utilizate la realizarea elementelor de confinare verticale (stalpisori) trebuie să aiba lucrabilitatea si dozajul corespunzator astfel încat la turnare să nu se producă segregări sau caverne.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

8.3.2. Rosturi

8.3.2.1.GeneralităĠi

C 8.3.2.1 (1) – Pentru elemente de zidărie de forme speciale de tip “cu lacaú de mortar” mortarul utilizat la umplerea lăcaúelor trebuie să aibă consistenta necesară pentru umplerea integrală a acestora.

C 8.3.2.1 (2) – Pentru blocurile ceramice cu goluri verticale stratul de mortar aplicat trebuie să aibă grosimea necesară astfel încat sa se asigure intrarea mortarului in goluri nu mai mult de 15 mm.

8.3.2.5. Montarea armăturilor

C 8.3.2.5 (1) – Armăturile sub formă de ancore la elementele de tip multistrat precum úi armăturile de ancoraj in rosturi orizontale se vor poza pe masura executiei zidăriei, concomitent in ambele elemente.

C 8.3.2.5.(2) – La elementele de confinare ale zidăriei, pozarea armăturilor precum úi a elementelor de zidărie se va face astfel încat să se asigure stratul de acoperire cu beton corespunzator zonei de expunere.

8.4. ProtecĠia zidăriei nou executate

8.4.3. ProtecĠia împotriva îngheĠului

C 8.4.3.(1) - Nu se vor folosi la realizarea zidăriilor elemente de zidărie sau componente (agregate) ce contin cristale de gheată sau incluziuni de apă inghetată.

C 8.4.3.(2) – Nu se vor folosi săruri sau substante impotriva înghetului dacă acestea nu sunt specificate în proiect.

C 8.4.3 (3) - Pentru elementele de zidărie cu absorbtie ridicată de apă si sensibilitate la fenomene de gelinitate (elemente cu pereti subtiri) se recomandă utilizarea acestora, după expunerea la procese de ingheĠ-dezgheĠ, numai după verificarea caracteristicilor mecanice.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

8.4.4. Incărcarea zidăriei

C 8.4.4 (1) – Elemente auxiliare utilizate la execuĠia zidăriei (schele, esafodaje, etc) nu se vor sprijini de zidăria nou executată pană la atingerea unei rezistente corespunzatoare preluării acestor solicitări. 8.4.5. Abateri limită C 8.4.5 (1) – Se admit valori mai mari fată de cele prezentate in tab.9.1 numai în cazurile in care pentru calcul structural depasirea este admisă. Acest lucru se va mentiona explicit în specificaĠiile de proiectare. C 8.4.5 (2) – In cazul in care se folosesc blocuri pentru zidărie cu rosturi subĠiri abaterile limită se vor preciza în avizele tehnice sau în documentaĠia de proiectare.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

A-1

Anexa A la Anexa I informativă - Comentarii referitoare la prevederile reglementării tehnice „Cod de proiectare pentru structuri din zidărie”, indicativ CR 6-2006

STANDARDE EUROPENE ARMONIZATE ADOPTATE ÎN ROMÂNIA (SR EN)

SpecificaĠii ale elementelor pentru zidărie SR EN 771-1:2003; SR EN 771-1:2003/A1:2005 SpecificaĠii ale elementelor pentru zidărie. Partea 1: Elemente pentru zidărie de argilă arsă SR EN 771-2:2003; SR EN 771-2:2003/A1:2005 SpecificaĠii ale elementelor pentru zidărie. Partea 2: Elemente pentru zidărie de silico-calcare SR EN 771-3:2004; SR EN 771-3:2004/A1:2005 SpecificaĠii ale elementelor pentru zidărie. Partea 3: Elemente pentru zidărie de beton cu agregate (agregate grele úi uúoare) SR EN 771-4:2004; SR EN 771-4:2004/A1:2005 SpecificaĠii ale elementelor pentru zidărie. Partea 4: Elemente pentru zidărie de beton celular autoclavizat SR EN 771-5:2004; SR EN 771-5:2004/A1:2005 SpecificaĠii ale elementelor pentru zidărie. Partea 5: Elemente pentru zidărie de piatră artificială SR EN 771-6:2006 SpecificaĠii ale elementelor pentru zidărie. Partea 6: Elemente pentru zidărie de piatră naturală SR EN 1469:2005 Produse din piatră naturală. Plăci pentru pereĠi. CondiĠii

SR EN 14618:2006 Piatră aglomerată. Terminologie úi clasificare

Metode de încercare a elementelor pentru zidărie SR EN 772-1:2001 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 1: Determinarea rezistenĠei la compresiune SR EN 772-2:2000; SR EN 772-2:2000/A1:2006 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 2: Determinarea procentuală a ariei golurilor din elementele pentru zidărie (prin amprentă pe hârtie) SR EN 772-3:2000

Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 3: Determinarea prin cântărire hidrostatică a volumului net úi a procentului de goluri al elementelor pentru zidărie din argilă arsă SR EN 772-5:2002

Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 5: Determinarea conĠinutului de săruri solubile active al elementelor pentru zidărie din argilă arsă SR EN 772-6:2002

Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 5: Determinarea rezistenĠei la tracĠiune prin încovoiere a elementelor pentru zidărie de beton cu agregate SR EN 772-7:2000

Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 7: Determinarea absorbĠiei de apă prin fierbere pentru ruperea capilarităĠii elementelor pentru zidărie din argilă arsă SR EN 772-9:2000; SR EN 772-9:2000/A1:2006 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 9: Determinarea volumului úi procentului de goluri úi a volumului net absolut al elementelor de silico-calcar úi de argilă arsă pentru zidărie, prin umplere cu nisip

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

A-2

SR EN 772-10:2001 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 10 : Determinarea conĠinutului de umiditate a elementelor pentru zidărie de silico-calcar úi de beton celular autoclavizat. SR EN 772-11:2003; SR EN 772-11:2003/A1:2004

Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 11: Determinarea absorbĠiei de apă datorită acĠiunii capilare a elementelor pentru zidărie de beton cu agregate, piatră artificială úi naturală úi viteza iniĠială de absorbĠie a apei a elementelor pentru zidărie din argilă. SR EN 772-13:2001 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 13: Determinarea densităĠii aparente úi absolute în stare uscată a elementelor pentru zidărie (cu excepĠia pietrei naturale). SR EN 772-14:2004 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 13: Determinarea vatiaĠiei dimensionale datorită umidităĠii a elementelor pentru zidărie de beton cu agregate úi de piatră artificială SR EN 772-15:2003 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 13: Determinarea permeabilităĠii la vapori de apă a elementelor pentru zidărie de beton celular autoclavizat (BCA) SR EN 772-16:2001; SR EN 772-16:2001/A1:2006; SR EN 772-16:2001/A2:2006 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 16: Determinare dimensiuni SR EN 772-19:2003 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 19: Determinarea dilatării la umiditate a elementelor ceramice cu goluri orizontale mari pentru zidărie de argilă SR EN 772-20:2003; SR EN 772-20:2003/A1:2006 Metode de încercare a elementelor pentru zidărie. Partea 20: Determinarea planităĠii elementelor pentru zidărie SR EN 12372:2007 Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea rezistenĠei la flexiune sub sarcina concentrată SR EN 14147:2004 Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea rezistenĠei la îmbătrânire prin acĠiunea ceĠii saline SR EN 14157:2006 Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea rezistenĠei la abraziune SR EN 14580:2005 Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea modulului de elasticitate static SR EN 14581:2006 Metode de încercare a pietrei naturale. Determinarea coeficientului de dilatare termică liniară SR EN 14617-1:2006 Piatră aglomerată. Metode de încercare. Partea 1: Determinarea densităĠii aparente úi absorbĠiei de apă SR EN 14617-2:2008 Piatră aglomerată. Metode de încercare. Partea 1: Determinarea rezistenĠei la flexiune (tracĠiune) SR EN 14617-4:2006 Piatră aglomerată. Metode de încercare. Partea 4: Determinarea rezistenĠei la abraziune SR EN 14617-5:2006 Piatră aglomerată. Metode de încercare. Partea 5: Determinarea rezistenĠei la îngheĠ úi dezgheĠ SR EN 14617-6:2006 Piatră aglomerată. Metode de încercare. Partea 6: Determinarea rezistenĠei la úoc termic SR EN 14617-8:2008 Piatră aglomerată. Metode de încercare. Partea 6: Determinarea rezistenĠei la fixare (gaura de agrafare) SR EN 14617-9:2006 Piatra aglomerată. Metode de încercare. Partea 9: Determinarea rezistenĠei la impact SR EN 14617-10:2006 Piatra aglomerată. Metode de încercare. Partea 10: Determinarea rezistenĠei chimice SR EN 14617-11:2006 Piatra aglomerată. Metode de încercare. Partea 11: Determinarea coeficientului de dilatare termică liniară MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

A-3

SR EN 14617-12:2006 Piatră aglomerată. Metode de încercare. Partea 12: Determinarea stabilităĠii dimensionale SR EN 14617-13:2006 Piatră aglomerată. Metode de încercare. Partea 13: Determinarea rezistivităĠii electrice SR EN 14617-15:2006 Piatra aglomerată. Metode de încercare. Partea 15: Determinarea rezistenĠei la compresiune SR EN 14617-16:2006 Piatra aglomerată. Metode de încercare. Partea 16: Determinarea dimensiunilor, caracteristicilor geometrice úi calităĠii suprafeĠei plăcilor modulare SR EN 679:2006 Determinarea rezistenĠei la compresiune a betonului celular autoclavizat SR EN 1354:2006 Determinarea rezistenĠei la compresiune a betonului cu agregate uúoare cu structura deschisă

Mortare úi materiale pentru mortare

SR EN 934-1:2008 Aditivi pentru beton, mortar úi pastă. Partea 1: CerinĠe comune SR EN 934-2:2009 Aditivi pentru beton, mortar úi pastă. Partea 2: Aditivi pentru beton. DefiniĠii, condiĠii, conformitate, marcare úi etichetare SR EN 934-2:2003; SR EN 934-2:2003/A1:2005 Aditivi pentru beton, mortar úi pastă. Partea 2: Aditivi pentru beton. DefiniĠii, condiĠii, conformitate, marcare úi etichetare SR EN 934-3:2004; SR EN 934-3:2004/AC:2005 Aditivi pentru beton, mortar úi pastă. Partea 3: Aditivi pentru mortar de zidărie. DefiniĠii, condiĠii, conformitate, marcare úi etichetare SR EN 934-6:2002; SR EN 934-6:2002/A1:2006 Aditivi pentru beton, mortar úi pastă. Partea 6: Eúantionare, control úi evaluare a conformităĠii SR EN 12878:2005; SR EN 12878:2005/AC:2006 PigmenĠi pentru colorarea materialelor de construcĠie pe bază de ciment úi/sau var. SpecificaĠii úi metode de încercare SR EN 998-1:2004; SR EN 998-1:2004/ AC:2006 SpecificaĠie a mortarelor pentru zidărie - Partea 1: Mortare pentru tencuire úi gletuire SR EN 998-2:2004 SpecificaĠie a mortarelor pentru zidărie - Partea 2: Mortare pentru zidărie Încercarea mortarelor úi a materialelor pentru mortare

SR EN 413-2:2005 Ciment pentru zidărie. Partea 2: Metode de încercare SR EN 480-6:2006 Aditivi pentru beton, mortar úi pastă. Metode de încercare. Partea 6: Analiza în infraroúu SR EN 1015-1:2001/A1:2007 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie - Partea 1 : Determinarea distribuĠiei granulometrice (analiza prin cernere) SR EN 1015-2:2001/A1:2007 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 2: Eúantionare globală a mortarelor úi pregătire mortare de încercat SR EN 1015-3:2001; SR EN 1015-3:2001/A1:2004; SR EN 1015-3:2001/A2:2007 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 3: Determinarea consistenĠei mortarului proaspăt (cu masa de împrăútiere)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

A-4

SR EN 1015-6:2001; SR EN 1015-6:2001/A1:2007 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie. Partea 6: Determinarea densităĠii aparente a mortarului proaspăt SR EN 1015-7:2001 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 7: Determinarea conĠinutului de aer din mortarul proaspăt SR EN 1015-9:2002; SR EN 1015-9:2002/A1:2007 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 9: Determinarea duratei de lucrabilitate úi timpului de corecĠie a mortarului proaspăt SR EN 1015-10:2002; SR EN 1015-10:2002/A1:2007 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 10: Determinarea densităĠii aparente a mortarului întărit SR EN 1015-11:2002; SR EN 1015-11:2002/A1:2007 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 11: Determinarea rezistenĠei la încovoiere a mortarului întărit SR EN 1015-17:2001; SR EN 1015-17:2001/A1:2006 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 17: Determinarea conĠinutului de clorură solubilă din mortarele proaspete SR EN 1015-18:2003 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 18: Determinarea coeficientului de absorbĠie a apei datorată acĠiunii capilare a mortarului întărit SR EN 1015-19:2003; SR EN 1015-19:2003/A1:2006 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie- Partea 19: Determinarea permeabilităĠii la vapori de apă a mortarelor pentru tencuire úi gletuire SR EN 1015-21:2004 Metode de încercare a mortarelor pentru zidărie.Partea 21: Determinarea compatibilităĠii mortarelor de exterior pentru tencuiala monostrat cu suporturile

SpecificaĠii ale componentelor auxiliare pentru zidărie

SR EN 845-1+A1:2008 SpecificaĠie a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 1: Agrafe, bride de fixare, etriere suport úi console

SR EN 845-2:2004 SpecificaĠie a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 2: Buiandrugi

SR EN 845-3+A1:2008 SpecificaĠie a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 3: Plase de oĠel pentru armarea îmbinărilor orizontale

Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie.

SR EN 846-2:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 2: Determinarea rezistenĠei la aderenĠă a armăturilor din rosturile cu mortar

SR EN 846-3:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 3: Determinarea rezistenĠei la forfecarea sudurilor în armătura confecĠionată

SR EN 846-4:2002; SR EN 846-4:2002/A1:2005 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 4: Determinarea rezistenĠei úi caracteristicilor deformării sub sarcină a bridelor de fixare

SR EN 846-5:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 5: Determinarea rezistenĠei la tracĠiune úi compresiune úi caracteristicile deformării legăturilor peretelui (încercare între două elemente)

SR EN 846-6:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 6: Determinarea rezistenĠei la tracĠiune úi compresiune úi caracteristicile deformării legăturilor peretelui montate la suprafaĠă (încercare pe faĠa elementului) MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

A-5

SR EN 846-7:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 7: Determinarea rezistenĠei la forfecare úi caracteristicile deformării legăturilor la forfecare úi legăturilor la alunecare (încercare pe două elemente pentru legăturile din rost)

SR EN 846-8:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 8: Determinarea rezistenĠei úi caracteristicile deformării etrierilor suport

SR EN 846-9:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 9: Determinarea rezistenĠei la încovoiere úi rezistenĠei la forfecare a buiandrugilor

SR EN 846-10:2003 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 10: Determinarea rezistenĠei úi caracteristicile deformării sub sarcină a consolelor

SR EN 846-11:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 11: Determinarea dimensiunilor úi curburii buiandrugilor

SR EN 846-13:2002 Metode de încercare a componentelor auxiliare pentru zidărie. Partea 13: Determinarea rezistenĠei la úoc mecanic, abraziune úi coroziune a acoperirilor organice

Metode de încercare a zidăriei

SR EN 1052-1:2001 Metode de încercare a zidăriei. Partea 1: Determinarea rezistenĠei la compresiune

SR EN 1052-2:2001 Metode de încercare a zidăriei. Partea 2: Determinarea rezistenĠei la încovoiere

SR EN 1052-3:2003; SR EN 1052-3:2003/A1:2007 Metode de încercare a zidariei. Partea 3: Determinarea rezistenĠei iniĠiale la forfecare

SR EN 1052-4:2001 Metode de încercare a zidăriei. Partea 4: Determinarea rezistenĠei la forfecare Ġinând seama de umiditatea inclusă

SR EN 1052-5:2005 Metode de încercare pentru zidărie. Partea 5: Determinarea rezistenĠei la rupere a îmbinării prin metoda momentului de încovoiere aplicat în capătul peretelui

Notă Conform precizărilor ASRO: 1o. Este important ca utilizatorii standardelor române (SR EN) să se asigure că sunt în posesia ultimei ediĠii úi a tuturor modificărilor. 2o. InformaĠiile referitoare la standardele române sunt publicate în Catalogul Standardelor Române úi în Buletinul Standardizării.

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Anexa nr. 2 la Ordinul M.D.R.T. nr. 1.372/2010 (A1EXA II - informativă la Reglementarea tehnică „Cod de proiectare pentru structuri din zidărie”, indicativ CR 6-2006)

EXEMPLE DE CALCUL Lista exemplelor EXEMPLUL NR.1 Calculul încărcărilor gravitaĠionale, permanente úi de exploatare, pe pereĠii structurali ĺ Art. 6.2.2.1 EXEMPLUL NR.2. Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune axială NRd pentru un perete de zidărie nearmată ĺ Art. 6.6.2. EXEMPLUL Nr.3. Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune excentrică - momentul încovoietor capabil (MRd) asociat unei forĠe axiale date (NEd) - pentru un perete din zidărie nearmată cu secĠiune I cu tălpi inegale ĺ Art. 6.6.3.2. EXEMPLUL NR. 4 Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune excentrică - momentul încovoietor capabil (MRd) asociat unei forĠe axiale date (NEd) - pentru un perete din zidărie nearmată cu secĠiune dreptunghiulară ĺ Art.6.6.3.2. EXEMPLUL NR.5 Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune excentrică - momentul încovoietor capabil (MRd) asociat unei forĠe axiale date (NEd) - pentru un perete din zidărie confinată cu secĠiune dreptunghiulară ĺ Art.6.6.3.3. EXEMPLUL NR.6. Calculul rezistenĠei de proiectare maxime la compresiune excentrică pentru un perete din zidărie confinată cu secĠiune dreptunghiulară ĺ Art.6.6.3.3. EXEMPLUL NR.7. Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune excentrică - momentul încovoietor capabil (MRd) asociat unei forĠe axiale date (NEd) - pentru un perete din zidărie cu inimă armată (ZIA) cu secĠiune dreptunghiulară ĺ Art.6.6.3.4. EXEMPLUL NR.8. Calculul rezistenĠei de proiectare la forĠă tăietoare (VRd) pentru un perete din zidărie nearmată cu secĠiune dreptunghiulară ĺ Art.6.6.4.2. EXEMPLUL NR.9 Calculul rezistenĠei de proiectare la forĠă tăietoare pentru un perete din zidărie confinată cu secĠiune dreptunghiulară ĺ Art.6.6.4.3 EXEMPLUL NR.10 Calculul rezistenĠei de proiectare la forĠă tăietoare pentru un perete din zidărie confinată úi armată în rosturile orizontale cu secĠiune dreptunghiulară ĺ Art.6.6.4.4. EXEMPLUL NR.11 Calculul rezistenĠei de proiectare a unui panou de zidărie de umplutură într-un cadru de beton armat ĺ Art.6.6.5. EXEMPLUL Nr.12 Determinarea coeficientului de reducere a lăĠimii diagonalei la panourile de zidărie de umplutură ĺ Art.6.6.5. EXEMPLUL NR.13 Calculul rezistenĠei de proiectare a unui perete despărĠitor din zidărie de cărămidă pentru acĠiunea seismică perpendiculară pe plan ĺ Art. 6.6.6. MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

EXEMPLUL NR.1

Calculul încărcărilor gravitaĠionale, permanente úi de exploatare, pe pereĠii structurali ĺ Art. 6.2.2.1

1.Date generale 1.1. Aria construită pe nivel x 10.30 x 10.30 = 106.09 m2 § 106,0 m2 1.2. Aria utilă (aria planúeului) pe nivel x 2 x (5.725+3.725) x 4.725 = 89.30 m2 1.3 ÎnălĠimea nivelului x het = 3.00 m 1.4. ÎnălĠimea totală a clădirii x P + 3E ĺ Htot = 12.0 m 1.5 Zidărie: x Elemente cu goluri verticale din argilă arsă cu 45% goluri (valoarea maximă admisă conform Anexei naĠionale la standardul SR EN 1998-1) 1.6. Tencuială pe ambele feĠe 2 cm ĺgreutate totală 2 x 0.02 x 2.0 = 0.08 t/m2 (0.8 kN/m2) perete 1.7 Greutate perete tencuit pe m2 perete

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x perete t = 25 cm ĺ gz = 0.355 t/m2 (3.55 kN/m2)ĺ Jzid = 1.42 t/m3(14.2 kN/m3) x perete t = 30 cm ĺ gz = 0.415 t/m2 (4.15 kN/m2)ĺ Jzid = 1.38 t/m3(13.8 kN/m3) 1.8. Greutate volumetrică zidărie tencuită (valoare medie) x Jzid = 1.4 tone / m3 (14 kN/m3)

2. Încărcare din planúeu x încărcare permanentă: - placa b.a. - 15 cm 0.375 t/m2 (3.75 kN/m2) - tencuiala 2 cm 0.040 t/m2 (0.40 kN/m2) - pardoseala + úapă 0.150 t/m2 (1.50 kN/m2) - pereti despărĠitori uúori 0.080 t/m2 (0.80 kN/m2) Total 0.645 t/m2 (6.45 kN/m2) x încărcare de exploatare: - locuinĠe 0.150 t/m2 (1.50 kN/m2) x încărcare totală în gruparea fundamentală - 1.35 x 0.645 + 1.50 x 0.150 = 1.095 t/m2 (10.95 kN/m2) § 1.10 t/m2 (11 kN/m2) x încărcare totală în gruparea seismică - 1.00 x 0.645 + 0.4 x 0.150 = 0.705 t/m2 (7.05 kN/m2)§ 0.70 t/m2 (7 kN/m2) x încărcări pe pereĠi provenite de la planúee (figura Ex.1.2) - încărcarea pe unitatea de lungime se calculează cu relaĠiile ĺ pe latura scurtă (l1) :

ql q

ĺ pe latura lungă (l2) : ) l l

( q q



- valorile încărcărilor pentru gruparea seismică sunt date în figura Ex.1.2 - încărcarea pe fiecare element (EZ) se calculează pentru zona aferentă (lungimile laturilor care reazemă pe elementul respectiv, inclusiv 1/2 din lăĠimea golului alăturat) ĺ pentru EZ1 : (1.00 + 0.6)x 0.83 + (2.125+1.05) x 0.97 = 4.31 tone. (43.1 kN) MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

3. Încărcări din greutatea proprie a zidăriei úi planúee Tabelul Ex.1.1 EZ Azid Volum zidărie Greutate zidărie Incărcări planúee Încărcări totale G.S G.F G.S G.F G.S G.F m2 m3 kN kN kN kN kN kN EZ1 1.03 3.54

EZ2 0.30 1.44

EZ3 1.10 4.01

EZ4 0.84 3.11

EZ5 1.34 4.61

EZ6 1.975 6.34

EZ7 1.37 4.76 6.66

EZ8 0.84 3.20

EZ9 1.18 4.09

EZ10 0.91 3.46

TOTAL 10.88 38.56

Valorile încărcării totale raportată la aria construită pe nivel: x G.F. : 170.5 / 106.0 = 1.60 t/m2 (16 kN/m2) x G.S. : 116.3 / 106.0 = 1.09 t/m2 (10.9 kN/m2)

4. ForĠe axiale totale pe pereĠi din încărcările gravitaĠionale

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Tabelul Ex.1.2. EZ Nivel 4 Nivel 3 Nivel 2 Nivel 1 G.S G.F G.S G.F G.S G.F G.S G.F kN kN kN kN kN kN kN kN EZ1

EZ2

EZ3

EZ4

EZ5

EZ6

EZ7

EZ8

EZ9

EZ10

5. Eforturi unitare de compresiune în pereĠi

Tabelul Ex.1.3. EZ Nivel 4 Nivel 3 Nivel 2 Nivel 1 G.S G.F G.S G.F G.S G.F G.F G.S kN/m2 kN/m2 kN/m2 kN/m2 kN/m2 kN/m2 kN/m2 kN/m2 EZ1

EZ2

EZ3

EZ4

EZ5

EZ6

EZ7

EZ8

EZ9

EZ10

Valorile medii ale efortului unitar de compresiune din încărcări gravitaĠionale pentru un nivel:

x G.F. ĺ

med m /t 7.

.

5.

) F. G (

V (157 kN/m2) x G.S.ĺ

med m /t 7.

.

3.

) S. G (

V (107 kN/ m2) EXEMPLUL NR.2. Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune axială NRd pentru un perete de zidărie nearmată ĺ Art. 6.6.2.

1. Date generale 1.1. Dimensiuni lw = 100 cm t = 25 cm (nivel curent) MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

t = 37.5 cm (parter) het = 300 cm 1.2 Încărcarea pe etaj x Netaj (zid) = 2.52 tone/etaj (25.2 kN/etaj)ĺ valoarea de proiectare Netaj,d(zid) = 1.35 x 2.52 = 3.4 tone/etaj (34 kN/etaj) x Netaj,d (planúeu) = 2.9 tone/etaj (29 kN/etaj) (valoarea este calculată cu coeficientul 1.35 pentru încărcările permanente úi 1.50 pentru încărcarea utilă) x Netaj,d (total) = 3.4 + 2.9 = 6.3 tone/etaj (63 kN/etaj)

2. Încărcarea totală adusă de etajele I÷III (forĠa notată N1 în figura Ex.2.1) x N1 = 3 x 6.3 = 18.9 tone (189 kN) x Excentricitatea forĠei N1 faĠă de axul peretelui de la parter

cm t t d E z P z

.6

0.

5.





3. Încărcarea adusă de planúeul peste parter (forĠa notată N2 în figura Ex.2.1) x N2 = 2.90 tone (29 kN) x Lungimea de rezemare a planúeului pe zidul parterului (distanĠa notată "a" în figura 6.4 din Cod): a = 30 cm x PoziĠia forĠei N2 în raport cu faĠa interioară a peretelui cm 0.

a

x Excentricitatea forĠei N2 faĠă de axul peretelui de la parter

cm

.8

0.

5.

a

t d P z





Figura Ex.2.1.Determinarea excentricităĠii structurale ei0

4. Excentricitatea datorată încărcării excentrice – ei0 - (formula 6.1 din Cod) Cele două forĠe au excentricităĠi de semne contrare faĠă de axul peretelui de la parter

cm

.4 9.2 9.

.8 x 9.2

.6 x 9.

N

N d

N d

N e

i

 

 

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

5. Excentricitatea accidentală ea x în funcĠie de grosimea peretelui (formula 6.2a din Cod)

cm

.1

5.

t e P z at

x în funcĠie de înălĠimea etajului (formula 6.2b din Cod)

cm

.1

h e et ah

x ea = max(eat, eah) = 1.25 cm Notă. Excentricitatea accidentală poate fi determinată direct din tabelul C 24

6. Excentricitatea datorată acĠiunii vântului. x Presiunea vântului pe faĠadă gv = 0.15 tone/m2 (1.5 kN/m2) (valoare convenĠională pentru acest exemplu ilustrativ - pentru fiecare proiect presiunea vântului se va calcula conform Codului NE-082-04 până la intrarea în vigoare a standardului SR EN 1991-1-4 úi a Anexei naĠionale la acesta). Încărcarea din vânt pe fâúia aferentă de faĠadă (a se vedea figura 6.7 din Cod) ph = (0.60 x 1.00 +0.60) x 0.15 = 0.33 t/m (3.3 kN/m) x Momentul încovoietor din acĠiunea vântului pe faĠadă (formula 6.6 din Cod)

tm

.0

0.3 x

.0

h p M M

et h hm hi

(2.5 kNm) x Excentricitatea forĠei verticale datorită momentului încovoietor produs de acĠiunea vântului (formula 6.3 din Cod) cm

.1

x 8.

x

.0

N

N M e

)i( hm )i( hm



În secĠiunea de la nivelul planúeului –eh(i) excentricitatea corespunzătoare momentului Mh(i) este plasată către faĠa interioară a peretelui de la parter (în raport cu axul acestuia) deoarece momentul Mh(i) întinde fibra exteriaoră a peretelui de faĠadă – a se vedea diagrama M din figura 6.7 din Cod. Prin urmare eh(i) are semn opus excentricităĠii ei0

7. Excentricitatea totală de calcul se calculează cu formula 6.11 din Cod în care valoarea excentricităĠii accidentale se ia în poziĠia cea mai defavorabilă Rezultă : ei = e0i – eh(i) + ea = 4.25 – 1.15 + 1.25 =4.35 cm > 0.05 tzid = 0.05 x 37.5 = 1.875 cm (condiĠia de limitare inferioară din relaĠia 6.11 este satisfăcută)

8. Coeficientul de reducere a rezistenĠei în secĠiunea de la extremitatea superioară a peretelui de la parter se calculează cu formula 6.10 din Cod

.0 5.

.4

t e

zid i i





)

9. Calculul coeficientului de reducere a rezistenĠei )m (în secĠiunea situată la 2/3 din înălĠimea peretelui): x Coeficientul U2 = 1.00 (perete exterior cu planúeu pe o singură parte) MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x Perete nerigidizat pe laturile verticale (similar elementului EZ2 din Exemplul Nr.1) x ÎnălĠimea efectivă este hef = U2 hliber = 1.00 x 280 = 280 cm x Se neglijează excentricitatea ek datorată curgerii lente (a se vedea Nota 3 la tabelul 6.1 din Cod) x Excentricitatea em se calculează cu relaĠia 6.13 din Cod (în secĠiunea centrală excentricităĠile ei0 úi ehm au acelaúi semn, iar ea se ia în situaĠia cea mai defavorabilă)

mk a hm

i m e cm

.5

.1

.1

.4

e e e

e {

 

 

x Coeficientul de reducere )m se determină, prin interpolare în tabelul 6.1 din Cod pentru valorile

.7 5.

t h

.0 5.

.5 t e zid ef zid mk #

Rezultă )m = 0.685

10. RezistenĠa de proiectare la compresiune centrică se determină cu formula 6.9 din Cod

NRd = )mAzidfd unde x aria secĠiunii transversale Azid = 1.00 x 0.375 = 0.375 m2 x efortul unitar de proiectare se ia din tabelul 4.2a din Cod pentru cărămizi pline (63 x 115 x 245 mm) cu rezistenĠa medie fmed = 10 N/mm2 zidite cu rost longitudinal cu mortar M5 considerând coeficientul parĠial de siguranĠă JM=2.2 ; în aceste condiĠii avem fd = 1.27 N/mm2 Ł 127 tone/m2 (1270 kN/m2) Rezultă rezistenĠa de proiectare a elementului la parter

NRd = 0.685 x 0.375 x 127.0 = 32.6 tone (326 kN) EXEMPLUL Nr.3. Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune excentrică - momentul încovoietor capabil (MRd) asociat unei forĠe axiale date (NEd) - pentru un perete din zidărie nearmată cu secĠiune I cu tălpi inegale ĺ Art. 6.6.3.2.

1. Date de intrare. 1.1. Geometria peretelui (figura Ex.3.1a.) x grosimea inimii ti = 30.0 cm x grosimile tălpilor t1 = t2 = 25.0 cm x inălĠimea inimii hi = 500 cm x lăĠimea tălpii superioare b21 + b22 = 300 cm x lătimea tălpii inferioare b11 + b12 = 120 cm

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

(a) (b) Figura Ex.3.1. Calculul momentului capabil pentru o forĠă axială dată 1.2. Materiale x Elemente pentru zidărie din argilă arsă pline (240 x 115 x 63 mm) cu fmed = 10 N/mm2, clasa I x Mortar M5 x RezistenĠa caracteristică la compresiune (cu rost longitudinal) fk = 2.80 N/mm2 (tabelul 4.2a) x Coeficientul parĠial de siguranĠă pentru zidărie JM = 2.2 ĺ art. 2.4.2.3.1 (1) x RezistenĠa de proiectare la compresiune fd = 2.80 / 2.2 = 1.273 N/mm2 1.3. Încărcări x ForĠa axială NSd = NEd = 80.0 tone (800 kN)

2. Caracteristicile geometrice ale secĠiunii transversale 2.1. Ariile tălpilor úi inimii úi aria totală x At1 = (b11 + b12) t1 = 120 x 25 = 3000 cm2 x At2 = (b21 + b22) t2 = 300 x 25 = 7500 cm2 x Ai = hiti = 500 x 30 = 15000 cm2 x Atot = At1 +At2 + Ai = 3000 + 7500 + 15000 = 25500 cm2 2.2. PoziĠia centrului de greutate al secĠiunii transversale peretelui cm 9.

x

x 5.0 )

x 5.0

( x

x

x 5.0 A h A 5.0 ) t5.0 h ( A t A 5.0 y tot i i

i

t

1t G

  

  

2. 3 Momentul de inerĠie al secĠiunii transversale a peretelui în raport cu axa orizontală în G

G cm

x

.

) 9.

5.

( x

x

x

) 5.

9.

( x

x

x

)

9.

( x

x

x

I

         

2.4. Modulele de rezistenĠă ale secĠiunii transversale a peretelui MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x

g G inf cm

x

.2 9.

x

.

y I W

x

G i G sup cm

x

.4 9.

x

.

y h I W





2.5. Limitele sâmburelui central al secĠiunii transversale a peretelui x cm 2.

x

.2

x

.4 A W r

tot sup inf

x cm 6.

x

.2

x

.2 A W r

tot inf sup

3. Calculul momentului capabil al peretelui pentru încărcări neseismice Ÿ art.6.6.3.2(1) 3.1. Aria zonei comprimate (formula 6.19 din Cod) x

d Sd zc cm

.

x 8.0

f 8.0 N A

3.2. Momentul comprimă talpa inferioară 3.2.1. Dimensiunile zonei comprimate (figura Ex.3.1b) x Azc = At1 +ti x hc1 Ÿ cm 8.

t A A h i 1t zc

c





3.2.2. Centrul de greutate a zonei comprimate x cm

.

x

x 5.0 ) 8.

x 5.0

( x

x 8.

y

G

 

3.2.3. DistanĠa de la centrul de greutate al peretelui până la centrul de greutate al zonei comprimate x yzc,inf = yG - yG1 = 291.9 - 54.78 = 237.12 cm 3.3. Momentul comprimă talpa superioară 3.3.1. Dimensiunile zonei comprimate (figura Ex.3.1b) x Azc = (b21 + b22 + ti) x tc2 Ÿ cm 8.

)

(

t 2 c



3.3.2. Centrul de greutate a zonei comprimate x yG2 = hi - 0.5tc2 = 500 - 0.5x23.8= 488.1 cm 3.3.3. DistanĠa de la centrul de greutate al peretelui până la centrul de greutate al zonei comprimate x yzc,inf = yG2 - yG = 488.1 - 291.9 = 196.2 cm 3.4. Momente capabile pentru NSd 3.4.1. Moment capabil pentru compresiune la talpa inferioară x Mcap,inf = NSd x yzc,inf = 80000 x 237.12 = 189.7 x 105 daNm = 189.7 tm (1897 kNm)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

3.4.2. Moment capabil pentru compresiune la talpa superioară x Mcap,sup = NSd x yzc,sup = 80000 x 196.2 = 157.0 x 105 daNm = 157.0 tm (1570 kNm)

4. Calculul momentelor capabile pentru încărcări seismice NEd Ÿ art. 6.6.3.2(5) 4.1. Excentricitatea maximă pentru compresiune la talpa inferioară/superioară x emax,inf = 1.2rinf = 1.2x 115.6 = 138.72 cm x emax,sup = 1.2rsup = 1.2 x 162.2 = 194.6 cm 4.2 Momente capabile pentru NEd. 4.2.1. Moment capabil pentru compresiune la talpa inferioară x Mcap,inf = NEdx emax,inf = 80000 x 194.6 = 157.0 tm (1570 kNm) 4.2.2. Moment capabil pentru compresiune la talpa superioară x Mcap,sup = NEdx emax,sup = 80000 x 138.7 = 111.0 tm (1110 kNm) EXEMPLUL NR. 4 Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune excentrică - momentul încovoietor capabil (MRd) asociat unei forĠe axiale date (NEd) - pentru un perete din zidărie nearmată cu secĠiune dreptunghiulară

1. Date de intrare. 1.1. Geometria peretelui x t = 30.0 cm x lw = 500 cm 1.2. Materiale x Elemente pentru zidărie din argilă arsă cu goluri verticale (290 x 240 x 188 mm) cu fmed = 7.5 N/mm2, clasa I x Mortar M5 x RezistenĠa caracteristică la compresiune (fără rost longitudinal) din tabelul 4.2a cu coeficientul de corecĠie fG = 1.10 ĺ fk = 2.85 x 1.10 § 3.15 N/mm2 (tabelul 4.2a) x Coeficientul de siguranĠă al materialului JM = 2.2 x RezistenĠa de proiectare la compresiune fd = 3.15 / 2.2 § 1.45 N/mm2 1.3. Încărcări x ForĠa axială NSd = NEd = 80.0 tone (800 kN)

2. Calculul momentului încovoietor de proiectare pentru încărcări neseismice Ÿ art. 6.6.3.2(3) 2.1. Adâncimea zonei comprimate (formula 6.19a din Cod) MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x cm

x 5.

x 8.0

t f 8.0 N x d Sd Rd #

2.2. Momentul încovoietor de proiectare (formula 6.20a din Cod) x

tm 0.

x l

N M Rd w Sd Rd





(1080 kNm)

3. Calculul momentului încovoietor de proiectare pentru încărcări seismice NEd Ÿ art. 6.6.3.2(6) x tm 0.

x

x 2.0 N l2.0 M Ed w Rd

(800 kNm)ĺ (formula 6.20b) EXEMPLUL NR.5 Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune excentrică - momentul încovoietor capabil (MRd) asociat unei forĠe axiale date (NEd) - pentru un perete din zidărie confinată cu secĠiune dreptunghiulară - Art.6.6.3.3.

1. Date de intrare 1.1. Geometria peretelui (figura Ex.5.1a) x lw = 500 cm x t = 30 cm x stâlpiúori 30 x 30 cm

Figura Ex.5.1 ZC - zona comprimată 1.2. Materiale x Elemente pentru zidărie din argilă arsă cu goluri verticale (290 x 240 x 138 mm) cu fmed= 10N/mm2 , clasa I; coeficient de corecĠie pentru rezistenĠa caracteristică fį = 0.95 x Mortar M5

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x RezistenĠa caracteristică la compresiune (fără rost longitudinal) fk = 3.50 x 0.95 = 3.33 N/mm2 = 33.3 daN/cm2 (tabel 4.2a) x Coeficientul parĠial de siguranĠă pentru zidărie ȖM = 2.2 ĺ art. 2.4.2.3.1.(1) x RezistenĠa de proiectare la compresiune fd = 3.33 /2.2 = 1.51 N/mm2 = 15.1daN/cm2 x Beton armat C12/15 ĺ

cd N/mm 5.9 f

= 95 daN/cm2 x OĠel PC52 ĺ Ra = 300 N/mm2 = 3000 daN/cm2 x Armarea stâlpiúorilor ĺ 4ĭ16 ĺ 8,04 cm2 x DistanĠa între centrele de greutate ale stâlpiúorilor ls = 500 - 2x0.15= 470 cm 1.3 Încărcări x ForĠa axială NEd = 80,0 tone (800 kN)

2. Caracteristicile geometrice ale secĠiunii transversale 2.1 Determinarea secĠiunii ecchivelente de zidărie nearmată x coeficientul de echivalenĠă 7.4

.1 5.9

.0 f f

.0 n d cd ech #

x lăĠimea tălpii echivalente bechiv = 30 x 4.7 = 141 cm x grosimea tălpii echivalente bt = 30 cm

3. Calculul momentului capabil 3.1.Aria zonei comprimate (figura Ex.5.1b.) x

d Ed c cm

1.

8.0

0.8f N A

x

x lungimea comprimată pe inima peretelui

cm 8.

t t b A x w echiv echiv c c





x

x lungimea totală a zonei comprimate

150cm 0.3x500 0.3l 109.8cm

79.8 b x x w t c





OK! 3.2 Centrul de greutate al zonei comprimate 34.85cm

x30 141x30x0.5 30) .5x79.8 79.8x30x(0 yzc

 

3.3 Momentul capabil al secĠiunii ideale de zidărie

x 172.0tm 0.35) 5.0 80.0x(0.5x ) y (0.5l N

i) (zna, M zc w Ed Rd





(1720 kNm)

3.4. Momentul capabil al armăturilor din stâlpiúori ĺ relaĠia (6.27) MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x 113.4tm daNcm 113.4x10

470x8.04x3 f A l ) (A M

yd s s s Rd

(1134 kNm) 3.5. Momentul capabil total x MRd = MRd(zna,i) + MRd (As) = 172.0+113.4 = 285.4 tm (2854 kNm)

EXEMPLUL NR.6. Calculul rezistenĠei de proiectare maxime la compresiune excentrică pentru un perete din zidărie confinată cu secĠiune dreptunghiulară

Se consideră peretele de zidărie confinată cu caracteristicile geometrice úi mecanice din exemplul nr.5.

1. ForĠa axială maximă corespunde zonei comprimate cu lungimea x = 0.3lw = 0.3x500 = 150 cm 1.1. Aria de zidărie comprimată corespunzătoare lungimii maxime este x Azc = (x-bt)t + bechivbt = (150-30)x30+141x30= 7830 cm2 1.2. ForĠa axială maximă capabilă corespunzătoare zonei Azc x Ncap = 7830 x 0.8 x 15.1 = 94.6x103 daN = 94.6 tone (946 kN)

2. Calculul momentului capabil al secĠiunii ideale de zidărie x centrul de greutate al zonei comprimate maxime

49.5cm

x30 141x30x0.5 30) 5x120 120x30x(0. yzc

 

x momentul capabil al secĠiunii ideale de zidărie corespunzător Ncap

tm 7.

0.495) 5.0 94.6x(0.5x ) y (0.5l N

i) (zna, M zc w cap Rd





(1897 kNm)

3. Calculul momentului capabil al peretelui de zidărie confinată

MRd = MRd(zna,i) + MRd (As) = 189.7+113.4 = 303.1 tm (3031 kNm) EXEMPLUL NR.7. Calculul rezistenĠei de proiectare la compresiune excentrică - momentul încovoietor capabil (MRd) asociat unei forĠe axiale date (NEd) - pentru un perete din zidărie cu inimă armată (ZIA) cu secĠiune dreptunghiulară - Art.6.6.3.4.

1. Date de intrare 1.1. Geometria peretelui (figura Ex.7.1a) x lw = 500 cm x tz = 11.5 cm (straturile exterioare) x tm = 10 cm (stratul median)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

1.2. Materiale x Elemente pentru zidărie din argilă arsă pline (240 x 115 x 63 mm) cu fmed= 10N/mm2 , clasa I; zidire fără rost longitudinal x Mortar M5 x RezistenĠa caracteristică la compresiune, fără rost longitudinal fk = 3.50 = 35.0 daN/cm2 (tabel 4.2a) x Coeficientul parĠial de siguranĠă pentru zidărie ȖM = 2.2 ĺ art. 2.4.2.3.1.(1) x RezistenĠa de proiectare la compresiune a zidăriei ĺ fd = 3.50/2.2 = 1.59 N/mm2 = 15.9daN/cm2 x Beton armat (în stratul median) C12/15 ĺ

cd N/mm 5.9 f

= 95 daN/cm2 x OĠel OB37 (în stratul median) ĺ Ra = 210 N/mm2 = 2100 daN/cm2 x Armarea stratului median ĺ ĭ10/15 cm ĺ as = 0.785/0.15 =5.23 cm2/m=0.0523 cm2/cm 1.3 Încărcări x ForĠa axială NEd = 120.0 tone (1200 kN)

2. Caracteristicile geometrice x coeficientul de echivalenĠă ĺ relaĠia (6.24)

4.48 1.59 9.5 0.75 f f 0.75 n d cd ech

x grosimea echivalentă a secĠiunii ideale de zidărie nearmată ĺrelaĠia (6.29) tech = 2tz + nechtm = 2 x 11.5 + 4.48 x 10 = 67.8 cm

Figura Ex.7.1

3. Calculul momentului capabil al secĠiunii echivalente de zidărie nearmată 3.1. Aria zonei comprimate MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

d Ed zc 9434cm 0.8x15.9

0.8f N A

3.2. Lungimea zonei comprimate

OK! 150cm 0.3x500 0.3l 139.1cm 67.8

t A l w ech zc c o

3.3. DistanĠa de la centrul de greutate al zonei comprimate până la centrul de greutate al secĠiunii ideale de zidărie yzci = 0.5lw - 0.5lc = 0.5 x 500 - 0.5 x 139.1 = 180 cm 3.4 Momentul încovoietor de proiectare a secĠiunii ideale de zidărie ĺ relaĠia (6.26) MRd (zna,i) = NEd yzci = 120000 x 180 = 216 x 105 daNcm Ÿ 216.0 tm (2160 kNm)

4. Calculul momentului capabil al armăturilor din stratul median ĺ relaĠia (6.30) 109.8tm daNcm 109.8x10 x2100 x500 0.4x0.0523 f l 0.4a ) (a M

yd

w s s Rd Ÿ

(1098 kNm)

5. Momentul capabil al peretelui de zidărie cu inimă armată ĺrelaĠia (6.28) MRd (ZIA) = MRd (zna,i) + MRd (as) = 216.0 + 109.8 = 325.8 tm (3258 kNm) EXEMPLUL NR.8. Calculul rezistenĠei de proiectare la forĠă tăietoare (VRd) pentru un perete din zidărie nearmată cu secĠiune dreptunghiulară - art.6.6.4.2.

1. Date de intrare

1.1. Geometria peretelui

x lw = 500 cm x t = 25 cm

1.2. Materiale

x Elemente pentru zidărie din argilă arsă pline (240 x 115 x 63 mm) cu fb = 10N/mm2 , clasa I; x Mortar M5 x RezistenĠa unitară caracteristică iniĠiala la forfecare fvk0 = 0.20 N/mm2 = 2.0 daN/cm2 (tabel 4.3) x Coeficientul parĠial de siguranĠă pentru zidărie ȖM = 2.2 ĺ art. 2.4.2.3.1.(1) 1.3 Încărcări x ForĠa axială N = 80.0 tone (800 kN) x Momentul încovoietor M = 60.0 tm (600 kNm)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

2. Determinarea zonei comprimate 2.1. Excentricitatea forĠei axiale

75cm 80.0x10 60.0x10 N M e

2.2 Lungima zonei comprimate

lc = 2 x (0.5lw - e0) = 2 x ( 0.5 x 500 - 75) = 350 cm 2.3. Efortul unitar de compresiune pe zona comprimată

c d 0.91N/mm 9.1daN/cm 350x25

t l N ı Ÿ

2.4. Calculul rezistenĠei unitare caracteristice ĺ valoarea minimă din relaĠiile (4.3a) úi (4.3b) din Cod.

x fvk = fvk0 + 0.4ıd = 0.20 + 0.4 x 0.91 = 0.564 N/mm2 ĺ relaĠia (4.3a) x fvk = 0.034fb +0.14ıd = 0.034 x 10 + 0.14 x 0.91 = 0.466 N/mm2 ĺrelaĠia (4.3b) Nota. Valoarea se găseúte în tabelul 4.4a din Cod

2.5. Calculul rezistenĠei unitare de proiectare ĺ relaĠia (4.4)

M vk z vd 1.59daN/cm 0.159N/mm 2.2 0.466 0.75 Ȗ f m f Ÿ

3. Calculul rezistenĠei de proiectare la forĠă tăietoare ĺ relaĠia (6.31)

VRd = fvdtlc = 1.59 x 25 x 350 § 13900 daN Ÿ 13.9 tone (139 kN)

EXEMPLUL NR.9.

Calculul rezistenĠei de proiectare la forĠă tăietoare pentru un perete din zidărie confinată cu secĠiune dreptunghiulară ĺ art.6.6.4.3 (peretele din exemplul nr 5) 1.1. Geometria peretelui (figura Ex.5.1a.) x lw = 500 cm x t = 30 cm x stâlpiúori 30 x 30 cm 1.2. Materiale MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x Elemente pentru zidărie din argilă arsă cu goluri verticale (290 x 240 x 138 mm) cu fmed= 10N/mm2 , clasa I; coeficient de corecĠie pentru rezistenĠa caracteristică fį = 0.95 x Mortar M5 x RezistenĠa caracteristică la compresiune (fără rost longitudinal) fk = 3.50 x 0.95 = 3.33 N/mm2 = 33.3 daN/cm2 (tabel 4.2a) x Coeficientul parĠial de siguranĠă pentru zidărie ȖM = 2.2 ĺ art. 2.4.2.3.1.(1) x RezistenĠa de proiectare la compresiune fd = 3.33 /2.2 = 1.51 N/mm2 = 15.1daN/cm2 x Beton armat C12/15 ĺ

cd N/mm 5.9 f

= 95 daN/cm2 x OĠel PC52 ĺ Ra = 300 N/mm2 = 3000 daN/cm2 x Armarea stâlpiúorilor ĺ 4ĭ16 ĺ 8,04 cm2 x DistanĠa între centrele de greutate ale stâlpiúorilor ls = 500 - 2x0.15= 470 cm 1.3 Încărcări x ForĠa axială NEd = 80,0 tone (800 kN) x Moment încovoietor MEd = 60.0 tm (600 kNm)

2. Caracteristicile geometrice ale secĠiunii transversale 2.1 Determinarea secĠiunii ideale de zidărie nearmată x coeficientul de echivalenĠă 7.4

.1 5.9

.0 f f

.0 n d cd ech #

x lăĠimea tălpii echivalente bechiv = 30 x 4.7 = 141 cm x grosimea tălpii echivalente bt = 30 cm 3 Calculul rezistenĠei de proiectare la forĠă tăietoare a secĠiunii echivalente de zidărie nearmată (VRd1) 3.1. Calculul ariei de zidărie comprimată x excentricitatea forĠei axiale faĠă de cetrul de greutate al secĠiunii transversale a peretelui

75cm 80.0x10 60.0x10 N M e

x centrul de greutate al ariei comprimate trebuie să se afle la distanĠa e0 de centrul de greutate al secĠiunii transversale a peretelui; cu notaĠiile din figură valoarea "a" rezultă din ecuaĠia

1.41x0.3 0.3a .5x0.3 0.3x1.41x0 0.5a) 0.3a(0.3 1.75   

Ÿ a =4.02 m = 402 cm x lungimea zonei comprimate a inimii peretelui lc = 402 + 30 = 432 cm x aria totală a zonei comprimate, care include úi talpa, conform art.6.6.4.2.(2)

Azc = 402 x 30 + 141 x 30 = 16290 cm2

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

3.2. Calculul efortului unitar de compresiune x

zc Ed d 0.49N/mm 4.91daN/cm

A N ı Ÿ

3.3. Calculul rezistenĠei unitare caracteristice la forfecare în rost orizontal x ıd = 0.358 + 0.9(0.371-0.358) = 0.371 N/mm2 ĺ interpolare în tabelul 4.4b din Cod 3.4 Calculul rezistenĠei unitare de proiectare la forfecare în rost orizontal ĺ relaĠia (4.4) x

M vk z vd 1.67daN/cm 0.167N/mm 2.2 0.49 0.75 Ȗ f m f Ÿ

3.5 RezistenĠa de proiectare la forfecare în rost orizontal a secĠiunii de zidărie nearmată x VRd1 = fvd tlc = 1.67 x 30 x 432 § 21600 daN Ÿ 21.6 tone (216 kN)

4. Calculul rezistenĠei de proiectare la forfecare a armăturii din stâlpiúorul comprimat x VRd2 = 0.2Aascfyd = 0.2 x 8.04 x 3000 = 4.8 tone (48 kN)ĺ relaĠia (6.33)

5. Calculul rezistenĠei de proiectare a peretelui de zidărie confinată x VRd = VRd1 + VRd2 = 21.6 + 4.8 = 26.4 tone (264 kN)ĺ relaĠia (6.32)

EXEMPLUL NR.10.

Calculul rezistenĠei de proiectare la forĠă tăietoare pentru un perete din zidărie confinată úi armată în rosturile orizontale cu secĠiune dreptunghiulară ĺ art.6.6.4.4. (peretele din exemplul nr 9.)

1. Date suplimentare 1.1. ÎnălĠimea peretelui htot = 9.00 m > lw = 5.00 m ĺ se aplică relaĠia 6.35 din Cod 1.2 Armăturile din rostul orizontal 2ĭ8 OB37 ĺ Asw = 1.00 cm2 cu fysd = 2100 daN/cm2 1.3 DistanĠa pe verticală între armăturile din rostul orizontal s = 3 x (13.8 +1.2) = 45.0 cm (trei asize).

2. RezistenĠa de proiectare a armăturilor din rosturile orizontale x 18.7tone daN 18.7x10

45.0 1.00 0.8x500x f s A 0.8l V

ysd sw w Rd3 Ÿ

(187 kN)

3. RezistenĠa de proiectare la forĠă tăietoare a peretelui de zidărie confinată úi armatăîn rosturile orizontale x VRd = VRd1 + VRd2 + VRd3 = 21.6 + 4.8 + 18.7 = 45.1 tone (451 kN) EXEMPLUL NR.11 Calculul rezistenĠei de proiectare a unui panou de zidărie de umplutură într-un cadru de beton armat - Art.6.6.5.

1. Date de temă MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

1.1 Cadru din beton armat P+3E (4 niveluri) x deschidere interax l0 = 500 cm x înălĠime de nivel het = 320 cm x stâlpi 45 x 45 cm (toate nivelurile) x grinzi 25 x 50 cm (toate nivelurile) x beton C16/20

1.2 Panoul de zidărie x panou de zidărie din cărămidă plină, t = 25 cm - varianta Pa Ÿ panou plin - varianta Pb Ÿ panou cu un gol de fereastră 150 x 120 cm x materiale pentru zidărie: - varianta Za (valori minime), Ÿ cărămidă C7.5 (fmed { fb = 7.5 N/mm2 o P100-1/2006 , 8.2.1.2.) mortar M5 o CR6-2006, 3.2.3.1., tab.3.2 - varianta Zb (valori maxime) Ÿ cărămidă C10 (fmed { fb = 10 N/mm2) mortar M 10 1.3. Caracteristicile mecanice de rezistenĠă úi deformabilitate ale materialelor: x beton: - Eb = 27000 N/mm2 (o STAS 10107/0-90) x zidărie - varianta Za: rezistenĠa unitară caracteristică la compresiune fk = 2.3 N/mm2 (o art. 4.1.1.1.1.(7), tab.4.2a, pentru zidărie alcătuită conform fig.4.1b) coeficientul de siguranĠă pentru zidărie JM = 2.2 (o art 2.3.2.3.) rezistenĠa unitară de proiectare la compresiune:

M k d mm / N

.1 2.2 3.2 f f

J

(o art.4.1.1.2.2., relaĠia (4.4) cu mz = 1.0) rezistenĠa unitară caracteristică la forfecare sub efort de compresiune zero : fvk0 = 0.20 N/mm2 (o art. 4.1.1.2.1, tab.4.3) rezistenĠa unitară de proiectare la forfecare sub efort de compresiune zero :

M

vk

vd mm / N

.0 2.2

.0 f f

J

modulul de elasticitate longitudinal al zidăriei Ez = 500 fk = 500 x 2.3 = 1150 N/mm2 (o art. 4.1.2.2.1., tab.4.9, deformaĠii pentru SLU) - varianta Zb: rezistenĠa unitară caracteristică la compresiune fk = 3.45 N/mm2 (o art. 4.1.1.1.1.(7), tab.4.2a, pentru zidărie alcătuită conform fig.4.1b) coeficientul de siguranĠă pentru zidărie JM = 2.2 (o art. 2.3.2.3.) rezistenĠa unitară de proiectare la compresiune:

M k d mm / N

.1 2.2

.3 f f

J

(o art. 4.1.1.2.2. relaĠia (4.4) cu mz = 1.0)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

rezistenĠa unitară caracteristică la forfecare sub efort de compresiune zero : fvk0 = 0.30 N/mm2 (o art. 4.1.1.2.1, tab.4.3) rezistenĠa unitară de proiectare la forfecare sub efort de compresiune zero :

M

vk

vd mm / N

.0 2.2

.0 f f

J

modulul de elasticitate longitudinal al zidăriei Ez = 500 fk = 500 x 3.45 = 1725 N/mm2 (o art. 4.1.2.2.1., tab.4.9, deformaĠii pentru SLU)

1.4 Caracteristicile geometrice úi mecanice ale panoului de zidărie: x lungimea panoului : lp = 500 - 45 = 455 cm x înălĠimea panoului : hp = 320 - 50 = 270 cm x lungimea diagonalei panoului: cm

h l D

p

p p # 



x lăĠimea diagonalei echivalente cm

D d p p

(oP100-1/2006, 8.6.1.(6)) x

.0 cos

.0

D l cos

p p

T Ÿ

T

x aria diagonalei echivalente pentru panoul plin: x Adp = dp x t = 53 x 25 = 1325 cm2 1.5 Caracteristicile geometrice ale cadrului: x momentul de inerĠie al stâlpului

s cm

x 2.

I

1.6. Panouri cu gol de fereastră x Raportul

.0

x

x

A A panou gol

x Coeficientul de reducere a lăĠimii diagonalei echivalente

.0

.0 x 6.1

.0 x 6.0

A A 6.1 A A 6.0

panou gol

panou gol gol

 

  ¸¸ ¹ · ¨¨ © §

K (oC.8.7.3.) x LăĠimea diagonalei echivalente dp (gol) = 0.778 x 53 = 41.2 cm

2. RezistenĠele de proiectare ale panourilor de zidărie 2.1 RezistenĠa de proiectare corespunzător mecanismului de rupere prin lunecare din forĠă tăietoare în rosturile orizontale (FRd1) i. Coeficientul D depinde numai de proporĠia panoului

.0

.0

l h

.0 p p

¸ ¹ · ¨ © § 

¸¸ ¹ · ¨¨ © § 

D (oart. 6.6.5, relaĠia 6.41) ii. ) 1( t l f cos

) zu ( F p p

vd

Rd D  T

(oart. 6.6.5, relaĠia 6.40) MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

ii.1. Pentru varianta Za kN 2.

)

.0 1(

x

x

.0

.0

F

Rd



ii.2. Pentru varianta Zb kN 6.

)

.0 1(

x

x

.0

.0

F

Rd



(+49%) 2.2. RezistenĠa de proiectare corespunzătoare mecanismului de rupere prin strivirea diagonalei comprimate (FRd2) se determină cu relaĠia (o art. 6.6.5, relaĠia 6.42):

p p st z b

d

Rd t h I E E cos f 8.0 ) zu ( F T

i. Pentru varianta Za kN 4.

x

x

x 2.

x

.0 x

.1 x 8.0 ) zu ( F

Rd

ii. Pentru varianta Zb

kN 5.

x

x

x 2.

x

.0 x

.1 x 8.0 ) zu ( F

Rd

2.3. RezistenĠa de proiectare corespunzătoare mecanismului de rupere prin fisurarea în scară în lungul diagonalei comprimate (FRd3) se determină cu relaĠia (o art. 6.6.5, relaĠia 6.43): T

cos 6.0 t l f ) zu ( F p p

vd

Rd

i. Pentru varianta Za kN

.0 x 6.0

x

x

.0 ) zu ( F

Rd

ii. Pentru varianta Zb kN

.0 x 6.0

x

x

.0 ) zu ( F

Rd

2.4. RezistenĠa de proiectare a panoului corespunde mecanismului de lunecare în rost orizontal: i. Varianta Za FRd = 132.2 kN (o FRd1) ii. Varianta Zb FRd = 197.6 kN (o FRd1)

EXEMPLUL Nr.12

Determinarea coeficientului de reducere a lăĠimii diagonalei la panourile de zidărie de umplutură

1. Dimensiunile panoului de zidărie P1 : 5.40 x 2.70 m ĺ Apanou(1) = 14.58 m2 Gol de fereastră mare: 1.50 x 2.40 m = 3.60 m2

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

x Coeficientul de reducere a lăĠimii diagonalei ĺ 0.64

14.58 3.60 1.6 14.58 3.60 0.6

A A 1.6 A A 0.6 Ș

panou gol

panou gol gol

  ¸¹ · ¨© §

  ¸¸ ¹ · ¨¨ © §

0.38 14.58 3.60 2.5

A A 2.5

Ș panou gol gol





1.2 Gol de fereastră mic: 1.20 x 1.80 m = 2.16 m2 x Coeficientul de reducere a lăĠimii diagonalei ĺ

14.58 2.16 1.6 14.58 2.16 0.6

A A 1.6 A A 0.6 Ș

panou gol

panou gol gol

  ¸¹ · ¨© §

  ¸¸ ¹ · ¨¨ © §

x 0.63 14.58 2.16 2.5

A A 2.5

Ș panou gol gol





2. Dimensiunile panoului de zidărie P2 : 3.60 x 2.70 m ĺ Apanou(2) = 9.72 m2

Gol de fereastră mare : 1.50 x 2.40 m = 3.60 m2 x Coeficientul de reducere a lăĠimii diagonalei ĺ 0.49

9.72 3.60 1.6 9.72 3.60 0.6

A A 1.6 A A 0.6 Ș

panou gol

panou gol gol

  ¸¹ · ¨© §

  ¸¸ ¹ · ¨¨ © §

0.07 9.72 3.60 2.5

A A 2.5

Ș panou gol gol





2.2. Gol de fereastră mic: 1.20 x 1.80 m = 2.16 m2 x Coeficientul de reducere a lăĠimii diagonalei ĺ

.0

9.72 2.16 1.6 9.72 2.16 0.6

A A 1.6 A A 0.6 Ș

panou gol

panou gol gol

  ¸¹ · ¨© §

  ¸¸ ¹ · ¨¨ © §

x 0.33 9.72 2.16 2.5

A A 2.5

Ș panou gol gol





MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

EXEMPLUL NR.13.

Calculul rezistenĠei de proiectare a unui perete despărĠitor din zidărie de cărămidă pentru acĠiunea seismică perpendiculară pe plan - art. 6.6.6. 1.1.Date generale x Perete despărĠitor 11.5 x 300 x 500 cm (rezemat pe planúeu, fixat lateral úi sub grinda structurii, la partea superioar㠟 rezemare simplă pe contur)- nu condiĠionează continuarea funcĠionării 1.2.Materiale úi rezistenĠe de calcul x Cărămidă plină fmed = 10 N/mm2, mortar M5 x RezistenĠa caracteristică a zidăriei la compresiune fk = 35 daN/cm2 (o tab.4.2a.- fig.4.1a) x RezistenĠele caracteristice ale zidăriei la încovoiere perpendicular pe planul peretelui (o tab. 4.5): - rupere paralel cu rostul orizontal fxk1 = 2.4 daN/cm2 - rupere perpendicular pe rostul orizontal fxk2 = 4.8 daN/cm2 x RezistenĠele de proiectare ale zidăriei la încovoiere perpendicular pe planul peretelui pentru SLS (Jzid = 1.5, pentru pereĠi nestructurali la clădiri din clasa de importanĠă I) o art. 6.6.1.4.(2): - rupere paralel cu rostul orizontal fxd1 = 1.60 daN/cm2 - rupere perpendicular pe rostul orizontal fxd2 = 3.20 daN/cm2 x RezistenĠele de proiectare la încovoiere perpendicular pe planul peretelui pentru ULS (Jzid = 2.2) - rupere paralel cu rostul orizontal fxd1 = 1.10 daN/cm2 - rupere perpendicular pe rostul orizontal fxd2 = 2.20 daN/cm2 1.3. Caracteristicile de rezistenĠă ale peretelui x Modulul de rezistenĠă elastic

el cm

x11.5

W

/m 1.4. Calculul rezistenĠei peretelui (momente încovoietoare capabile) x RezistenĠa pentru SLS - MRd1 = 1.60 x 2205 = 0.03 tm/m (30 daNm/m) - MRd2 = 3.20 x 2205 = 0.06 tm/m (60 daNm/m) x RezistenĠa pentru ULS - MRd1 = 1.10 x 2205 = 0.02 tm/m (20 daNm/m) - MRd2 = 2.20 x 2205 = 0.04 tm/m (40 daNm/m)

MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 389 bis/11.VI.2010

Acest număr al Monitorului Oficial al României a fost tipărit în afara abonamentului. „Monitorul Oficial” R.A., Str. Parcului nr. 65, sectorul 1, București; C.I.F. RO427282, IBAN: RO55RNCB0082006711100001 Banca Comercială Română — S.A. — Sucursala „Unirea” București și IBAN: RO12TREZ7005069XXX000531 Direcția de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București (alocat numai persoanelor juridice bugetare) Tel. 021.318.51.29/150, fax 021.318.51.15, e-mail: [email protected], internet: www.monitoruloficial.ro Adresa pentru publicitate: Centrul pentru relații cu publicul, București, șos. Panduri nr. 1, bloc P33, parter, sectorul 5, tel. 021.401.00.70, fax 021.401.00.71 și 021.401.00.72 Tiparul: „Monitorul Oficial” R.A. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 bis/11.VI.2010 conține 174 de pagini. Prețul: 34,80 lei ISSN 1453—4495 EDITOR: PARLAMENTUL ROMÂNIEI — CAMERA DEPUTAȚILOR &JUYDGY|518087]